Widukind de Corvey

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Widukind de Corvey (n. 925-d. după 973, Corvey) a fost un cronicar saxon, numit după ducele și eroul național saxon Widukind, care a luptat împotriva lui Carol cel Mare. Cele trei volume ale sale cu titlul Res gestae saxonicae sive annalium libri tres constituie o importantă cronică pentru Germania secolului al X-lea.

Widukind a intrat în mănăstirea benedictină de la Corvey, din Westfalia de apus, în jurul anului 940, unde a și murit.

El a lăsat o relatare istorică foarte importantă pentru perioada regilor germani Henric "Păsărarul" și Otto I "cel Mare". Widukind a scris din punctul de vedere al unui saxon, mândru de poporul și istoria neamului său, începându-și analele nu cu istoria Romei, ci cu un scurtă expunere provenită din istoria transmisă oral a saxonilor, într-un ritm care face opera să fie dificil de interpretat. El a omis evenimentele din Italia care au marcat cariera lui Henric I și nu face nicio mențiune la vreunul dintre papi, însă unul dintre cele trei manuscrise ale Gesta care au supraviețuit a fost transcris la Benevento, în ducatul longobard de la sud de Roma. [1]. Un manuscris al Res gestae saxonicae sive annalium libri tres a fost prima dată publicat la Basel în 1532 și se află astăzi la British Library. Cea mai bună ediție a fost publicată în 1935 de către Paul Hirsch și Hans-Eberhard Lohmann în colecția Monumenta Germaniae Historica: Scriptores rerum Germanicarum in usum scholarum editi. O traducere în limba germană a fost publicată în Quellen zur Geschichte der sächsischen Kaiserzeit, de către Albert Bauer și Reinhold Rau în 1971. O traducere în limba engleză este inclusă în disertația doctorală a lui Raymond F. Wood, The three books of the deeds of the Saxons, by Widukind of Corvey, translated with introduction, notes, and bibliography, susținută la University of California, Los Angeles, în 1949.

Widukind de Corvey începe cronica de la războaiele regelui franc Theuderich I al Austrasiei și ale thuringienilor, în care saxonii au jucat un rol important. O aluzie la convertirea saxonilor la creștinism de către Carol cel Mare îl duce pe autor la descrierea ducilor saxoni timpurii și ajunge la detalii referitoare la domnia regelui Henric I "Păsărarul". Cea de a doua carte începe cu alegerea regală a lui Otto I, tratează apoi cu răscoalele împotriva acestuia, omițând evenimentele din Italia, și se încheie cu moartea soției lui Otto, Edith din 946.

Opera este dedicată abatesei Matilda de Quedlinburg, fiică a lui Otto I "cel Mare", reținută ca descendentă din vechiul conducător saxon Widukind.

Widukind de Corvey este creditat ca autor al unei vita a sfinților Paul și Thecla, bazată neîndoielnic pe Faptele lui Paul și Thecla din secolul al II-lea.

Legături externe[modificare | modificare sursă]