Liman

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Limanele ucrainene în nord-vestul Mării Negre.
Marele liman al gurilor Dunării acum 6000 ani, după Grigore Antipa : la apus de grindurile Jibrieni, Letea, Caraorman, Crasnicol și Perișor s-a format delta fluvială, la răsărit de ele delta maritimă.
Limanul Nistrului, în Ucraina.
Limanele fluviatile și maritime din jurul gurilor Dunării (hartă din 1922).


Limanul, din punct de vedere geografic, este în mod specific și precis o lagună cel mai adesea salmastră, formată prin inundarea unei văi și prin aluvionarea unui cordon litoral de-a curmezișul acesteia (în română grind sau perisip, în greacă αμμογλώσσα : limbă de nisip, în rusă Коса - kosa), grind cel mai adesea străpuns de o portiță (în limba greacă στόμα - stoma, adică gură, în rusă бухтa - buhta, idem) care leagă limanul de larg. Ca urmare, prin definiție limanul este situat la ieșirea unui curs de apă dulce spre Dunăre sau spre mare și este legat de acestea printr-o portiță sau printr-o circulație de apă uneori subterană, prin grind. Circulația se poate inversa : în cazul revărsării râului afluent, limanul se scurge spre Dunăre sau mare ; în caz de secetă, de revărsare a Dunării sau de furtună marină, limanul primește apă. În ambele cazuri, joacă rolul de bazin de compensare și rezervor natural. Aceste caracteristici deosebesc limanul atât de un lac, cât și de celelalte tipuri de lagune.[1]

Tipuri de limane[modificare | modificare sursă]

Dimensiuni[modificare | modificare sursă]

Unele limane pot avea dimensiuni mari (limanul Razelm : 394,30 km² ; complexul lagunar înconjurător în întregime : 731 km²) dar altele sunt mult mai mici (Tașaul, Techirghiol, Tatlageac...).

Etimologie[modificare | modificare sursă]

În limba greacă λιμένας - limenas, înseamnă golf sau port. În limba turcă s-a preluat sub foma Liman. Ca urmare a extinderii otomane la vestul și nordul Mării Negre, denumirea s-a extins la lagunele și lacurile ce puteau adăposti corăbii. Cu ajungerea rușilor la nordul Mării Negre termenul a fost preluat și în rusă : лиман - liman.

Localizare[modificare | modificare sursă]

Limanele sunt situate pe coasta vestică și nordică a Mării Negre și pe cursul inferior al Dunării de-o parte și de alta a deltei Dunării. Exemple : limanele Dobrogene, limanul Varna în Bulgaria sau limanul Nistrului în Ucraina. În România comunistă cuvântul liman a fost considerat învechit de unii comentatori care nu cunoșteau bine terminologia geografică, astfel că în locul său se folosește impropriu cuvântul lac (de exemplu Lacul Razim, mai ales de când portița i-a fost artificial închisă) și s-au generalizat expresii precum Complexul Razelm-Sinoe (cuvântul complex era foarte la modă în perioada comunistă, fiind intens folosit atât pentru formațiuni naturale, cât și în industrie, arhitectură, urbanism, muzeologie ș.a.m.d.)[2].

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Mihai Ielenicz (coord.): Dicționar de geografie fizică, ed. Corint, București, 1999

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Grigore Antipa : Marea Neagră, Academia Română, București, 1941, pp. 55-64 ; Petre Gâștescu și Romulus Știucă, Delta Dunării, CD-Press, București 2008, ISBN 978-973-1860-98-9, pp. 32-37 și 84.
  2. ^ Petre Gâștescu, Vasile Sencu : Împărăția limanelor (prefață de Geo Dumitrescu), ed. Meridiane, București, 1968.