Pierre Méchain

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Pierre Méchain

Pierre François André Méchain (16 august 1744, Laon, Franța20 septembrie 1804, Castellón de la Plana, Spania) a fost un astronom francez, care împreună cu prietenul său Charles Messier, a lucrat la un catalog celebru de nebuloase, Catalogul Messier.

Între 1800-1804, Pierre Méchain a fost director al Observatorului din Paris.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Pierre François André Méchain, fiu al arhitectului Pierre François Méchain, s-a născut la data de 16 august 1744, în orașul Laon din Franța. S-a dovedit dotat la matematici și la fizică, dar a trebuit să-și abandoneze studiile din lipsă de bani. Talentul său în astronomie a fost remarcat de Joseph Jérôme Lefrançois de Lalande (1732-1807) care i-a devenit prieten și care l-a angajat ca asistent. A legat prietenie și cu Charles Messier în 1774.

La 4 noiembrie 1777, s-a căsătorit cu Barbe-Thérèse Marjou, care i-a dăruit doi băieți și o fată. A fost primit în Academia de Științe în 1782.

A devenit redactor și redactor șef al publicației Connaissance des temps (în română: „Cunoașterea timpului”) în 1788 și a îndeplinit o misiune geodezică între 1792 și 1795, an în care a intrat în Bureau des longitudes (în română: „Biroul longitudinilor”).

Unul dintre fiii săi, Jérôme Isaac Méchain, a devenit astronom, ca și tatăl său.

La Paris (în arondismentul XIV) o stradă, iar în localitatea natală, Laon, un liceu îi poartă numele în onoarea sa.

Descoperiri[modificare | modificare sursă]

Pierre Méchain este cunoscut mai cu seamă pentru că a descoperit o mare parte din obiectele din Catalogul Messier. Între 1779 și 1782, el a descoperit nu mai puțin de 29 de obiecte ale căror poziții le-a indicat lui Charles Messier, care le-a inclus în catalogul său. Méchain a descoperit două comete în 1781 cărora le-a determinat orbitele mulțumită cunoștințelor sale de matematică. În 1781 și 1799, el a descoperit nu mai puțin de șapte comete.

Împreună cu Jean-Baptiste Delambre, a efectuat măsurarea arcului de meridian Dunkerque-Barcelona, cu scopul de a determina precis metrul, dar a refuzat să-și comunice rezultatele măsurărilor din cauza unei anomalii de 3 secunde de arc, care l-a obsedat până la moarte. De altfel, s-a întors în Spania, pentru a reface măsurătorile, unde a murit de febră galbenă.

Publicații[modificare | modificare sursă]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Denis Guedj, Le Mètre du monde, Seuil, Paris, 2000.
  • Ken Alder, Mesurer le monde, l'incroyable histoire de l'invention du mètre, Flammarion, 2005. ISBN: 978-2-08-121311-1

Filmografie[modificare | modificare sursă]

  • Un mètre pour mesurer le monde, film documentar de Axel Engstfeld, ARTE, Germania, 2010, 55'

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Vezi și[modificare | modificare sursă]