Echipa națională de rugby a României

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Echipa națională de rugby a României

Date despre echipă
Numele țării România
Poreclă {{{poreclă}}}
Asociație Federația Română de Rugby
Fondată 1931
Antrenor Țara Galilor Lynn Howells
Echipamente
Echipament1.jpg Echipament2.jpg

Echipa națională de rugby a României, supranumită Stejarii , este una dintre cele mai puternice echipe europene de rugby dintre cele aflate în afara Turneului celor 6 Națiuni. Echipa națională participă cu regularitate la competiții precum Cupa Mondială de Rugby și Cupa Europeană a Națiunilor. Forul conducător al rugbyului românesc este Federația Română de Rugby. Echipamentul tradițional al echipei naționale este format din tricouri galbene, șorturi albastre, jambiere roșii.

Franța a jucat un prim meci test împotriva României în anul 1924, într-o tentativă de a crea un rival la Turneul celor 5 Națiuni. Cele mai bune momente pentru echipa națională de rugby au fost în anii ’80 ai secolului trecut, când se obțineau victorii răsunătoare împotriva Țării Galilor (de două ori), Scoției (echipă care în 1984 câștiga Marele Șlem) și Franței (de două ori). În 1981, echipa națională pierdea în fața All Blacks cu 14-6, în urma unei meci în care românii au marcat două eseuri nevalidate de arbitri. În acea perioadă se vorbea despre includerea Stejarilor în competiții majore, cum era aceea a Turneului celor 5 Națiuni. Au existat chiar zvonuri că românii au fost invitați, dar ar fi refuzat să participe datorită faptului că această competiție avea loc iarna. Ulterior, odată cu deteriorarea situației politice și economice a României, rugbyul românesc a avut de suferit.

Cu toate acestea, România este una din cele 12 țări care au participat la toate edițiile Campionatului Mondial, de la înființarea acestei competiții în anul 1987, dar nu a obținut mai mult de o singură victorie în fiecare turneu, nereușind să treacă de faza grupelor. În Europa, Stejarii rivalizează acum cu Georgia, cu care își dispută de regulă victoria în Cupa Europeană a Națiunilor, dar și cu Portugalia, care a reușit să obțină o victorie în această competiție. La Campionatul Mondial de Rugby din 2011 România a jucat în grupa B, alături de Anglia, Argentina, Scoția și Georgia. .

Cuprins

Istorie[modificare | modificare sursă]

Începuturi[modificare | modificare sursă]

Echipa de rugby "Tenis Club" din Bucureşti, campioană a României în 1922

Jocul de rugby a fost introdus în România de studenți reveniți de la studii făcute la Paris, care au înființat cluburi cum au fost Stadiul Român, începând cu anul 1913. Ulterior, s-au înființat 17 alte echipe în București.

În 1919, Comitetul Olimpic Român solicită Comitetului Olimpic Internațional reintroducerea rugbyului ca probă olimpică. Această propunere este într-un final adoptată, C.O.R. fiind anunțat printr-o adresă din data de 21 noiembrie 1919. Dar, din lipsa fondurilor, sportivii români nu au putut participa la ediția de la Anvers a Jocurilor Olimpice.

Primul meci internațional al Stejarilor s-a jucat în 1919, împotriva SUA. România a fost una dintre cele trei echipe participante la Jocurile Olimpice de vară din 1924, pierzând ambele meciuri jucate, împotriva Franței (cu 59-3) și a SUA (cu 39-0). România a terminat astfel pe locul 3, obținând medalia de bronz, prima din istoria participării sportivilor români la Jocurile Olimpice. Federația Română de Rugby s-a înființat în 1931, iar în anul 1939 s-a înființat la Brașov, la fabrica de avioane, prima echipă de club din afara Bucureștiului.

Perioada de după al doilea război mondial[modificare | modificare sursă]

Regimul comunist a utilizat rugbyul, precum alte sporturi, ca un instrument de propagandă în timpul războiului rece cu țările occidentale. Fiecare succes internațional era prezentat ca un efect direct al superiorității ideologiei comuniste. Resursele financiare existente erau dirijate către pregătirea echipei naționale, în detrimentul dezvoltării rugbyului la nivel de masă. Cei mai valoroși jucători erau înrolați în Armată sau în Miliție, evoluând pentru cluburile Steaua și Dinamo, care beneficiau de bune baze de pregătire.

Generația de antrenori educați la școala franceză de rugby, activi în anii ’40 și ’50 au creat un sistem care a dus la succesele echipei naționale din anii 1960, ’70 și prima parte a anilor ’80. În această perioadă, românii au început să concureze de la egal la egal cu națiunile majore în rugby. În 1960 s-a obținut prima victorie împotriva Franței, iar în anul 1976 a acut loc un turneu în Noua Zeelandă. Posibilitatea de a juca împotriva țărilor celor mai bune în acest sport, a ajutat la dezvoltarea rugbyului în România; rugbyștii românii au căpătat un stil specific de joc, construit în jurul unor puternice pachete de înaintare. Forța reală a Stejarilor a fost demonstrată în 1979 într-un meci test împotriva Țării Galilor, la Cardiff: românii au condus până în clipele finale ale jocului, când numai un drop-gol de ultim moment al galezilor a făcut ca aceștia să învingă la limită, cu 13-12. Anul următor, România învingea clar Franța la București, cu 15-0 și obținea un rezultat egal, 13-13, împotriva Irlandei.

În anii 1980, în țară existau mai mult de 12.000 de jucători, activând în 110 cluburi. Țările britanice au introdus în palmares meciurile împotriva României începând cu anul 1983. În noiembrie în acel an, Țara Galilor era înfrântă categoric la București, cu 24-6; în 1984 a venit o victorie asupra Scoției, iar în 1988 s-a obținut prima victorie în deplasare împotriva unei echipe participante la Turneul celor 5 Națiuni, respectiv 15-9 în fața Țării Galilor.

La prima ediție a Campionatului Mondial, ținută în Australia și Noua Zeelandă în 1987, România a învins Zimbabwe.

După căderea comunismului[modificare | modificare sursă]

Odată cu deteriorarea situației politice și economice interne în anii 1990, finanțarea rugbyului a avut de suferit. O serie de jucători de valoare au murit în timpul Revoluției din 1989, printre care căpitanul echipei naționale, Florică Murariu, jucător cu peste 70 de selecții, care era ofițer al Armatei.

Inițial, Stejarii au continuat să dea semne de vigoare. În 1990, s-a înregistrat singura victorie obținută împotriva Franței în deplasare (12-6, la Auch). În anul următor, Scoția a fost învinsă cu 18-12. La Campionatul Mondial din 1991, România a învins Fiji cu 17-15, iar la mondialele din 1995 au rezistat onorabil în fața țării gazdă, Africa de Sud, înclinându-se cu 21-8.

Trecerea la profesionism care a urmat îndată după acest campionat mondial a marcat însă un declin accentuat pentru Stejari. Numărul jucătorilor legitimați a scăzut dramatic, cu circa 75%, în țară rămânând mai puțin de 30 de cluburi, care beneficiază de condiții precare. În ciuda condițiilor grele și a unui decalaj din ce în ce mai mare față de forțele rugbyului mondial, s-a reușit totuși să se mențină un nivel onorabil al reprezentărilor internaționale. Astfel, la Campionatul Mondial din 1999, România a învins SUA cu 27-25.

Anii 2000[modificare | modificare sursă]

În anul 2000, Romania a câștigat clar prima Cupă Europeană a Națiunilor, după ce a înregistrat patru victorii din patru meciuri. Anul 2001 a fost însă mai puțin reușit. Georgia a câștigat CEN, după o victorie cu 31-20 la București, iar într-un meci test jucat împotriva Angliei s-a înregistrat un nedorit record negativ: meciul a fost pierdut cu 134-0! Cei mai buni jucători români nu au putut participa însă la acest meci, pentru că echipele lor de club au refuzat să le plătească salariile pe durata deplasării în Anglia. Prima pentru sportivii români a fost de £30 pe zi, în timp ce englezii au beneficiat de o primă de joc de £6,000.

Fișier:Georgia Romania.jpg
Echipa României după victoria cu 31-23 în faţa Georgiei, obţinută la 06.04.2002

În ianuarie 2002, Bernard Charreyre a fost numit antrenor principal al echipei naționale, el urmând a fi plătit de Federația Franceză de Rugby. Sub conducerea lui Charreyre (supranumit de Stejari 'Micul Napoleon'), declinul a fost stopat și echipa a început o perioadă de lentă ascensiune. Odată cu schimbarea formatului CEN, România a început anul 2002 în urma Georgiei, datorită includerii rezultatelor pe anul 2001. Băieții au reușit însă să câștige toate cele cinci jocuri rămase, inclusiv o victorie dramatică, 31-23, la Tbilisi, reușind câștigarea trofeului.

Echipa României s-a calificat la Cupa Mondială de Rugby din 2003, unde au câștigat în fața Namibiei, dar au pierdut onorabil în fața Irlandei (45-17), iar apoi în fața Australiei (90-8) și Argentinei (50-3). Charreyre a fost înlocuit după Cupa Mondială de Rugby, datorită faptului că Federația Română de Rugby nu a fost satisfăcută de rezultatele obținute. Au urmat trei alți antrenori francezi: Phillipe Sauton (o perioadă scurtă), Robert Antonin (ca antrenor ad interim) și apoi Daniel Santamans, care a facut echipă cu Robert Antonin.

În sezonul 20032004 al CEN, Portugalia a furnizat o mare surpriză, învingând România cu 16-15 la Lisabona, instalându-se în fruntea clasamentului la jumătatea competiției. În al doilea sezon al întrecerii, România a părut că reface terenul pierdut, luându-și revanșa în mod clar în fața Portugaliei (36-6 la Constanța), dar a pierdut în fața Rusiei cu 24-33, la Krasnodar, după acel meci lansându-se acuzații în sensul că jucătorii români ar fi fost drogați. Apoi, Portugalia a reușit să învingă în ultimul moment Rusia, cu 19-18 la Lisabona. În 2004, România a câștigat la limită, cu 25-24, în fața Italiei, ceea ce reprezintă singura victorie recentă împotriva unei echipe participante la Turneul celor 6 Națiuni.

Ediția 20052006 a CEN a fost câștigată de România, aflată la egalitate de puncte cu Georgia. Echipa națională s-a calificat la Cupa Mondială de Rugby din 2007, învingând Georgia și Spania.

La ediția din 2007 a Cupei Mondiale la Rugby, România a terminat pe penultimul loc în grupa C, după ce a învins Portugalia (14-10), a pierdut la limită cu Italia (24-18) și a fost învinsă fără drept de replică de Scoția (42-0) și Noua Zeelandă (85-8).

Cluburile sportive din România au secțiuni pentru juniori și copii. Federația Română de Rugby și Asociatia Municipală de Rugby București - AMRB - organizează periodic competiții pentru copiii înscriși la rugby. Una dintre cele mai active echipe este cea a Clubului Steaua.

Palmares[modificare | modificare sursă]

Cupa Europeană a Națiunilor[modificare | modificare sursă]

An(i) J V E Î +/- Pct Loc
2000 4 4 0 0 120-39 12 1
2001 5 4 0 1 152-143 13 2
2001-02 10 9 0 1 373-148 28 1
2003-04 10 8 0 2 320-123 26 2
2005-06 10 8 0 2 294 26 1

Campionatul Mondial[modificare | modificare sursă]

An Rezultate
1987 Invitată. O victorie în faza grupelor.
1991 Calificată. O victorie în faza grupelor.
1995 Calificată. Fără victorie în faza grupelor.
1999 Calificată. O victorie în faza grupelor.
2003 Calificată. O victorie în faza grupelor.
2007 Calificată. O victorie în faza grupelor.
2011 Calificată. Fără victorie în faza grupelor.

Jucători importanți[modificare | modificare sursă]

  • Gheorghe Dumitru (căpitan selecționata mondială)
  • Petru Bălan
  • Gabriel Brezoianu
  • Paul Ciobanelu (titular 1961-1972; căpitan 1969-1972)
  • Enciu Stoica
  • Hari Dumitras
  • Romeo Gontineac
  • Adrian Lungu
  • Valentin Maftei
  • Alexandru Manta
  • Răzvan Mavrodin
  • Viorel Morariu
  • Florică Murariu
  • Mircea Paraschiv
  • Alexandru Penciu (căpitan, 196?-1969)
  • Adrian Petrache
  • Cristian Petre
  • Sorin Socol
  • Marius Tincu
  • Ovidiu Tonita
  • Radu Basalau
  • Marin Mot
  • Ionescu Marin
  • Gelu Ignat
  • Alexandru Dumitru

Istoricul participării României la Cupele Mondiale[modificare | modificare sursă]

Doar 12 națiuni din lume, printre care și România, au fost prezente întotdeauna la cel mai mare eveniment rugbystic al lumii: Cupa Mondială.

“Facând parte din cele mai frumoase amintiri pe care un sportiv le poate avea, Cupa Mondială de Rugby este un vis care mie personal mi s-a îndeplinit de trei ori. Acest mare eveniment a fost și este catalizatorul rugbyului profesionist. Personal, participând la primele trei ediții ale Cupei Mondiale, am multe amintiri care vor rămâne pentru toata viața foarte prezente în memoria mea.” – spune Adrian Lungu, deținătorul recordului de selecții în echipa națională a României și participant la edițiile Cupei Mondiale din 1987, 1991 și 1995.

Tiberiu Brănză, component de bază al echipei naționale din 1995, spune că: “O Cupă Mondială este un moment de împlinire în cariera oricărui sportiv. Este ocazia de a-ți practica sportul preferat la cel mai înalt nivel, de a întâlni sportivi de excepție și de a te confrunta cu echipe din toate orizonturile, într-o ambianță care transcende limitele sportului.”

1987 – Noua Zeelandă și Australia[modificare | modificare sursă]

Antrenori: Mihai Naca (principal), Mircea Paraschiv și Gheorghe Dumitru (antrenori-jucători). Clasamentul marcatorilor români: 1.Dumitru Alexandru – 20 puncte 2.Romeo Bezușcu – 12 puncte 3.Florincă Murariu – 8 puncte 4.Marcel Toader – 8 puncte 5.Vasile Ion – 5 puncte 6.Liviu Hodorcă – 4 puncte 7.Mircea Paraschiv – 4 puncte

România – Zimbabwe 21-20, 23 mai, Eden Park, Auckland[modificare | modificare sursă]

România: 1. Ioan Bucan, 2. Emilian Grigore, 3. Gheorghe Leonte, 4. Laurențiu Constantin, 5. Ștefan Constantin, 6. Haralambie Dumitraș, 7. Florică Murariu, 8. Cristian Răducanu, 9. Mircea Paraschiv, 10. Dumitru Alexandru, 11. Adrian Lungu, 12. Ștefan Tofan, 13. Vasile David; 14. Alexandru Marin, 15. Marcel Toader. Au mai jucat: Liviu Hodorcă; Vasile Ion. Au marcat: Liviu Hodorcă (eseu), Mircea Paraschiv (eseu), Marcel Toader (eseu), Dumitru Alexandru (3 lovituri de pedeapsă)

Zimbabwe: 1. George Elcombe, 2. Lance Bray, 3. Andy Tucker, 4. Malcolm Swayer, 5. Michael Martin, 6. Rod Gray, 7. Dirk Buitendag, 8. Mark Neill, 9. Malcolm Jellicoe, 10. Craig Brown, 11. Eric Barrett, 12. Kevin Graham, 13. Richard Tsimba, 14. Peter Kaulbach, 15. Andrew Ferreira. Au mai jucat: 16. Andre Buitendag în locul lui Richard Tsimba. Au marcat: Richard Tsimba (2 eseuri), Mark Neill (eseu), Andrew Ferreira (2 lovituri de pedeapsă)

România – Franța 12-55, 28 mai, Athletic Park, Wellington[modificare | modificare sursă]

România: 1. Vasile Pascu, 2. Vasile Ilcă, 3. Florin Opriș, 4. Nicolae Vereș, 5. Laurențiu Constantin, 6. Emilian Necula, 7. Gheorghe Dumitru, 8. Cristian Raducanu, 9. Mircea Paraschiv, 10. Romeo Bezușcu, 11. Adrian Lungu, 12. Vasile David, 13. Ștefan Tofan, 14. Marcel Toader, 15. Vasile Ion. A mai jucat: Emilian Grigore. Au marcat: Romeo Bezușcu (4 lovituri de pedeapsă)

Franța: 1. Louis Armary, 2. Philippe Dintrans, 3. Jean-Pierre Garuet, 4. Francis Haget, 5. Jean Condom, 6. Eric Champ, 7. Alain Carminati, 8. Dominique Erbani, 9. Pierre Berbizier, 10. Guy Laporte, 11. Marc Andrieu, 12. Denis Charvet, 13. Philippe Sella, 14. Patrice Lagisquet, 15. Serge Blanco. Au mai jucat: Didier Camberabero. Au marcat: Denis Charvet (2 eseuri), Patrice Lagisquet (2 eseuri), Marc Andrieu (eseu), Didier Camberabero (eseu), Dominique Erbani (eseu), Guy Laporte (eseu), Philippe Sella (eseu), Guy Laporte (8 transformari, 1 lovitură de pedeapsă)

România – Scoția 28-55, 2 iunie, Carisbrook Stadium, Dunedin[modificare | modificare sursă]

România: 1. Ioan Bucan, 2. Emilian Grigore, 3. Gheorghe Leonte, 4. Ștefan Constantin, 5. Laurențiu Constantin, 6. Florică Murariu, 7. Haralambie Dumitraș, 8. Cristian Răducanu 9. Mircea Paraschiv, 10. Dumitru Alexandru, 11. Marcel Toader, 12. Ștefan Tofan, 13. Adrian Lungu, 14. Adrian Pilotschi, 15. Vasile Ion. A mai jucat: Gheorghe Dumitru. Au marcat: Florică Murariu ( 2 eseuri), Marcel Toader (eseu), Dumitru Alexandru (1 transformare, 3 lovituri de pedeapsă), Vasile Ion (1 transformare, 1 lovitură de pedeapsă)

Scoția: 1. David Sole, 2. Colin Deans, 3. Norrie Rowan, 4. Derek White, 5. Alan Tomes, 6. John Jeffrey, 7. Finlay Calder, 8. Iain Paxton, 9. Roy Laidlaw, 10. Doug Wyllie, 11. Iwan Tukalo, 12. Scott Hastings, 13. Alan Tait, 14. Matt Duncan, 15. Gavin Hastings. Au mai jucat: Gary Callander, Alex Brewster, Hunter Oliver, Peter Dods. Au marcat: Gavin Hastings (2 eseuri, 8 transformări, 1 lovitură de pedeapsă), John Jeffrey (3 eseuri), Alan Tait (2 eseuri), Matt Duncan (eseu), Iwan Tukalo (eseu)

„Adrian Lungu: “Era prima dată când vedeam o asemenea amploare a rugbyului, un popor întreg « respirând» și trăind la maximum acest sport national. Lasând la o parte faptul ca tot ce este nou lasa urme mult mai adânci în suflete, aceea a fost perioada în care România era foarte performantă, cu rezultate neegalate pâna în ziua de astăzi. Luptam de la egal la egal cu Franța, Scoția sau Țara Gallilor. Îmi aduc aminte de omogenitatea echipei care m-a făcut să simt că suntem o mare familie și extrem de uniți. De asemenea a fost extraordinar antrenamentul făcut în comun cu All Blaks: în acest antrenament, grămada noastră a confirmat înca o data forța ei, fiind chiar subliniată de linia a-2-a a Noii Zeelande, Gary Whetton care mai avusese de-a face cu acest compartiment al echipei românesti în 1981 la Bucuresti.””
„Haralambie Dumitraș: “Participarea la prima Cupă Mondială s-a făcut pe baza de invitație, au fost invitate cele mai bune 16 echipe de rugby ale momentului. A fost un eveniment inedit pentru rugbyul mondial, pentru prima dată în istorie cele mai bune echipe de pe planetă se întâlneau într-o competiție oficială. Pentru noi, cei care am participat la acest eveniment planetar a fost un moment de neuitat și încununarea carierei noastre sportive. Am avut ocazia să ne antrenam cu viitori campioni mondiali și să petrecem o zi în cantonamentul lor, acolo am vazut diferența între o echipă mare și echipele de rând.””
„Alexandru Marin: “Neo-zeelandezii ne-au facut o primire deosebită pentru noi, românii. Ne-au așteptat la hotel cu dansatori maori, care ne-au întâmpinat cu dansurile lor rituale. Nu voi uita niciodată antrenamentul comun făcut cu echipa Noii Zeelande, a fost o experiență uriașă. M-a impresionat la fel de mult numărul imens de spectatori la meciuri. Țin minte că la meciul nostru cu Scoția de la Dunedin au venit o grămadă de români, cu steaguri, tobe, tricouri. Am fost primiți și de comunitatea de români și a fost o organizată o recepție de către preotul bisericii comunității. Ce mi-a mai plăcut foarte mult a fost numărul mare de copii care veneau la antrenamente noastre și la final veneau să pună mâna pe noi și să ne ceara autografe O astfel de experiență, în țara unde rugbyul se mănâncă pe pâine, este aboslut uluitoare.””

1991 – Marea Britanie și Franța[modificare | modificare sursă]

Antrenori: Peter Ianusevici, Ross Cooper Clasamentul marcatorilor români: 1.Neculai Nichitean – 9 puncte 2.Cătălin Sasu – 8 puncte 3.Haralambie Dumitraș – 4 puncte Gheorghe Ion – 4 puncte Adrian Lungu – 4 puncte 4.Nicolae Răcean – 2 puncte

România – Franța 3-30, 4 octombrie, Stade de la Meditarenee, Beziers[modificare | modificare sursă]

România: 1. Gheorghe Leonte, 2. Gheorghe Ion, 3. Constantin Stan, 4. Sandu Ciorăscu, 5. Constantin Cojocariu, 6. Gheorghe Dinu, 7. Haralambie Dumitraș, 8. Andrei Gurănescu, 9. Daniel Neaga, 10. Neculai Nichitean, 11. Nicolae Răcean, 12. George Sava, 13. Adrian Lungu, 14. Cătălin Sasu, 15. Marian Dumitru A marcat: Neculai Nichitean (lovitură de pedeapsă)

Franța: 1. Gregoire Lascube, 2. Philippe Marocco, 3. Pascal Ondarts, 4. Jean-Marie Cadieu, 5. Olivier Roumat, 6. Eric Champ, 7. Abdelatif Benazzi, 8. Laurent Cabannes, 9. Fabien Galthie, 10. Didier Camberabero, 11. Patrice Lagisquet, 12. Franck Mesnel, 13. Thierry Lacroix, 14. Philippe Saint-Andre, 15. Serge Blanco A mai jucat: Jean-Baptiste Lafond Au marcat: Eseu de penalizare, Jean-Baptiste Lafond (eseu), Olivier Roumat (eseu), Philippe Saint-Andre (eseu), Didier Camberabero (1 transformare, 4 lovituri de pedeapsă)

România – Canada 11-19, 9 octombrie, Stade Municipal, Toulouse[modificare | modificare sursă]

România: 1. Gheorghe Leonte, 2. Gheorghe Ion, 3. Constantin Stan, 4. Sandu Ciorăascu, 5. Constantin Cojocariu, 6. Gheorghe Dinu, 7. Haralambie Dumitraș, 8. Ion Doja, 9. Daniel Neaga, 10. Neculai Nichitean, 11. Nicolae Răcean, 12. Nicolae Fulina, 13. Adrian Lungu, 14. Cătălin Sasu, 15. Marian Dumitru Au mai jucat: Tiberiu Brînză, George Sava, Gabriel Vlad Au jucat: Adrian Lungu (eseu), Cătălin Sasu (eseu), Neculai Nichitean (lovitură de pedeapsă)

Canada: 1. Eddie Evans, 2. Karl Svoboda, 3. Dan Jackart, 4. Ron van den Brink, 5. Norm Hadley, 6. Bruce Breen, 7. Glen Ennis, 8. Gordon MacKinnon, 9. John Graf, 10. Gareth Rees, 11. Scott Stewart, 12. John Lecky, 13. Christian Stewart, 14. Pat Palmer, 15. Mark Wyatt Au marcat: Glen Ennis (eseu), Gordon MacKinnon (eseu) Mark Wyatt (transformare, 2 lovituri de pedeapsă), Gareth Rees (drop-gol)

România – Fiji: 17-15, 12 octombrie, Stade Municipal, Brive[modificare | modificare sursă]

România: 1. Constantin Stan, 2. Gheorghe Ion, 3. Gabriel Vlad, 4. Sandu Ciorăscu, 5. Constantin Cojocariu, 6. Gheorghe Dinu, 7. Haralambie Dumitraș, 8. Nicolae Marin, 9. Daniel Neaga, 10. Neculai Nichitean, 11. Lucian Colceriu, 12. Nicolae Fulina, 13. Adrian Lungu, 14. Cătălin Sasu, 15. Nicolae Răcean A mai jucat: Ilie Ivanciuc Au marcat: Haralambie Dumitraș (eseu), Gheorghe Ion (eseu), Cătălin Sasu (eseu), Nicolae Răcean (transformare), Neculai Nichitean (lovituri de pedeapsă)

Fiji: 1. Peni Volavola, 2. Dranivesi Baleiwai, 3. Naibuka Vuli, 4. Ilaitia Savai, 5. Aisake Nadolo, 6. Ifereimi Tawake, 7. Max Olsson, 8. Aliferreti Dere, 9. Pauliasi Tabulutu, 10. Tomasi Rabaka, 11. Tevita Vonolagi, 12. Kalaveti Naisoro, 13. Noa Nadruku, 14. Filimoni Seru, 15. Opeti Turuva Au mai jucat: Epeli Naituivau, Pita Naruma Au marcat: Opeti Turuva (2 lovituri de pedeapsa, 1 dropgol), Tomasi Rabaka (2 drop-goluri)

„Adrian Lungu: “Din punct de vedere ale rezultatelor, Cupa Mondială din 1991 rămâne pentru mine cea mai bună. Am avut o victorie și meciuri strânse cu celelalte echipe. Eu am făcut meciuri bune marcând un eseu la Toulouse contra Canadei. După evoluția bună din acel meci am fost recrutat de clubul Castres Olympique, cu care am câștigat apoi campionatul Franței.””

1995 - Africa de Sud[modificare | modificare sursă]

Antrenori: Mircea Paraschiv și Constantin Fugigi Clasamentul marcatorilor români: 1.Ilie Ivanciuc – 6 puncte 2.Andrei Gurănescu – 5 puncte 3.Neculai Nichitean – 3 puncte

România – Canada: 3-34, 26 mai, Boet Erasmus Stadium, Port Elisabeth[modificare | modificare sursă]

România: 1. Gheorghe Leonte, 2. Ionel Negreci, 3. Gabriel Vlad, 4. Sandu Ciorascu, 5. Constantin Cojocariu, 6. Traian Oroian, 7. Alexandru Gealapu, 8. Ovidiu Slusariuc, 9. Daniel Neaga, 10. Neculai Nichitean, 11. Ionel Rotaru, 12. Romeo Gontineac, 13. Nicolae Racean, 14. Lucian Colceriu, 15. Gheorghe Solomie. A marcat: Neculai Nichitean (lovitură de pedeapsă)

Canada: 1. Eddie Evans, 2. Mark Cardinal, 3. Rod Snow, 4. Glen Ennis, 5. Mike James, 6. Al Charron, 7. Ian Gordon, 8. Colin McKenzie, 9. John Graf, 10. Gareth Rees, 11. David Lougheed, 12. Steve Gray, 13. Christian Stewart, 14. Winston Stanley, 15. Scott Stewart Au marcat: Al Charron (eseu), Colin McKenzie (eseu), Rod Snow (eseu), Gareth Rees (2 transformări, 4 lovituri de pedeapsă, 1 drop-gol)

România – Africa de Sud: 8-21, 30 mai, Newlands Stadium, Cape Town[modificare | modificare sursă]

România: 1. Gheorghe Leonte, 2. Ionel Negreci, 3. Gabriel Vlad, 4. Sandu Ciorăscu, 5. Constantin Cojocariu, 6. Traian Oroian, 7. Alexandru Gealapu, 8. Ovidiu Slușariuc, 9. Daniel Neaga, 10. Neculai Nichitean, 11. Ionel Rotaru, 12. Romeo Gontineac, 13. Nicolae Răcean, 14. Lucian Colceriu, 15. Gheorghe Solomie Au mai jucat: Andrei Gurănescu, Vasile Flutur, Vasile Brici Au marcat: Andrei Gurănescu (eseu), Ilie Ivanciuc (lovitură de pedeapsă)

Africa de Sud: 1. Garry Pagel, 2. Chris Rossouw, 3. Marius Hurter, 4. Kobus Wiese, 5. Krynauw Otto, 6. Ruben Kruger, 7. Robbie Brink, 8. Adriaan Richter, 9. Johan Roux, 10. Hennie le Roux, 11. Pieter Hendriks, 12. Brendan Venter, 13. Chris Scholtz, 14. James Small, 15. Gavin Johnson A mai jucat: Joel Stransky Au marcat: Adriaan Richter (2 eseuri) Gavin Johnson (1 transformare, 3 lovituri de pedeapsă)

România – Australia: 3-42, 3 iunie, Dannie Craven Stadium, Stellenbosch[modificare | modificare sursă]

România: 1. Gheorghe Leonte, 2. Ionel Negreci, 3. Gabriel Vlad, 4. Sandu Ciorăscu, 5. Constantin Cojocariu, 6. Andrei Gurănescu, 7. Alexandru Gealapu, 8. Tiberiu Brînza, 9. Vasile Flutur, 10. Ilie Ivanciuc, 11. Gheorghe Solomie, 12. Romeo Gontineac, 13. Nicolae Racean, 14. Lucian Colceriu, 15. Vasile Brici Au mai jucat: Valere Tufă, Adrian Lungu A marcat: Ilie Ivanciuc (drop-gol)

Australia: 1. Tony Daly, 2. Michael Foley, 3. Ewen McKenzie, 4. Rod McCall, 5. John Eales, 6. Ilie Tabua, 7. David Wilson, 8. Tim Gavin, 9. George Gregan, 10. Scott Bowen, 11. Joe Roff, 12. Tim Horan, 13. Daniel Herbert, 14. Damien Smith, 15. Matt Burke Au mai jucat: Daniel Manu, Matt Pini, Peter Slattery Au marcat: Joe Roff (2 eseuri), Matt Burke (eseu, 2 transformări), Michael Foley (eseu), Damien Smith (eseu), David Wilson (eseu), John Eales (4 transfomări)

„Tiberiu Brînză: “Am avut șansa să particip la trei cupe mondiale, dar cea care m-a marcat mai mult a fost CM din Africa Sud in 1995. Africa de Sud este o țară în care rugby-ul reprezintă o tradiție și majoritatea populației este pasionată de acest sport. Este o senzație extraordinară când vezi cât poți să fii de apreciat ca rugbyst în această parte a lumii și asta indiferent din care echipă faci parte. Bineințeles că performanța și victoria contează dar și mai important este să te dăruiești pe teren, să transformi jocul în spectacol și să-ți reprezinți țara cu demnitate și onoare. O emoție extraordinară într-o astfel de competiție este momentul imnurilor naționale când într-un stadion plin și o atmosferă efervescentă inima-ți sare din piept și te trec fiori din cap până-n picioare.””
„Romeo Gontineac: “In 1995 aveam doar 21 de ani, eram de doar câteva luni în echipa națională și mare surpriză am avut când am descoperit acest meleag al Africii care mirosea a rugby înainte chiar de aterizare!! După o pregatire îndelungată cu Mircea Paraschiv și Constantin Fugigi, încadrați de nea Teo Rădulescu, obiectivul nostru era să batem Canada, eșuând însă în cele din urmă! De neuitat este însă performanța României contra Africii de Sud, doar 8-21 am pierdut. Eram alături de jucători ce îmi dadeau mare încredere: Răcean, Ciorascu, Nichitean, Gurănescu, etc!! A fost Cupa Mondială unde pentru prima data țara gazdă a reunit toate echipele la festivitatea de deschidere (un prânz împreuna cu Jonah Lomu) și unde se descoperea profesionismul (de tarile europene). Ce țară, ce rugby!!!””
„Adrian Lungu: “Cupa Mondială nu este doar o simplă confruntare între marile națiuni ale acestui sport ci și un schimb important de cultură și mentalitate. Îmi aduc aminte că în Africa de Sud am vizitat cea mai veche mină de aur din Johanesburg. Cu 8 ani înainte, în Noua Zeelandă, vizitasem un trib maori, unde m-au impresionat tradițiile și obiceiurile lor. La ambele Cupe Mondiale din Emisfera Sudică am rămas plăcut surprins de «fanatismul» creat în sensul bun al cuvântului. Aveam mulți spectactori chiar și la antrenamente, ne cereau autografe, poze, voiau să vorbească cu noi și să ne descopere ca oameni. Toate acestea erau un stimulent și o motivare suplimentară de a te dărui pe teren la maxim.“”

1999 – Țara Galilor[modificare | modificare sursă]

Antrenori: Mircea Paraschiv (principal) Alexandru Achim (secund) Clasamentul marcatorilor români: 1.Petre Mitu – 25 puncte 2.Gheorghe Solomie – 10 puncte 3.Tudor Constantin – 5 puncte Alin Petrache – 5 puncte Cristian Săuan – 5 puncte

România – Australia: 9-57, 3 octombrie, Ravenhill Stadium, Belfast[modificare | modificare sursă]

România: 1. Constantin Stan, 2. Petru Bălan, 3. Laurențiu Rotaru, 4. Tiberiu Brînză, 5. Ovidiu Slușariuc, 6. Alin Petrache, 7. Erdinci Septar, 8. Cătălin Drăguceanu, 9. Petre Mitu, 10. Lucien Vusec, 11. Gheorghe Solomie, 12. Romeo Gontineac, 13. Gabriel Brezoianu, 14. Cristian Săuan, 15. Mihai Vioreanu Au mai jucat: Florin Corodeanu, Daniel Chiriac, Dragoș Nicolae, Răzvan Mavrodin A marcat: Petre Mitu (3 lovituri de pedeapsă)

Australia: 1. Richard Harry, 2. Phil Kearns, 3. Andrew Blades, 4. David Giffin, 5. John Eales, 6. Owen Finegan, 7. David Wilson, 8. Toutai Kefu, 9. George Gregan, 10. Rod Kafer, 11. Jason Little, 12. Tim Horan, 13. Daniel Herbert, 14. Ben Tune, 15. Matt Burke Au mai jucat: Joe Roff, Nathan Grey, Chris Whitaker, Tiaan Strauss, Dan Crowley, Jeremy Paul, Mark Connors Au marcat: Toutai Kefu (3 eseuri), Joe Roff (2 eseuri), Matt Burke (eseu), Tim Horan (eseu), Jason Little (eseu), Jeremy Paul (eseu), Matt Burke (5 transfomări), John Eales (1 transformare)

România – SUA: 27-25, 9 octombrie, Lansdowne Road, Dublin[modificare | modificare sursă]

România: 1. Răzvan Mavrodin, 2. Petru Bălan, 3. Constantin Stan, 4. Tiberiu Brînză, 5. Tudor Constantin, 6. Alin Petrache, 7. Erdinci Septar, 8. Cătălin Drăguceanu, 9. Petre Mitu, 10. Lucien Vusec, 11. Gheorghe Solomie, 12. Romeo Gontineac, 13. Gabriel Brezoianu, 14. Cristian Săuan, 15. Mihai Vioreanu Au mai jucat: Florin Corodeanu, Dragoș Dima, Daniel Chiriac Au marcat: Gheorghe Solomie (2 eseuri), Tudor Constantin (eseu), Alin Petrache (eseu), Petre Mitu (2 transformări, 1 lovitură de pedepasă)

SUA: 1. George Sucher, 2. Tom Billups, 3. Ray Lehner, 4. Luke Gross, 5. Alec Parker, 6. Dan Lyle, 7. Tasi Mo'unga, 8. Rob Lumkong, 9. Kevin Dalzell, 10. David Niu, 11. Brian Hightower, 12. Mark Scharrenberg, 13. Juan Grobler, 14. Vaea Anitoni, 15. Kurt Shuman Au mai jucat: Joe Clayton, Tomasi Takau, Shaun Paga, Dave Hodges, Richard Tardits, Kirk Khasigian Au marcat: Brian Hightower (eseu), Dan Lyle (eseu), Kurt Shuman (eseu) Kevin Dalzell (2 transformări, 2 lovituri de pedeapsă)

România – Irlanda: 14-44, 9 octombrie, Lansdowne Road, Dublin[modificare | modificare sursă]

România: 1. Răzvan Mavrodin, 2. Petru Bălan, 3. Constantin Stan, 4. Tudor Constantin, 5. Tiberiu Brînză, 6. Alin Petrache, 7. Erdinci Septar, 8. Cătălin Drăguceanu, 9. Petre Mitu, 10. Lucien Vusec, 11. Gheorghe Solomie, 12. Romeo Gontineac, 13. Gabriel Brezoianu, 14. Cristian Sauan, 15. Mihai Vioreanu Au mai jucat: Florin Corodeanu, Daniel Chiriac, Dragoș Nicolae, Laurențiu Rotaru, Ionuț Tofan, Radu Fugigi, Marius Iacob Au marcat: Cristian Săuan (eseu), Petre Mitu (3 lovituri de pedeapsă)

Irlanda: 1. Justin Fitzpatrick (Dungannon), 2. Ross Nesdale (Newcastle), 3. Paul Wallace (Saracens), 4. Paddy Johns (Dungannon), 5. Malcolm O'Kelly (St Mary's Col.), 6. Andy Ward (Ballynahinch), 7. Kieron Dawson (London Irish), 8. Dion O'Cuinneagain, 9. Tom Tierney, 10. Eric Elwood, 11. Matthew Mostyn, 12. Mike Mullins, 13. Jonathan Bell, 14. Jimmy Topping, 15. Conor O'Shea Au mai jucat: Gordon D'Arcy, Brian O'Driscoll, Brian O'Meara, Alan Quinlan, Jeremy Davidson, Angus McKeen, . Keith Wood Au marcat: Conor O'Shea (2 eseuri), Dion O'Cuinneagain (eseu), Tom Tierney (eseu), Andy Ward (eseu), Eric Elwood (5 transformări, 2 lovituri de pedeapsă), Brian O'Driscoll (drop-gol).

„Romeo Gontineac: „În 1999 eram deja un lider al echipei, vice-căpitan și căpitan cu Australia (Tudor Constantin era accidentat), prima performanță a fost pregătirea fizică îmrepună ci sensei Florentin Marinescu, om super..., și antrenori John Philiphs, Mircea Paraschiv și Constantin Fugigi. O mare și frumoasă victorie a României împotriva Statelor Unite, cu mare stres și frică la sfarșitul meciului!! Placaje în ultima secundă și dăruire mare din partea tuturor jucătorilor - Vioreanu, Petrache, Tudor Constantin. În rest am întâlnit ....spuma rugbyului la acest nivel!! De neuitat au fost și meciurile de calificare contra Irlandei (am marcat 5 eseuri irlandezilor) și Georgiei!””

2003 - Australia[modificare | modificare sursă]

Antrenori: Bernard Charreyre (principal) și Haralambie Dumitraș, George Sava (secunzi) Clasamentul marcatorilor români: 1.Ionuț Tofan – 23 puncte 2. Valentin Maftei – 5 puncte Petrișor Toderașc – 5 puncte Augustin Petrichei – 5 puncte Lucian Sîrbu – 5 puncte George Chiriac – 5 puncte Ioan Teodorescu – 5 puncte Cristian Săuan – 5 puncte 3. Iulian Andrei – 2 puncte

România – Irlanda: 17-45, 11 octombrie, Central Coast Stadium, Gosford[modificare | modificare sursă]

România: 1. Petru Bălan, 2. Răzvan Mavrodin, 3. Marcel Socaciu, 4. Sorin Socol, 5. Augustin Petrichei, 6. George Chiriac, 7. Ovidiu Tonița, 8. Cristian Petre, 9. Lucian Sîrbu, 10. Ionuț Tofan, 11. Gabriel Brezoianu, 12. Romeo Gontineac, 13. Valentin Maftei, 14. Cristian Săuan, 15. Dan Dumbravă. Au mai jucat: Petrișor Toderasc, Cezar Popescu, Alexandru Tudori, Marius Niculai, Iulian Andrei, Ioan Teodorescu, Mihai Vioreanu. Au marcat: Eseu de penalizare, Valentin Maftei (eseu), Ionuț Tofan (1 transformare, 1 lovitură de pedeapsă), Iulian Andrei (transformare)

Irlanda: 1. Reggie Corrigan, 2. Keith Wood (cpt), 3. Marcus Horgan, 4. Malcolm O’Kelly, 5. Paul O’Connell, 6. Victor Costello, 7. Keith Gleeson, 8. Anthony Foley, 9. Peter Stringer, 10. David Humphreys, 11. Denis Hickie, 12. Brian O’Driscoll, 13. Kevin Maggs, 14. Shane Horgan, 15. Girvan Dempsey. Au mai jucat: Shane Byrne, John Hayes, Donnacha O’Callaghan, Alan Quinlan, Guy Easterby, Ronan O’Gara, John Kelly. Au marcat: Denis Hickie (2 eseuri), Shane Horgan (eseu), Keith Wood (eseu), Victor Costello (eseu), David Humphreys (3 transformări, 4 lovituri de pedeapsă), Ronan O’Gara (1 transformare)

România – Australia: 8-90, 18 octombrie, Suncorp Stadium, Brisbane[modificare | modificare sursă]

România: 1. Silviu Florea, 2. Răzvan Mavrodin, 3. Petrișor Toderașc, 4. Sorin Socol, 5. Cristian Petre, 6. Marius Niculai, 7. Ovidiu Tonița, 8. George Chiriac, 9. Lucian Sîrbu, 10. Ionuț Tofan, 11. Gabriel Brezoianu, 12. Romeo Gontineac, 13. Valentin Maftei, 14. Cristian Săuan, 15. Dan Dumbravă. Au mai jucat: Cezar Popescu, Marcel Socaciu, Alexandru Tudori, Bogdan Tudor, Cristian Podea, Mihai Vioreanu, Ioan Teodorescu. Au marcat: Petrișor Toderașc (eseu), Ionuț Tofan (lovitură de pedeapsă)

Australia: 1. Alistair Baxter, 2. Brendon Cannon, 3. Bill Young, 4. Nathan Sharpe, 5. Daniel Vickerman, 6. George Smith, 7. Phil Waugh, 8. David Lyons, 9. George Gregan, 10. Steve Larkham, 11. Wendell Sailor, 12. Elton Flatley, 13. Mathew Burke, 14. Joe Roff, 15. Mat Rogers. Au mai jucat: Jeremy Paul, Ben Darwin, Justin Harrison, Matt Cockbain, Matt Giteau, Stirling Mortlock, Lote Tuqiri. Au marcat: Matt Rogers (3 eseuri), Matthew Burke (2 eseuri), Stephen Larkham (2 eseuri), Elton Flatley (1 eseu, 11 transformări, 1 lovitură de pedeapsă), Joe Roff (eseu), George Smith (eseu), Matt Giteau (eseu), Stephen Mortlock (eseu), Lote Tuqiri (eseu).

România – Argentina: 3-50, 22 octombrie, Aussie Stadium, Sydney[modificare | modificare sursă]

România: 1. Petrișor Toderașc, 2. Răzvan Mavrodin, 3. Silviu Florea, 4. Sorin Socol, 5. Cristian Petre, 6. Alexandru Tudori, 7. Ovidiu Tonița, 8. George Chiriac, 9. Lucian Sîrbu, 10. Ionuț Tofan, 11. Ioan Teodorescu, 12. Romeo Gontineac, 13. Valentin Maftei, 14. Mihai Vioreanu, 15. Gabriel Brezoianu. Au mai jucat: Paulică Ion, Cezar Popescu, Augustin Petrichei, Vasile Ghioc, Florin Tatu, Iulian Andrei, Cristian Săuan. A marcat: Ionuț Tofan (lovitură de pedeapsă)

Argentina: 1. Rodrigo Roncero, 2. Mario Arocena, 3. Martin Scelzo, 4. Patricio Albacete, 5. Pedro Sporleder, 6. Martin Durand, 7. Santiago Phelan, 8. Pablo Bouza, 9. Nicolas Fernandez Miranda, 10. Juan Fernandez Miranda, 11. Hernan Senillosa, 12. Manuel Contemponi, 13. Martin Gaitan, 14. Jose Nunez Piossek, 15. Juan Martin Hernandez. Au mai jucat: Federico Mendez, Omar Hasan, Rimas Alvarez, Rolando Martin, Agustin Pichot, Gonzalo Quesada, Jose Orengo. Au marcat: Juan Martin Hernandez (2 eseuri, 4 transformări, 1 lovitură de pedeapsă), Pablo Bouza (2 eseuri) Martin Gaitan (eseu), Manuel Contemponi (eseu), Nicolas Fernandez Miranda (eseu), Gonzalo Quesada (2 transformări)

România – Namibia: 37-7, 30 octombrie, York Park, Launceston[modificare | modificare sursă]

România: 1. Petru Bălan, 2. Răzvan Mavrodin, 3. Marcel Socaciu, 4. Augustin Petrichei, 5. Cristian Petre, 6. George Chiriac, 7. Ovidiu Tonița, 8. Sorin Socol , 9. Lucian Sîrbu, 10. Ionuț Tofan, 11. Gabriel Brezoianu, 12. Romeo Gontineac, 13. Valentin Maftei, 14. Ioan Teodorescu, 15. Dan Dumbravă Au mai jucat: 16. Cezar Popescu, 17. Petrișor Toderașc, 18. Silviu Florea, 19. Alexandru Tudori, 20. Iulian Andrei, 21. Cristian Săuan, 22. Mihai Vioreanu. Au marcat: Ioan Teodorescu (eseu), Lucian Sîrbu (eseu), Augustin Petrichei (eseu), George Chiriac (eseu), Cristian Săuan (eseu), Ionuț Tofan (3 transformări, 2 lovituri de pedeapsă)

Namibia: 1. Kees Lensing, 2. Johannes Meyer, 3. Neil du Toit, 4. Heino Senekal, 5. Eben Isaacs, 6. Schalk van der Merwe, 7. Wolfie Duvenhage, 8. Sean Furter, 9. Neil Swanepoel, 10. Morne Schreuder, 11. Rudi van Vuuren, 12. Emile Wessels, 13. Du Preez Grobler, 14. Deon Mouton, 15. Ronaldo Pedro. Au mai jucat: Cor Van Tonder, Andries Blaauw, Herman Lintvelt, Jurgens van Lill, Vincent Dreyer, Deon Grunschloss, Corne Powell. Au marcat: Eben Isaacs (eseu), Emile Wessels (transformare)

Amintiri jucători:

„Romeo Gontineac: “2003 putea aduce cea mai bună Cupa Mondială pentru România dacă nu erau mulți jucători accidentați. Începusem să jucăm după un sistem de joc! Conducerea nouă a federației, cu Octavian Morariu, George Straton și noul staff tehnic - Bernard Charreyre - Harry Dumitraș - George Sava, a dat României oportunitatea de a progresa în rugby: disciplină, respect față de sine și față de acest sport!! Personal cred ca a fost o Cupa Mondială reușita (exceptie meciul cu Australia). Să nu uitam meciul de deschidere al României, cel cu Irlanda, când O’Driscoll și compania, nu știau ce se întamplă (2 eseuri ale României refuzate și 2 eseuri ale Irlandei facute cadou), o lume întreagă a spus: “Ce meci!! Ce echipa a României!!” ....... Am avut apoi o cădere fizică și psihică la urmatoarele două meciuri după care am depășit fără probleme Namibia! Am avut un grup solidar și prieten, alături de jucători și antrenori am muncit enorm. Ce satisfactie de jucator si capitan am putut avea, conducând România la Cupa Mondială!! Sper și cred că și la Cupa Mondială 2007 voi putea retrăi momete de neuitat. Cred că valoarea jucătorilor români trebuie cautată în interiorul lor!””
„Lucian Sîrbu: “Pentru mine Cupa Mondială Australia 2003 a reprezentat dintre cele mai frumoase perioade din viața mea, din mai multe motive. În primul rand , din punct de vedere geografic am rămas impresionat de continentul australian și pot spune că mi-ar plăcea foarte mult să trăiesc acolo. În al doilea rand atmosfera din jurul Cupei Mondiale a fost de vis. Faptul că am petrecut o mare perioadă de timp împreună cu echipa ne-a făcut să legăm între noi prietenii extraordinare, care vor ține o viață de om. Pe stadioane a fost o organizare extraordinară, din toate punctele de vedere. E greu să descriu toate emoțiile pe care le-am trăit, dar sunt două momente speciale pentru mine : aniversarea zilei mele de naștere alături de colegii mei și al doilea, eseul pe care l-am marcat contra Namibiei.””

2007 - Franța[modificare | modificare sursă]

  • Taloneri: Marius Tincu (Perpignan), Răzvan Mavrodin (Pau)
  • Mijlocaș la gramadă: Valentin Calafeteanu (Dinamo), Lucian Sîrbu (Béziers)
  • Mijlocaș la deschidere: Ionut Dimofte (Arad), Dănuț Dumbrava (Steaua)
  • Fundasi: Iulian Dumitraș (Pau), Florin Vlaicu (Steaua),

Antrenor: Daniel Santamans

2011 - Noua Zeelandă[modificare | modificare sursă]

Antrenori: Romeo Gontineac, Steve McDowall

Surse[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]