CS Jiul Petroşani
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
| Jiul Petroşani | |||||||||||||||||||||||||||||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
 |
|||||||||||||||||||||||||||||||||
| Nume complet | Jiul Petroşani Sportiv Club | ||||||||||||||||||||||||||||||||
| Poreclă | "Minerii" | ||||||||||||||||||||||||||||||||
| Fondat | 1919 | ||||||||||||||||||||||||||||||||
| Stadion | Jiul Sporting Complex, Petroşani, Judeţul Hunedoara,  România |
||||||||||||||||||||||||||||||||
| Capacitate | 15000 locuri | ||||||||||||||||||||||||||||||||
| Preşedinte | Alin Simota |
||||||||||||||||||||||||||||||||
| Antrenor | Daniel Timofte |
||||||||||||||||||||||||||||||||
| Ligă | Liga a II-a | ||||||||||||||||||||||||||||||||
| 2007-08 | locul 6 | ||||||||||||||||||||||||||||||||
|
|||||||||||||||||||||||||||||||||
Jiul Petroşani este un club de fotbal din Petroşani, România care activează în Liga 2. Clubul a fost infiinţat în 1919, cu numele de Clubul Atletic al Minelor din Petroşani. Cea mai importantă realizare din palmaresul clubului este câştigarea Cupei României în sezonul 1973 - 1974.
Cuprins |
[modifică] Istoric
[modifică] De la "Distinct", la "B"
În Vale Jiului, fotbalul a pătruns în primii ani ai secolului XX, fotbalul fiind totuşi privit cu neîncredere şi ostilitate de către mineri, pentru că cei care îl practicau proveneau din alte bresle. În anul 1919 în lunile de vară, fotbalul se juca la Petroşani pe actualul loc din zona minei Dalja. Fotbalul este adunat într-o formă oficială de către Ion Winklehner, director general al minelor "Societatii Petrosani", sub numele de Clubul Atletic al Minelor Petrosani (CAMP). Primi instructori (antrenori) au fost nume precum Iosif Keiling, Carol Krausz, Wilhelm Spitzer sau Janos Kovezdi, alături de care faceau parte jucătorii Lajos Nagy - Ferenc Keiling, Grava, Ocsofsky, Kuna, Jozsef Bobei, Janos Horvath, Fridmansky, Lajos Spitzer, Cornea, Heinz, Ladany sau Palinkas. Primele partide au fost cu echipe din regiunea Hunedoarei, astfel ca dupa o omogenizare, în anul 1922, CAMP se înscrie in campionatul districtului Arad. Pentru a face faţă competiţiei, conducătorii de atunci ai CAMP-ului au adus jucători cu veleitaţi din alte zone ale ţarii, precum Iosif Klein, L. Kiminich, Adalbert Danko sau Z. Veszpreny, cu reale calitaţi competitive. În primul an competiţional, CAM Petrosani ocupă locul 3, după AAC Arad şi CS Vulcan. În ediţia 1924-1925, CAMP câştigă campionatul districtului Arad, dar de data aceasta sub denumirea de UCASP (Uniunea Cluburilor Sportive ale Societatii Petrosani), dupa fuziunea cu CS Vulcan, efectuată în 1924. UCASP participă la faza finală eliminand pe "U" Cluj şi Jahn Cernauti, dar pierzând finala (1-5) cu Chinezul Timisoara. A fost totuşi un titlu de vicecampioana natională, jucători precum Adalbert Danko, Gheorghe Peterffy, L. Kiminich, Z. Veszpremy, Alexandru Berkessy sau Stefan Messner fiind primiţi pe braţe la Petroşani. După desfacerea fuziunii cu CS Vulcan în 1926, UCSAP va mai incerca o împerechere cu Jiul Lupeni în 1929, funcţionând sub numele echipei din Lupeni, nume sub care va mai participa la o finală naţională pierdută la 29 iulie 1928, 2-3 cu Coltea Braşov, de data asta cu Ioan Kiss, Eugen Szabados, Iosif Kilianovitz, Aurel Guga şi Bognar printre cei mai buni. În continuare după desfinţarea fuziunii cu echipele din Vulcan şi Lupeni, din 1929 echipa din Petroşani işi va lua numele de Jiul.
[modifică] Drumul spre "Divizia A"
Popularitatea formulei cu Divizia A aparută în campionatul 1932-1933, a impus înfiinţarea unui al doilea eşantion valoric, Divizia B, începand cu ediţia 1934-1935, cu cinci serii, pe criterii geografice. Jiul Petroşani a ocupat locul 1 în prima ediţie a Diviziei B, seria a II-a. Conform regulamentului de atunci, s-a desfasurat un turneu de calificare cu jocuri tur-retur, între câştigătoarele celor cinci serii, turneu câştigat de Jiul Petroşani, care trebuia să susţină un turneu de baraj cu ultima clasată din Divizia A, abia atunci având dreptul de promovare. Jocul a fost susţinut de AMEFA Arad jiuliştii jucând cu Emerich, Medve, R. Radu, Szulle, Peterffy, Vajdea, s.a., scorurile fiind de 0-2 la Arad şi 0-0 la Petroşani. Ultimul campionat, 1936-1937 a adus la rampă şi Divizia C. În aceste condiţii, din Divizia B au promovat cate patru echipe din cele două serii, din seria a II-a promovând Phoenix Baia Mare, Jiul Petroşani, Vulturii Textila Lugoj si Olimpia Satu Mare. Astfel, echipa Jiul Petroşani, condusă de antrenorul maghiar Rudolf Jenny, cu jucători valoroşi precum I. Kiss, Bredan, Mardare, Zastulka, Skrovan, Vajdea sau Gutman vor reuşi prima promovare in Divizia A pentru fotbalul din Valea Jiului.
[modifică] Perioada 1946-1966
Până la cel de-al doilea razboi mondial (1939-1945), Jiul Petroşani a oscilat între Divizia A (1937-1938) şi Divizia B (1938-1941), jucătorii de elită a acestei perioade fiind Emil Cosma, Erno Skovran (au jucat in Nationala "B"), Gheorghe Vajdea, Teodor Bulea, Remus Radu, Gusti Emmerich, Geza Medve, Iosif Medve II, Ladislau Medve III, Bela Pop sau Traian Simandean. Dupa câştigarea seriei a II-a diviziei B in 1940-1941, din cauza războiului, campionatul s-a întrerupt, urmând a fi reluat în 1946 cu participarea de drept a echipei Jiul Petrosani în prima ligă. În continuare Jiul Petroşani va avea o epocă aşa zisă "de aur" chiar in ediţia 1948-1949 reuşind cea mai bună performanţa din istoria sa, ocuparea locului 3 in Divizia A, dupa ICO Oradea si CFR (Rapid) Bucuresti, după ce cu un an înainte ocupaseră locul 10. A fost un loc excelent şi datorită achiziţiilor din ultimi ani, Lica Panait, Costica Marinescu sau Tudor Paraschiva, care alaturi de Pop IV, Ion Nicsa, Costica Morar, Oroszi, Mihai Nemes, Dez Szilaghi, Tibi Bone, Andrei Roman sau Janos Balogh au alcatuit o grupare puternică. Chiar dacă intre 1950-1956 s-a jucat dupa modelul sovietic, primăvara-toamna şi echipa a mai avut şi alte denumiri tipice momentului (Partizanul, Flacara, Minerul), Jiul Petroşani a zburdat prin Divizia A cu locuri de mijloc până la retrogradarea din 1959-1960. Au fost 13 ani consecutivi în Divizia A datorită constanţei şi seriozitaţii antrenorilor de atunci, Jean Lapuşneanu sau Andrei Sepci, dar şi a dăruirii unor fotbalişti aşa cum a fost Aurel Crasnic, Tudor Paraschiva, Gheorghe Romosan, Costica Moraru, Petre Vasiu, Ion Nicsa, Stefan Szoke, Costica Marinescu, Gheorghe Anisia, Stefan Codium, Iuliu Farkaş I, Emeric Farkaş II, Emil Ciurdarescu, Ion Ghibea, Lica Panait, Iosif "Bontu" Deleanu sau Gica Nertea. A venit apoi o perioada de recul, in care greutatea numelor din deceniul 5 nu a putut fi contrabalansată de cei veniti după 1960. Dupa un sezon in Divizia B (1960-1961) chiar şi fară Panait şi Deleanu retraşi, dar cu ambiţiosul Bazil Marian la carma, Jiul Petroşani revine în primul eşalon caştigând la golaveraj în faţa lui CSM Baia Mare. A fost o luptă strânsă, în trei, apoi Jiul a cunoscut gustul primei divizii doar un campionat (1961-1962), pentru ca apoi să joace din nou patru ani (1962-1966) în Divizia B. În această perioadă au mai aparut la Jiul Petroşani jucatori remarcabili precum Baldwin Frank, Victor Zamfir, Florea Martinovici, Cornel Pavlovici, Mihai Ciornoava, Emil Dumitriu II, Marin Peronescu, Ioan Achim, Petre Libardi, Mircea Craciun, Ion Vasile, Teodor Pop, Andrei Stocker. În ediţia 1965-1966, antrenorul Eugen Mladin readuce echipa Jiul Petroşani în prima divizie, pe care nu o va mai parasi timp de 19 ani.
[modifică] Generaţia "Cupei"
La numai 8 ani la revenirea în Divizia A, perioada in care Jiul a ocupat poziţii intre 6 şi 15, formaţia petroşeneană a dat marea lovitură, avându-l ca antrenor pe cel care a fost căpitanul echipei la promovarea din 1966, Traian Ivanescu. Acesta împreuna cu echipa Gabriel Ion - Ion Niţu, Gogu Tonca, Andrei Stocker, Adrian Dodu - Alexandru Nagy, Petre Libardi - Arpad Szucs, Gheorghe Mulţescu, Adalbert Rozsnyai, Mihai Stoichiţa a reuşit pe 23 iunie 1974 (dupa ce ratase o finală in 1972) să invingă cu 4-2 pe "Poli" Timişoara în finala Cupei Romaniei şi să aducă pentru prima dată trofeul în Valea Jiului. Jiul Petroşani a jucat în continuare în Divizia A, schimbând generaţii după generaţii, cu un vârf în sezonul 1976-1977, când antrenorul Gheorghe Ene a reuşit un loc 5, cu o echipă în care au strălucit Iosif Cavai, Dragu Badin, Mihai Ciupitu, Augustin "Coco" Deleanu, Traian Stoica, Ionel Augustin, Gheorghe Multescu,Florea Dumitrache! Dupa varful din 1976-1977 au urmat ani buni pentru Jiul Petrosani, greutatile aparand, paradoxal, după ce noul stadion din Lunca Jiului a fost dat în funcţiune în 1982 (cel vechi construit în 1922, a ars în 1975). Astfel după 19 campionate în Divizia A, Jiul Petroşani va retrograda in ediţia 1984-1985, într-un campionat oscilant cu trei antrenori perindaţi la cârma echipei şi 24 jucători folosiţi, mulţi dintre ei suspectaţi de noncombat.
[modifică] Perioada 1986-2001
În următorii 15 ani, Jiul Petroşani s-a zbătut, nu de puţine ori între sublim şi ridicol. În ediţia 1985-1986 revine genialul Gigi Multescu ca antrenor-jucător, readucând echipa în Divizia A după numai un campionat de B. Jiul Petroşani va reveni in "B" pentru alte două sezoane (1987-1989). Extazul erumpe din nou pentru doi ani (1989-1991) când jiuliştii vor fi alaturi de elita fotbalului. Era de-acum generatia lui Sorin Ghitan, Florin Stoica, Ioan Varga, Marin Bacu, Silviu Popoviciu, Horatiu Lasconi, Aristica Cioaba, Marcel "Rico" Cristea, Ion Sburlea, Ion Radu sau Damian Militaru. Retrogradarea din 1991 va arunca într-o lungă beznă de cinci ani Jiul in B, cu evoluţii submediocre, precum ediţiile din 1993-1994 (locul 7) sau 1994-1995 (locul 13). Abia după intervenţia energică a lui Miron Cozma, liderul sindical din anii '90, în destinele echipei, Jiul revine pe prima scena în 1995-1996, cu antrenorul Ion "Liţa" Dumitru şi câţiva fotbalişti talentaţi, Leo Toader, Liviu Baicea, Mircea Cristescu, Aristica Cioaba, Marin Tudorache, Dan Neiconi, Fanel Ţara, Vasile Matinca sau Toni Sedecaru. Lor li s-au adăugat ulterior şi alţii (Ion Bivolaru, Cristian Puscas, Romulus Bealcu, Tudorel Zamfirescu, Tiberiu Csik) care au menţinut echipă în prima divizie timp de doi ani (1996-1998), retrogradarea fiind cea mai jenantă din istoria clubului, cu 10 puncte şi numai trei victorii în 34 de meciuri. Degringolada s-a accentuat în următoarele ediţii din Divizia B, prin pasarea echipei de la o conducere le alta. După trei ani în Divizia B (1998-2001), cu tânărul preşedinte al Consiliului de Administratie, Alin Simota şi cu experimentatul antrenor Ioan Sdrobiş în staff-ul Jiului, obiectivele devenind foarte ambiţioase.
[modifică] Stadionul
[modifică] Distrugerea primului stadion
Clubul sportiv Jiul Petrosani a avut de-a lungul timpului două stadioane, şi cel actual nu ar mai fi fost niciodată construit (poate doar îmbunătăţit cel vechi) dacă nu intervenea un incident.
Acesta s-a întâmplat în 25 1975, pe stadionul cu o singură tribună care rezistase aproape de la fondare, mai exact din 1922. În acea zi era programată o partidă cu FC Politehnica Iaşi, care se anunţa extrem de tensionată datorită situaţiei critice la retrogradarea din Divizia A în care se aflau minerii.
Meciul era condus de arbitrul Bucureştean Gh. Limona, care a dat startul şi disputa a decurs în mod normal pană în minutul 14 când a luat foc tribuna veche de 53 de ani, şi conducerea a fost obligată să pornească iarăşi construcţia unui stadion. Pe locul vechiului stadion fiind acum Hotelul "Petrosani" si Parcul Central "Carol Schreter".
[modifică] Stadionul actual
Noul stadion a devenit unic în România din 1981, şi încă este singurul cu două tribune + cea oficială acoperite complet.
Acesta a fost îmbunătăţit la noi standarde după recenta promovare în Liga 1 din anul 2005, când s-a acoperit cu scaune de plastic toată suprafaţa, s-a iluminat un teren de antrenament iar tribuna presei a beneficiat da prize şi acces la internet.
Construcţia avea totuşi instalată o tabelă electronică (destul de veche), amplasată o pistă de atletism în jurul terenului, şi patru terenuri de antrenament care aparţin complexului sportiv. Practic acest stadion avea o capacitate de 25 000 de locuri,însă după montarea scaunelor de plastic s-a micşorat numărul locurilor la 15 000, în această capacitate neintrând peluzele, care nu sunt modificate cu scaune din plastic, ele fiind ca la darea în folosinţă cu băncuţe de lemn.
[modifică] Jucători
[modifică] Lotul sezonului 2008-2009
|
|
[modifică] Conducerea Tehnică
- Antrenor principal - Timofte Daniel
- Antrenor secund - Damian Militaru
- Antrenor de portari - Sorin Ghitan
- Maseor - Drăguşanu Radu
- Maseor - Fage Octavian
- Medic - Valas Claudiu
[modifică] Conducerea Administrativă
- Preşedintele Consiliului Director - Alin Simota
- Vicepreşedintele Consiliului Director - Marian Spiru
- Director Sportiv - Gheorghe Boboc
[modifică] Stadionul
- Nume: Jiul Sporting Complex
- Inaugurarea: 1982
- Capacitate: 15 000 locuri pe scaune, neincluzând peluzele, utilate cu băncuţe de lemn, capacitatea totală fiind de 25 000 locuri
- Adresă: Str. Lunca Nr. 100, Petroşani
[modifică] Date de contact
Adresă: Str. Lunca Nr. 100 Petroşani Cod: 332061 Tel: +40-254-545472 Fax: +40-254-548141 Email: jiul@jiulpetrosani.ro
[modifică] Legături externe
|
||||||||
|
||||||||||||||||||||||||||
