Trenul vieții

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Trenul vieții
Rating AG.gif
Regizor Radu Mihăileanu
Scenarist Radu Mihăileanu
Distribuție Lionel Abelanski,
Rufus,
Agathe de la Fontaine
Premiera în România 5 septembrie 1998
Premiera în Republica Moldova indisp.
Durata 103 min
Limba originală franceză, germană

Trenul vieții este un film realizat în 1998, în regia lui Radu Mihăileanu care se ocupă într-o manieră alegorică și aproape comică de tema Holocaustului, în timpul celui de-al doilea război mondial.

Subiectul[modificare | modificare sursă]

Information icon.svg Atenție: urmează detalii despre narațiune și/sau deznodământ.

Locuitorii unui sat din Europa de Est ocupată de germani hotărăsc să se deporteze singuri, înainte ca naziștii să facă acest lucru. Destinația este Israelul. Trenul vieții este un Rail-Movie prin care național-socialismul este luat în derâdere, fără a bagateliza genocidul.

În 1941 soldații naziști au deportat sate întregi de evrei. Măscăriciul satului, Schlomo, își dă primul seama că în curând va veni vremea ca și mica lui comunitate să fie deportată. Sfatul bătrânilor se reunește de urgență și hotărăște să preîntâmpine acțiunea nemților cu propriul lor tren de deportați care se va deplasa înspre Israel, și nu înspre lagărul de concentrare. Locuitorii sunt împărțiți, fără a se putea opune, în prizonieri și soldați naziști. Ultimii au fost nevoiți să învețe mai întâi să vorbească corect limba germană. Ca profesor cu experiență, Schmecht reușește să-i învețe pe voluntarii fără voință să pronunțe corect și cu țăcănit german.

Se împart sarcinile, unii se vor travesti în naziști, alții în deportați, alții se vor ocupa de croirea uniformelor naziste, alții de găsirea și repararea trenului. După ce trenul este cumpărat, reparat, împodobit cu svastici, se pornește în marea călătorie. Drumul nu este lipsit de aventuri: nu numai soldații germani sunt neîncrezători, ci și luptătorii din rezistența națională fac ca situația să fie mai mult decât periculoasă. Apoi izbucnește în tren comunismul. Tematica exterminării evreilor a fost preluată într-un mod inteligent, sensibil și comic.

Filmul este plin de momente comice și suprarealiste care abordează dificila temă a Holocaustului și a nazismului într-o lumină neobișnuită, dar profundă.

Asemănarea cu filmul lui Roberto Benigni, „Viața este frumoasă” nu intimidează filmul lui Radu Mihăileanu. Filmul a fost distins printre altele cu premiul publicului în 1999 la Sundance Film Festival, premiul pentru cel mai bun debut la Festivalul de Film de la Veneția în 1998, pentru cel mai bun film străin la Premiile Societății criticilor de film de la Las Vegas în 2000 și premiul publicului la Festivalul de film de la Cottbus din 1998.

Distribuție[modificare | modificare sursă]

Din unele interviuri[modificare | modificare sursă]

  • Dacă Hitler ar fi viu și ar vedea toate transmisiunile televizive plictisitoare și întunecate despre Holocaust și ar auzi tot plânsul și jalea evreilor ar fi fericit. Singurul mod în care putem să-i umilim pe naziștii care trăiesc încă în America de Sud, să-i facem să înnebunească, este să le arătăm că suntem vii, că nu ne-au distrus, că umorul nostru nu a fost ucis de barbaria lor. Radu Mihăileanu
  • Dumnezeu râde. Și cum evreii se consideră poporul său ales, nu pot decât să râdă de ei înșiși. Moni Ovadia

Legături externe[modificare | modificare sursă]