Ruxandra Sireteanu-Constantinescu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Nu confunda cu Ruxandra Sireteanu (actriță).

Ruxandra Sireteanu-Constantinescu (n. 19 septembrie 1945, Mediaș; d. 1 septembrie 2008, Frankfurt am Main), cunoscută în lumea științifică sub numele scurt Ruxandra Sireteanu, a fost o biofiziciană română germană, șefa grupului de Psihofizică de la Institutul Max Planck pentru Cercetarea Creierului și titulara catedrei de Psihologie Fiziologică / Biopsihologie de la Universitatea Johann Wolfgang Goethe din Frankfurt am Main. S-a ocupat cu studiul sistemului vizual uman, aducând contribuții fundamentale privitor la plasticitatea neurală și ambliopie.

Cuprins

Biografie[modificare]

Ruxandra Sireteanu (2006)

Ruxandra Sireteanu s-a născut la 19 septembrie 1945 în Mediaș; era cea mai mare dintre cele două fiice ale doctorului Modest Sireteanu și ale soției sale Eva (n. Oberth). După bacalaureat (1963) a studiat la Facultatea de Fizică a Universității din București, obținând în 1968 licența în fizică, specialitatea biofizică. În perioada 1968-1972 a lucrat ca biofizician la Centrul de Radiobiologie și Biologie Moleculară și apoi ca asistent stagiar la Institutul de Petrol, Gaze și Geologie din București. În 1972 s-a expatriat, stabilindu-se în Germania.

Și-a pregătit doctoratul în biofizică (1972-1976) la Scuola Normale Superiore din Pisa, efectuând partea experimentală (neurofiziologie și psihofizică) la Laboratorio di Neurofisiologia del CNR; în 1976 și-a susținut teza de doctorat intitulată Contributions to the study of the visual function, using spatially periodical stimuli. În anii următori a fost cercetător post-doctoral la universitățile din Ulm și Lausanne; în 1979 s-a alăturat grupului de cercetare Wolf Singer de la Institutul Max Planck de Psihiatrie din München.

În 1982 s-a transferat la Institutul Max Planck pentru Cercetarea Creierului (Max-Planck-Institut für Hirnforschung) din Frankfurt am Main, unde Wolf Singer devenise codirector; aici a organizat grupul de cercetare în Psihofizică. În 1990 a susținut la Universitatea Johannes Gutenberg din Mainz dizertația de abilitare profesorală (Habilitation) intitulată Development and plasticity of visual functions: psychophysical, electrophysiological and clinical studies, obținând venia legendi în zoologie. În calitate de profesor asociat a predat, la Universitatea Johann Wolfgang Goethe din Frankfurt am Main, începând din 1995, cursul de Psihologie Fiziologică; în 1999 a devenit profesor titular la catedra, nou înființată, de Psihologie Fiziologică / Biopsihologie.

Cercetările întreprinse de Ruxandra Sireteanu au avut ca obiect sistemul vizual uman, în special plasticitatea neurală și ambliopia. A adus contribuții originale la psihofizica vizuală a persoanelor sănătoase, învățarea perceptuală la adulți și neuropsihologia clinică. Rezultatele relativ la bazele neurale ale ambliopiei, vederea binoculară și dezvoltarea sistemului vizual la nou-născuți, în perspectiva modificărilor apărute în cursul întregii vieți, au caracter de pionierat [1] [2].

A fost afiliată la Association for Research in Vision and Ophthalmology, European Brain and Behaviour Society și International Society on Infant Studies. A făcut parte din colectivele redacționale ale revistelor Vision Research și Investigative Ophthalmology & Visual Science. În 1994 a primit premiul acordat de Societatea Bielschowsky pentru Cercetarea Strabismului și Neurooftalmologie (Bielschowsky-Gesellschaft für Schielforschung und Neuroophthalmologie). A încetat din viață la 1 septembrie 2008, în Frankfurt am Main, în urma unui traumatism cerebral.

Lucrări (selecție)[modificare]

Domenii de cercetare la care a contribuit Ruxandra Sireteanu

Cercetare[modificare]

  • R. Sireteanu, M. Fronius și W. Singer: Binocular interaction in the peripheral visual field of humans with strabismic and anisometropic amblyopia; Vision Research, Vol. 21, Nr. 7, 1981, pp. 1065-1074.
  • R. Sireteanu: Binocular vision in strabismic humans with alternating fixation; Vision Research, Vol. 22, Nr. 8, 1982, pp. 889-896.
  • R. Sireteanu: Switching on the infant brain; Science, Vol. 286, Nr. 5437, 1999, pp. 59-61.
  • L. Muckli, S. Kieß, N. Tonhausen, W. Singer, R. Goebel și R. Sireteanu: Cerebral correlates of impaired grating perception in individual, psychophysically assessed human amblyopes; Vision Research, Vol. 46, Nr. 4, 2006, pp. 506-526.

Sinteză[modificare]

  • R. Sireteanu R, W. Singer și C. Rieth: Texture segregation based on line orientation develops late in childhood; în S. F. Wright și R. Groner (ed.): Facets of dyslexia and its remediation, North-Holland, Amsterdam, 1992, pp. 3-12, ISBN 0444899499.
  • R. Sireteanu: The development of the visual field: results from human and animal studies; în F. Vital-Durand, J. Atkinson și O. J. Braddick (ed.): Infant Vision, Oxford University Press, Oxford, 1996, pp. 17-31, ISBN 9780198523161.
  • R. Sireteanu: The binocular act in strabismus; în G. Lennerstrand și J. Ygge (ed.): Advances in Strabismus Research: Basic and Clinical Aspects, Portland Press, Londra, 2000, pp. 63-83, ISBN 1855781441.
  • R. Sireteanu: Development of the visual system in the human infant; în A.F. Kalverboer și A. Gramsberger (ed.):Handbook of Brain and Behaviour in Human Development, Kluwer Academic Publishers, Londra, 2001, pp. 629-653, ISBN 0792369432.

Note[modificare]

  1. ^ Constanța Ganea: Ruxandra Sireteanu-Constantinescu (1945-2008)
  2. ^ Vision Science – Ruxandra Sireteanu (1945-2008)

Bibliografie[modificare]

Legături externe[modificare]

Adus de la http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Ruxandra_Sireteanu-Constantinescu&oldid=5220347