Scutul (constelație)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Scutul
Scutum constellation map.png
Harta constelației Scutul (click pentru mărire)
Denumire
Nume latin Scutum
Genitiv Scuti
Abreviere Sct
Observație
(Epoca J2000.0)
Ascensie dreaptă Între 18h 21m 36s și 18h 59m 10s
Declinație Între −15° 56′ 37″ și −3° 50′ 01″
Suprafață 109 grd² (Locul 84)
Vizibilitate Între 70° N și 90° S
Trecere la meridian 25 august, 21h00
Stele
Strălucitoare
(m≤3,0)
0
Vizibile cu ochiul liber 34
Bayer / Flamsteed 7
Apropiate
(d≤16 al)
0
Cea mai strălucitoare α Sct (3,85m)
Cea mai apropiată LHS 3398 (41,54 al)
Obiecte
Obiecte Messier 2 (M11, M26)
Ploi de meteori Scutidele de iunie
Constelații învecinate Vulturul
Săgetătorul
Șarpele (coada)

Scutul (în latină Scutum), uneori denumită și Scutul lui Sobieski, este o mică constelație din aproprierea ecuatorului ceresc.

Descriere și localizare[modificare | modificare sursă]

Constelația Scutul văzută cu ochiul liber. Pentru identificarea mai ușoară au fost trasate linii între stele.

Istorie[modificare | modificare sursă]

Această constelație este una din singurele (împreună cu Părul Berenicei) care își datorează numele unui personaj istoric, în ocurență regele Ioan al III-lea Sobieski. Acesta a condus apărarea Poloniei și a Vienei contra armatelor Imperiului Otoman și a câștigat o bătălie importantă la 12 septembrie 1683. Șapte ani mai târziu, astronomul polonez Johannes Hevelius a denumit această parte a cerului aflată între Vulturul și Săgetătorul în onoarea sa: Scutum Sobiescianum. Denumirea oficială latină a constelației a fost prescurtată apoi la Scutum, „Scutul”.[1].

Mitologie[modificare | modificare sursă]

Stele principale[modificare | modificare sursă]

α Scuti[modificare | modificare sursă]

Cea mai luminoasă stea din constelația Scutul este α Scuti, o stea gigantă portocalie cu magnitudinea 3,85. Este de 20 de ori mai mare decât Soarele și de 130 de ori mai luminoasă decât acesta; este ușor variabilă, dar aleatoriu.

δ Scuti[modificare | modificare sursă]

δ Scuti este prototipul unui tip de stele variabile care sunt supuse unor mici pulsații pe mai multe perioade de câteva ore, care se suprapun, provocând o variație minimă a luminozității lor. β Cassiopeiae (Caph) este cea mai strălucitoare dintre acest tip de stele.

δ Scuti este o stea gigantă care trece de magnitudinea 4,60 la magnitudinea 4,70 urmând două pulsații principale de 4,65 și 4,48 ore, peste care se adaugă mult mai mici pulsații de 2,79, 2,28, 2,89 și 20,11 ore. Bogată în metale, ea este de 2,2 până la 2,4 ori mai masivă decât Soarele și se rotește în jurul axei sale de 15 ori mai repede decât acesta; δ Scuti este o stea multiplă și posedă doi companioni, situați la 870 și 3 000 ua.

Alte stele[modificare | modificare sursă]

R Scuti este o gigantă galbenă variabilă de tip RV Tauri: ea variază într-un mod destul de regulat între magnitudinile 5 și 8, într-o perioadă de 146,5 zile.

Obiecte cerești[modificare | modificare sursă]

Scutulse află aproape de centrul Căii Lactee și cuprinde mai multe obiecte cerești, între care roiul deschis M11, chiar la sud-est de β Scuti, roiul deschis M26, nebuloasa difuză IC 1287, cât și microquasarul LS 5039, probabil asociat cu o gaură neagră.

Referințe și note[modificare | modificare sursă]


Coordonate: Harta cerului 18h 42m 00s, −10° 00′ 00″