Lumina Sfântă
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
 |
Sunt foarte puţine articole (sau chiar niciunul) care se leagă de acesta. Vă rugăm introduceţi legături interne spre acest articol în articolele înrudite. |
Lumina Sfântă (greceşte, Άγιον Φως) este considerată de creştinii ortodocşi a fi o minune care se întâmplă în fiecare an la Biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim în Duminica Sfântă, ziua dinaintea Paştelui Ortodox. Mulţi o consideră cea mai vechi atestată minune anuală a lumii creştine. A fost documentată consecvent din 1106, menţiunile anterioare fiind sporadice. Ceremonia este transmisă în direct în Grecia, Rusia şi alte ţări ortodoxe.
Cuprins |
[modifică] Descriere
În ziua stabilită, la prânz, „patriarhul grec, împreună cu clerul lui înveşmântat în straiele sacerdotale şi urmat de patriarhul armean cu clerul lui şi cu episcopul copţilor, mărşăluiesc în procesiune grandioasă şi solemnă, şi cântând imnuri, de trei ori în jurul Sfântului Mormânt.”[1] Odată procesiunea încheiată, Patriarhul Ortodox al Ierusalimului sau alt arhiepiscop ortodox recită o rugăciune anume, îşi dă jos robele şi intră singur în mormânt. „Prelaţii armeni şi copţi rămân în antecameră, unde spun că şedea îngerul când s-a arătat femeii credincioase {Maria Magdalena} după învierea” lui Iisus.[1] Atunci, adunarea cântă „Doamne miluieşte” (Kyrie eleison în greacă) până când (după cum se crede) Lumina Sfântă coboară spontan peste 33 de lumânări legate împreună de către patriarh în timp ce e singur în încăperea mormântului lui Iisus. Patriarhul iese apoi la iveală din încăperea mormântului şi recită rugăciuni, aprinzând fie 33, fie 12 lumânări şi împărţindu-le celor adunaţi acolo.
Pelerinii susţin că Focul Sfânt nu le arde părul, faţa etc. în primele 33 de minute după ce a fost aprins. Un sit web prezintă clipuri video cu pretenţia că arată credincioşii luând contact prelungit cu flăcările fără disconfort sau daune asupra pielii sau părului. Interpretarea pretinselor documente video ale Luminii Sfinte continuă să fie o chestiune în dispută (vezi mai jos). Înainte de a intra în Mormântul Domnului, patriarhul este examinat de autorităţile israeliene pentru a se dovedi că nu poartă cu sine mijloace tehnice de aprindere a focului. Această investigaţie era cândva întreprinsă de soldaţi turci.
[modifică] Critici
Scepticii pun la îndoială validitatea Luminii Sfinte, făcând observaţia că pelerinii în general rezistă focului pe aceleaşi durate foarte scurte de timp care ar fi de aşteptat pentru orice foc.
Scepticul Igor Dobrokhotov din Russia a analizat pe larg dovezile pentru presupusa minune pe situl său, inclusiv sursele antice şi fotografiile şi filmările contemporane.[1] El a reprodus de asemenea şi „îmbăierea în flăcări”[2] şi a descoperit contradicţii în povestea „coloanei despicate de trăsnet”.[3]
Dobrokhotov şi alţi critici, inclusiv cercetătorul ortodox rus Nikolai Uspenski[4], dr. Aleksandr Musin de la Sorbona[5] şi unii ortodocşi de rit vechi [6] citează extrase din jurnalele Episcopului Porfirie (Uspenski) (1804-1885) [7] care arată că preoţimea din Ierusalim ştia că Lumina Sfântă e frauduloasă.
Porfirie era un arhimandrit ortodox rus şi un om de ştiinţă trimis în misiune oficială de cercetare bisericească la Ierusalim şi în alte locuri (Egipt, Muntele Athos).[8] În timpul şederii în Ierusalim a fondat misiunea rusească de acolo.[9] Mai târziu, după reîntoarcerea în Imperiul Rus, a fost făcut episcop în dioceza Kievului.[10]
Porfirie şi-a înregistrat impresiile în jurnalele lui, publicate ca Kniga bytija moego (Cartea fiinţei mele) în 9 volume din 1894 până în 1901.[11] În primul volum, Porfirie scrie: „Un ierodiacon care a intrat în altarul Mormântului atunci când, după cum crede toată lumea, focul sfânt coboară, a văzut oripilat că focul este aprins de la o simplă lampă de icoană care nu se stinge niciodată, şi astfel focul sfânt nu este o minune. El însuşi mi-a spus despre asta azi” (Kniga bytija moego, vol. 1 (anii 1841-1844), p. 671[12]). Nu se spune cum s-ar putea ca această flacără perpetuă să fie păstrată aprinsă.
Porfirie relatează mai târziu o poveste spusă lui de către un mitropolit din Ierusalim. Conform acesteia, când Paşa Ibrahim al Egiptului a fost acolo a dorit să verifice autenticitatea minunii, deci le-a spus slujitorilor patriarhului să-l lase înăuntru în altar în timpul ritualului. Dacă minunea era autentică, el urma să doneze o sumă mare de bani, dar dacă era o fraudă urma să confişte toţi banii daţi de pelerini şi să dezvăluie frauda în toate ziarele europene.
Delegaţii - mitropolitul Misaеl al Petrei, mitropolitul Daniel al Nazaretului şi Episcopul Dionisie al Filadelfiei - s-au întâlnit să discute propunerea. Misael a admis atunci că aprinde focul de la o lampă de icoană care stă ascunsă în spatele icoanei de marmură a Învierii lui Hristos, înapoia patului mortuar. Astfel, ei au decis să-l implore pe Ibrahim să nu se amestece în treburile religioase şi să nu dezvăluie secretele riturilor creştine, pentru că Împăratul Rus Nicolae ar fi foarte nefericit dacă s-ar întâmpla aşa ceva. Paşa Ibrahim a decis atunci să nu insiste asupra chestiunii. Dar din acel moment clerul Mormântului a încetat să creadă în coborârea miraculoasă a Luminii Sfinte.
Porfirie continuă: „... mitropolitul a adăugat că numai de la Dumnezeu însuşi aşteaptă ei încetarea minciunii (noastre) pioase. După putinţă, el va calma oamenii care acum cred în minunea focului din Duminica Sfântă. Dar nu putem nici măcar să începem această revoluţie în gândire. Am fi dezbinaţi chiar lângă altarul Mormântului.
L-am informat pe patriarhul Athanasius, care trăia atunci în Constantinopol, despre şantajul lui Ibrahim Paşa, dar în scrisoarea noastră către el am scris 'focul sacru' în loc de 'lumina sfântă'. Surprins de această schimbare, binecuvântatul părinte ne-a întrebat: 'De ce numiţi Lumina Sfântă altfel?' I-am spus adevărul, dar am adăugat că focul, aprins pe Mormântul Domnului de la lampa ascunsă, este, la urma urmei, un foc sacru, de vreme ce vine dintr-un loc sacru.” (Kniga bytija moego, vol. 3, pp. 299-301 [13][14][15])
