Radu Negrescu-Suțu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Radu Negrescu-Suțu
Radu Negrescu Sutu.jpg
Radu Negrescu-Suțu
Naștere 28 august 1950 (1950-08-28) (62 de ani)
București
Profesie scriitor, ziarist
Naționalitate Flag of Romania.svg român
Activitatea literară
Specie literară eseu, proză scurtă, poezie, genealogie

Radu Alexandru Negrescu-Suțu (Soutzo) (n. 28 august 1950, București) este un scriitor contemporan român, provenind dintr-o familie de moldoveni stabiliți în Capitală la refugiu.

Cuprins

Biografie[modificare]

Tatăl său este colonelul Aurel-Mihai Negrescu din Roman, combatant pe Frontul de Răsărit, deblocat din armată în 1947, iar mama principesa Georgeta Rudolf Suțu din Iași, stră-strănepoata domnitorului Alexandru Nicolae Suțu, sora pianistei Rodica Suțu și fiica scriitorului Rudolf Suțu.

Între 1968 și 1970, publică poezie de factură suprarealistă în țară, la revista studențească Amfiteatru, condusă de poeta Ana Blandiana. În 1975 se dedică studiului picturii și Istoriei Artelor. Face pelerinaje anuale la mănăstirile din Moldova, unde studiază iconografia.

Anul 1977 îl găsește în conflict deschis cu regimul comunist, ca semnatar al apelului lui Paul Goma și coautor și semnatar împreună cu Ioan Marinescu, Dan Iosif Niță, Raymond Păunescu și Nicolae Windisch al unui protest împotriva nerespectării drepturilor omului în România (Grupul Canal 1977). Este arestat și condamnat la un an de muncă forțată la Canalul Dunăre-Marea Neagră. În urma grevei foamei declarată public la 23 august 1977 și ținută efectiv timp de aproape o săptămână în condiții de torturi fizice și psihice din partea Securității și în urma intervenției organizației Amnesty International și a președintelui Statelor Unite ale Americii, Jimmy Carter, este eliberat și expulzat din țară la sfârșitul aceluiași an, obținând azil politic în Franța și stabilindu-se la Paris.

Expune pictură religioasă în Austria, Franța și Germania, trecând ulterior la suprarealism.

După revoluția română din 1989 abandonează pictura, devenind membru al Asociației Ziariștilor Români din Vest (AZR), publicând câteva sute de articole literare și politice în ziarele românești din țară și exil, precum și o suită de interviuri cu personalități din lumea literară și artistică a exilului. De asemenea, devine membru activ al Asociației Foștilor Deținuți Politici din România (AFDPR) și al Uniunii pentru Regele Mihai (UPRM) din Franța, între 1990 și 2000. Colaborează, în 2002, la serialul Memorialul Durerii, realizat de Lucia Hossu-Longin și la filmele documentare Fanarioții, realizat de Dr. Erato Paris din Atena (2009) și Salutări din Iași, realizat de prof. Dragoș Zămoșteanu (2011).


Opera[modificare]

Proza lui Radu Negrescu-Suțu cultivă cu predilecție căutarea sensului metafizic pierdut la o primă vedere și ascuns până și în cele mai aparent banale fapte diverse.

Poezie[modificare]

Eseuri și Nuvele[modificare]

Genealogie[modificare]