Maurice Maeterlinck

Maurice Maeterlinck
Maurice Maeterlinck
Naștere	29 august 1862 Gand, Belgia
Deces	6 mai 1949 (86 ani) Nisa, Franța
Profesie	poet, eseist, dramaturg
Naționalitate	belgiană
Activitatea literară
Mișcare/curent literar	simbolism
Specie literară	poezie, eseu, teatru
Note
Premiul Nobel pentru Literatură, 1911

Maurice Polydore Marie Bernard Maeterlinck (n. 29 august 1862, Gand - d. 6 mai 1949) a fost un poet, eseist și dramaturg belgian, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în anul 1911.

Motivația Juriului Nobel

"drept apreciere pentru multilateralele sale actvități literare și îndeosebi pentru operele de dramaturgie, care se disting prin bogăția imaginației și fantezia poetică și dezvăluie, uneori deghizate în basm, o profundă inspirație - adresându-se în același timp, într-un mod misterios, sentimentelor cititorilor și stimulândule închipuirea".

Date biografice

Maeterlinck s-a născut la Gand, într-o familie de nobili belgieni. Urmează cursurile colegiului Sainte-Barbe (unde îi are drept prieteni pe Charles Van Leberghe și pe Grégoire Le Roy), apoi pe cele ale Facultății de drept, fiind o vreme înscris în barou. Din anul 1886 locuiește la Paris, publicând în revista "La Pléiade". Vara, la Gand, se consacră horticulturii și apiculturii. Scrie poeme, piese de teatru, esuri, cărți despre științele naturii. În primul război mondial, e gata să se angajeze în armata belgiană (la 52 de ani) dar e sfătuit să-și slujească țara prin condei; drept care, scrie pamflete, ține conferințe. În anul 1919 se căsătorește cu tânăra Renée Dahon. Al doilea război mondial îl surprinde în Portugalia, Saratosa, Florida, unde scrie în continuare articole, scenarii, redactează amintiri. Penultima carte îi apare la New York, unde sărbătorește a 80-a aniversare împreună cu André Maurois, Jules Romains, Robert Goffin.Înțelepciunea sa doritoare de armonie îl face să propună în cărțile de eseuri mai ales "bucurii simple" ca termen de legătură între existența imediată și fericirea finală. În poezie, simbolist cu tehnici mai degrabă suprarealiste; în teatru, comparat cu elisabetanii, Ibsen etc., a lăsat tehnici care, spun specialiștii, pot fi regăsite la Prévert, Ingmar Bergman, Ionesco, Beckett. Moare în anul 1949.

Opera

• Serres chaudes (Sere calde), poeme - (1886)
• La Princesse Maleine - (1889)
• Pelléas et Mélisande - piesă de teatru după care Claude Debussy a scris în 1902 opera cu același nume - (1893)
• Alladine et Palomides, Intérieur, La Mort de Tintagiles (Aladin și Palomide, Interior, Moartea lui Tintagiles) - (1894) "trei drame pentru marionete"
• Le Trésor des Humbles (Comoara celor umili), eseuri - (1896)
• La Sagesse et la Destinée (Înțelepciunea și destinul) - (1898)
• La vie des abeilles - (1901)
• Monna Vanna - (1902)
• L'Intelligence des fleurs - (1907)
• Ariane et Barbe-Bleue (Ariane și Barbă-Albastră), pentru care muzica a scris-o Paul Dukas - (1907)
• L'Oiseau bleu (Pasărea albastră), teatru - (1909)
• Marie Magdeleine (Maria Magdalena), teatru - (1913)
• Le Miracle de Saint-Antoine (Minunea Sfântului Anton), teatru - (1919)
• Le grand Secret (Marea taină), eseuri - (1921)
• Le Malheur passe (Nefericirea trece), eseuri - (1925)
• La Puissance des Morts (Puterea Morților), eseuri - (1925)
• La grande Féerie (Marea feerie), eseu - (1929)
• La Princesse Isabelle ( Prințesa Isabelle), teatru - (1935)
• L'autre Monde ou le Cadran stellaire (Lumea cealaltă sau cadranul stelar) - (1942)
• Bulles bleues (Globi albaștri de aer) - (1948)

Legături externe

• en Biografie

|}