Viaductul Latinilor

Adaugă legături
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Viaductul Latinilor
Viaductul Latinilor
43°57′17″N 5°46′22″E / 43.954604°N 5.772764°E ({{PAGENAME}})
Traversat deDrumul departamental D4100
TraverseazăValea râului Viou
LocațieForcalquier
TipPod feroviar și rutier (inițial)
Pod rutier (actual)
Număr de deschideri7 (13 m fiecare)
Lungime136 m
Lățime11 m
Înălțime25 m
Construcție
ConstructorJourdan et Soclet
MaterialZidărie de piatră
Lansarea proiectului13 mai 1882
Data deschiderii1887
Utilizare
Viaductul Latinilor se află în Franța
Viaductul Latinilor
Viaductul Latinilor
Prezență online

Viaductul Latinilor (în franceză Viaduc des Latins, în occitană Lou pouont dei Latin[1]) sau viaductul Forcalquier[2] este un viaduct rutier pe drumul departamental D4100[3], care traversează valea râului Viou la intrarea în comuna Forcalquier din departamentul Alpes-de-Haute-Provence, în regiunea Provence-Alpes-Côte d'Azur din Franța.

Context[modificare | modificare sursă]

În 1878, în Franța a fost lansat planul Freycinet, un program ambițios demarat de ministrul Lucrărilor Publice, Charles de Freycinet, având drept scop construcția de căi ferate, canale și instalații portuare. Pornind de la intenția de a recupera întârzierea față de lucrările de infrastructură similare din Regatul Unit, Belgia sau Germania, planul își propunea, de asemenea, să favorizeze dezvoltarea economică și să conecteze la restul țării regiunile mai înapoiate.[4][5]

Cu un buget inițial de circa 4,3 miliarde de franci[4], acest program prevedea realizarea a 181 de noi linii de cale ferată de interes general, însumând 8848 km în total, care urmau să se adauge marilor rețele existente, precum și liniilor locale.[5] În legea din 17 iulie 1879, care stabilea cadrul juridic al acestei ambițioase întreprinderi, în cadrul listei celor 181 de căi ferate noi, la nr. 132 era menționată și o linie „de la Volx la Apt, cu o ramificație spre Forcalquier”.[6]

Declararea utilității publice pentru construirea liniei a fost stabilită prin legea nr. 10.275 din 2 februarie 1881.[7] Linia a fost concesionată cu titlu definitiv societății Compagnie des chemins de fer de Paris à Lyon et à la Méditerranée printr-o convenție semnată între Ministerul Lucrărilor Publice și companie, pe 26 mai 1883. Această convenție a fost aprobată printr-o lege din 20 noiembrie 1884.[8]

Viaductul peste râul Viou[modificare | modificare sursă]

Din cauza diferenței semnificative de nivel, la intrarea în localitatea Forcalquier a fost nevoie de construirea unui viaduct peste valea râului Viou. Acesta a fost realizat între anii 1882 și 1887, sub supravegherea inginerilor societății Jourdan et Soclet. Viaductul are o lungime de 136 de metri, o înălțime de aproximativ 25 de metri, și este compus din 7 arce din zidărie de piatră, fiecare cu o deschidere la naștere de circa 13 metri.[2][9] În momentul inaugurării, viaductul era prevăzut cu o cale rutieră și una pietonală, tablierul său având o lățime de 11 metri.[2][10][11]

Punerea pietrei de temelie a viaductului a coincis cu organizarea la Forcalquier a „Sărbătorilor internaționale ale latinității”, organizate în cadrul festivalului cultural „Floraliile Provenței”.[12][13] La ceremonii au participat personalități și reprezentanți ai tuturor popoarelor de limbă latină, printre care poetul francez și provensal Léon de Berluc-Pérussis și poetul român Vasile Alecsandri.[13][14]

Alecsandri a fost unul din principalii invitați ai festivităților. Într-o scrisoare trimisă participanților, Oswald Bouteille, deputat al arondismentului și unul din președinții de onoare ai comitetului de organizare, a mulțumit primarului localității Forcalquier „pentru onoarea de a mă asocia ca președinte cu domnul prefect de Basses-Alpes și cu ilustrul poet și om de stat român Alecsandri” și s-a scuzat că nu a putut să participe „la solemnitatea istorică și literară”, din cauza unor chestiuni politice care „interesează în cea mai mare măsură regiunea noastră”.[15]

Pe 13 mai 1882[2] (15 mai 1882, după alte surse[14]), în cadrul unei ceremonii oficiale, Vasile Alecsandri și Eugène Danican-Philidor, prefectul de Basses-Alpes, au pus piatra de temelie a viaductului peste Viou.[1] În volumul 1 al publicației „Revue du monde latin”, apărut în 1883, se menționează însă că piatra de temelie a fost pusă de Alecsandri și de poetul irlandez William Bonaparte-Wyse, „latin de inimă și de adopție”.[16] Conform tuturor surselor, Alecsandri a recitat o strofă improvizată pe moment pentru această ocazie.[1] Impresionat, Camille Arnaud, primarul localității Forcalquier, a decis ca această strofă să fie gravată pe unul din arcele viaductului, iar Léon de Berluc-Pérussis a propus ca strofa lui Alecsandri să fie completată cu catrene similare în toate limbile și dialectele latine. Propunerea a fost acceptată, iar după finalizarea viaductului, pe fața nord-estică a pilei celei mai apropiate de localitatea Forcalquier au fost montate plăci de marmură pe care au fost inscripționate texte în limbile latină, română, franceză, italiană, romanșă, spaniolă, catalană și trei varietăți de occitană: dialectul vorbit în Languedoc, cel gascon din Aquitania și dialectul provensal.[1][17] Plăcile sunt dispuse în forma unui cerc în centrul căruia a fost montată o placă de marmură conținând numele tuturor președinților comitetului de organizare a „Sărbătorilor internaționale ale latinității”, inclusiv cel al lui Vasile Alecsandri, precum și numele inginerilor responsabili cu execuția viaductului.[1]

Pentru a sublinia originea latină a celor zece limbi și dialecte, vocala „U” a fost ortografiată „V” în toate cele zece inscripții.

Inscripția în română[modificare | modificare sursă]

Placa de marmură pe care este gravată strofa în limba română a lui Vasile Alecsandri se află la baza de jos a cercului în care sunt dispuse plăcile cu cele zece inscripții, fiind din acest motiv și cea mai accesibilă. În timp, textele gravate pe plăci și-au pierdut parțial din claritate[18], dar în 1989, Marc Fassino, un localnic specializat în construcții și tăierea, fasonarea și finisarea pietrelor ornamentale[19], a restaurat-o pe cea inscripționată în română. O fotografie de dimensiuni mari a lui Marc Fassino recondiționând placa românească a fost montată și ea pe pila viaductului, în partea stângă a cercului alcătuit din cele 10 plăci.[20]

Strofa improvizată ad-hoc de Vasile Alecsandri este următoarea:[1][18][16]

TE NASCE, VIADUCE, S'ADUCI IN ACEST LOC
DIN PATRU PARTI A LUMEI AVERI, LUMINI, NOROC
SI ALE TALE ARCURI INTINDESE DEPARTE
CA SE 'NTRUNEASCA FRAȚII CE SOARTA 'NCA DESPARTE

Inscripția în latină[modificare | modificare sursă]

Textul în limba latină este opera comitetului „Sărbătorilor internaționale ale latinității” de la Forcalquier.[16] Autorii articolului Le Viaduc des Latins, apărut în numărul din septembrie-decembrie 1883 al publicației „Revue du monde latin”, suspectează că forma elegantă a textului se datorează canonicului Émile Savy, „un erudit și un poet”.[16] Placa gravată în latină se află la partea superioară a cercului format de cele 10 inscripții, diagonal opusă celei în limba română.

În original:

HUNC VIÆDUCTUM
INTER FLORALES LATINARUM GENTIUM LUDOS
SOLEMNITER INCEPTUM
LINGUIS LATINIS NECNON DIALECTIS
CELEBRARI VOLUERE
S.P.Q.F. 		Traducere în română:

Aici, pe această cale,
S-au inaugurat în mod solemn
Floraliile popoarelor latine,
Care doresc să celebreze
Limbile și dialectele latine
S.P.Q.F. (Senatus PopulusQue Forcalquier)

Inscripția în catalană[modificare | modificare sursă]

Pe placa de marmură inscripționată în catalană este gravată o strofă compusă de William Bonaparte-Wyse:[16]

În original:

O POBLE ! ADMIRA MOS ARCHS
QUE SON COM INMENSAS ALAS
PER PORTAR A SOS FATS NOUS
L'ANTIGUA VILA COMPTALA 		Traducere în română:

O, popor! Admiră-mi arcurile
Care sunt ca niște aripi imense
Ce vor purta către noile destinații
Vechiul oraș de provincie

Inscripția în franceză[modificare | modificare sursă]

Pe placa de marmură inscripționată în franceză este gravat următorul catren compus de Léon de Berluc-Pérussis:[16][21]

În original:

L'ORAGE A FUI DANS LE LOINTAIN
VOYEZ SUR L'AZUR DE PROVENCE
SURGIR L'ARC DE NOTRE ALLIANCE
PAIX ET GLOIRE AU MONDE LATIN 		Traducere în română:

Furtuna a dispărut în depărtare,
Vezi pe azurul Provenței
Ridicându-se arcul alianței noastre,
Pace și glorie lumii latine

Inscripția în italiană[modificare | modificare sursă]

Pe placa de marmură inscripționată în italiană este gravată o strofă compusă de Giuseppe Spera, abatele profesor al mănăstirii benedictine de la Cava dei Tirreni:[16]

În original:

QUESTA VIA PIU ANNODI E STRINGA
LE LATINE ILLUSTRI GENTI
DI SUA AUREOLA LE CINGA
CIVILTA COI SUOI PORTENTI 		Traducere în română:

Fie ca această cale să unească și mai mult
Ilustrele națiuni latine
Fie ca aureola sa să le înconjoare
Civilizația cu minunile sale

Inscripția în spaniolă[modificare | modificare sursă]

Pe viaduct este montată și o placă incripționată cu o strofă în spaniolă, compusă „de un autor anonim”, conform numărului din septembrie-decembrie 1883 al publicației „Revue du monde latin”:[16]

În original:

¿ QUIÉN OS ALZÓ CON ARROGANTE TINO
ATREVIDAS ARCADAS HASTA EL CIELO ?
¿ QUIÉN OS HIZÓ DEL VAPOR FIRME SUELO
Y DEL PROGRESO VIA ? EL INGENIO LATINO 		Traducere în română:

Cine v-a ridicat, cu o atât de temerară pricepere,
Arcuri îndrăznețe, până la cer?
Cine v-a făcut solul de nezdruncinat al aburului
Și al drumului către progres? Geniul latin.

Inscripția în romanșă[modificare | modificare sursă]

Placa de marmură pe care este gravată inscripția în limba romanșă reproduce o strofă compusă de poetul Gian Fadri Caderas:[16][17]

În original:

SÜN QUAIST ARCH IL COUR SCULPESCHA
PLEDS SINCERS D’LATINA SCHLATTA
ED ETERN LIAM S-CHAFFESCHA
CHA POSSAUNZ UNGUN’ABBATTA 		Traducere în română:

Pe acest arc inima a sculptat
Cuvinte sincere ale seminției latine
Și o legătură eternă a creat
Pe care nici o putere nu o poate sfărâma

Inscripția în occitană de Languedoc[modificare | modificare sursă]

Placa de marmură pe care este gravată inscripția în dialectul de Languedoc reproduce și ea o strofă compusă de poetul Alphonse Roque-Ferrier.[16] Strofa a fost ulterior publicată în ediția din anul 1883 a almanahului L'Iòu de Pascas, la pagina 85.[1]

În original:

COUMA L'ARC DE TOUS PONTS VEI S'AVALÌ LA RARA
DAU PAIS PROVÈNÇAU E DAU TERRAIRE AUPEN
S'AVALIGOUN LOUS FLUMS, LOUS SERRES, L'AIGA AMARA,
QUE COPOUN DAS LATINS L'EMPERI SOURELHENC! 		Traducere în română:

Precum arcul podurilor tale vede dispărând capătul
Țării provensale și teritoriului alpin
Dispar și râurile, munții și valurile amare
Care despart de latini regatul însorit!

Inscripția în dialectul gascon[modificare | modificare sursă]

Placa de marmură pe care este gravată inscripția în dialectul gascon reproduce o strofă compusă de contele Raymond de Toulouse-Lautrec:[16]

În original:

RES NOUS ARRESTO PAS, FRANCHISSEN LAS ABIMOS
DE NAUTOUS EN AUTOUS TOUJOUR AVANSAREN
NOSTRO AMO E NOSTRE COR SOUN FAITES PER LAS CIMOS
SABEN PAS DEVALA MES NOUS ENAIRAREN 		Traducere în română:

Nimic nu ne oprește, traversăm abisul
Din înălțime în înălțime mereu avansăm
Sufletul și inimile noastre sunt făcute pentru vârfuri
Nu știm să coborâm, ci doar să urcăm

Inscripția în dialectul provensal[modificare | modificare sursă]

Placa de marmură pe care este gravată inscripția în dialectul provensal reproduce o strofă compusă de poetul provensal Joseph Roumanille, fondator al asociației Félibrige pentru apărarea limbii occitane:[16]

În original:

DE L'UNIOUN DI POPLE ROUMAN
A LA FIN L'AUBO S'EI LEVADO
DISON ÉSTI PEIRO GRAVADO
QUE VEIREN LOU SOULÈU DEMAN 		Traducere în română:

Din uniunea popoarelor latine
În final s-au ivit zorii.
Spun aceste pietre gravate
Că mâine vom vedea soarele

Funcționare[modificare | modificare sursă]

Ramificația spre Forcalquier a căii ferate a fost inaugurată pe 25 octombrie 1890.[10] Pe 15 ianuarie 1934, Compagnie des chemins de fer de Paris à Lyon et à la Méditerranée a suspendat trenurile de călători pe această linie, iar transportul de marfă a mai funcționat până pe 9 iulie 1956, când linia a fost închisă traficului feroviar.[10] În consecință, șinele au fost demontate de pe viaduct, ceea ce a permis lărgirea căii rutiere.

În prezent, viaductul deservește doar trafic rutier.[2] Începând din 1960, șoseaua care traversează viaductul a purtat indicativul drumul național 100 (DN100). Prin decretul numărul 2009-615 din 3 iunie 2009, secțiunea dintre Céreste și La Brillanne a DN100 pe care se află viaductul a fost declasată în drumul departamental RD4100.[22]

Viaductul de la Forcalquier a căpătat și o reputație tristă, după ce numeroase persoane s-au sinucis sau au încercat să se sinucidă aruncându-se în gol de pe el.[9][23][24] Unele dintre acestea au fost salvate în ultima clipă de către trecători, pompieri sau poliție.[25][26] În memoria celor care și-au pierdut viața, la partea superioară a viaductului a fost montată o placă comemorativă.[24]

Galerie de imagini[modificare | modificare sursă]

Viaductul la începutul anilor 1900
Vedere de la nivelul șoselei
Marc Fassino restaurând inscripția în română
Forcalquier văzut de pe viaduct
Detaliu de arc
Către inscripțiile în limbile latine
Inscripțiile în cele 10 limbi și dialecte latine

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c d e f g „DE LA MAINTENANCE DE LANGUEDOC”. Revue des Langues Romanes: Tome Dixième. Société pour l'étude des Langues Romanes. III (în franceză). Montpellier: Kraus Reprint. . p. 151. Accesat în . 
  2. ^ a b c d e „Viaduc de Forcalquier” (în franceză). structurae.net. Accesat în . 
  3. ^ „Routes | Av. du Général Charles de Gaulle D4100”. Portalul național francez al teritoriului (în franceză). geoportail.gouv.fr. Accesat în . 
  4. ^ a b Bruno Marnot (). „Les politiques d'aménagement du territoire sous la Troisième République” (PDF) (în franceză). Ministerul Echipării, Transporturilor, Amenajării Teritoriului, Turismului și Mării. Accesat în . 
  5. ^ a b Pierre-Cyrille Hautcoeur (). „Le plan Freycinet de 1879, une autre « relance » française” (în franceză). Le Monde. Accesat în . 
  6. ^ N° 8168 - Loi qui classe 181 lignes de chemin de fer dans le réseau des chemins de fer d'intérêt général. Gallica. Biblioteca Națională a Franței. Bulletin des lois de la République française (în franceză). 19, XII (nr.456). Imprimeriile Naționale. . p. 10. Arhivat din original la . Accesat în . 
  7. ^ N° 10,275 - Loi qui déclare d'utilité l'établissement d'un Chemin de fer de Forcalquier à Volx. Gallica. Biblioteca Națională a Franței. Bulletin des lois de la République française (în franceză). Nr. 594. Imprimeriile Naționale. . p. 66. Arhivat din original la . Accesat în . 
  8. ^ N° 14213 - Loi qui approuve les conventions passées, les 26 mai et 9 juin 1883, entre le ministre des Travaux publics, et la Compagnie des chemins de fer de Paris à Lyon et à la Méditerranée : 20 novembre 1883. Gallica. Biblioteca Națională a Franței. Bulletin des lois de la République française (în franceză). 28 (nr.834). Imprimeriile Naționale. . p. 325-333. Arhivat din original la . Accesat în . 
  9. ^ a b „Forcalquier : suicide de l'ancien adjoint aux affaires sociales”. Le Dauphiné Libéré (în franceză). ledauphine.com. . Arhivat din original la . Accesat în . Pierre Macina, ancien adjoint de la mairie de Forcalquier, s’est suicidé hier après-midi en se précipitant du viaduc “le latin” haut de 25 mètres, à Forcalquier. [ Pierre Macina, fost viceprimar al orașului Forcalquier, s-a sinucis ieri după-amiază, aruncându-se de pe viaductul „latin”, înalt de 25 de metri, din Forcalquier. ] 
  10. ^ a b c „Gare de Forcalquier (Alpes de Haute Provence)” (în franceză). trains-europe.fr. Arhivat din original la . Accesat în . 
  11. ^ „Carte postale - Forcalquier” (în franceză). geneanet.org. Arhivat din original în . Accesat în . 
  12. ^ Fêtes latines internationales de Forcalquier et de Gap, mai 1882 : jeux floraux de Provence. Gallica. Biblioteca Națională a Franței. (în franceză). Imprimerie félibréenne de J.-C. Richaud. mai 1882. Accesat în . 
  13. ^ a b „Patrimoine | Le Viaduc des Latins”. Site-ul orașului Forcalquier (în franceză). ville-forcalquier.fr. Arhivat din original la . Accesat în . 
  14. ^ a b Valeriu Rusu (). „Esquisse chronologique de l'histoire du peuple roumain et de la langue roumaine”. Le roumain: langue, littérature, civilisation (în franceză). Paris: Editions Ophrys. p. 55. ISBN 2-7080-0669-X. Accesat în . 
  15. ^ Fêtes latines internationales de Forcalquier et de Gap, mai 1882 : jeux floraux de Provence. Gallica. Biblioteca Națională a Franței. (în franceză). Imprimerie félibréenne de J.-C. Richaud. mai 1882. p. 4. Accesat în . 
  16. ^ a b c d e f g h i j k l „LE VIADUC DES LATINS”. Revue Du Monde Latin, Volume 1. Bureau de la Revue du Monde Latin (în franceză). 1. Montpellier: Imprimerie Centrale du Midi (Hamelin frères). . p. 264-267. Accesat în . 
  17. ^ a b Bettina Berther Desax (). L’Idée latine du Félibrige et la Renaissance romanche 1874-1914. Revue des langues romanes (în franceză). CXXIV n°1. Presses universitaires de la Méditerranée. p. 47. ISSN 0223-3711. Accesat în . 
  18. ^ a b YvesProvence (). „Les ponts de mai - Le viaduc des Latins” (în franceză). geocaching.com. Arhivat din original la . Accesat în . [...] encore visible (mais quand même bien effacée) aujourd'hui [...] [ încă vizibile astăzi (dar foarte șterse) ] 
  19. ^ „MONSIEUR MARC FASSINO” (în franceză). societe.com. Arhivat din original la . Accesat în . 
  20. ^ „Viaduc des Latins (Forcalquier).22”. Fotografie de la Viaductul Latinilor de la Forcalquier. Wikimedia Commons. . Accesat în . 
  21. ^ „La boucle des Mariaudis : mieux avec quelques variantes” (în franceză). randomania.fr. . Arhivat din originalul de la . Accesat în . 
  22. ^ „Décret n° 2009-615 du 3 juin 2009 fixant la liste des routes à grande circulation”. Decret guvernamental (în franceză). legifrance.gouv.fr. . Accesat în . 
  23. ^ J.L.I. (). „Forcalquier : Suicide d'un homme d'une cinquantaine d'années au Viaduc” (în franceză). hauteprovenceinfo.com. Arhivat din original la . Accesat în . 
  24. ^ a b „Viaduc du Viou: construction” (în engleză). cronobook.com. Arhivat din original la . Accesat în . "Viaduc des Latins", is notorious as the "suicide bridge" (there's even a corresponding memorial plaque) 
  25. ^ M.M. (). „Une femme de 70 ans a tenté de se jeter dans le vide cet après-midi depuis le viaduc des "Latins". Elle a finalement été sauvée par des témoins et les pompiers”. France 3 (în franceză). france3-regions.francetvinfo.fr. Arhivat din original la . Accesat în . 
  26. ^ A. Vallauri (). „Haute-Provence : un homme qui menaçait de se jeter d'un viaduc maitrisé”. Alpes 1 (în franceză). alpesdusud.alpes1.com. Arhivat din original la . Accesat în . 

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Materiale media legate de Viaductul Latinilor la Wikimedia Commons

Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Viaductul_Latinilor&oldid=15218631