Ion Timuș
Ion Timuș (uneori Ioan Timuș; n. 8 noiembrie 1890, Câmpulung Muscel - d. 10 iunie 1969, București), a fost un avocat, scriitor, traducător și regizor de film român.
A fost licențiat al Facultății de Litere și Filosofie și al Facultății de Drept (1916), primul specialist niponolog român, creator al primului curs de limbă și literatură japoneză la București în cadrul Societății de Orientalistică a Academiei în 1966.
Cuprins |
Biografie[modificare]
În 1917, Ioan Timuș a pornit către Tokio (Japonia). Pe când se afla în transsiberianul care îl ducea spre Vladivostok, în momentul izbucnirii Revoluției Rusești din Octombrie, a fost jefuit, dar în ciuda pericolelor și-a continuat călătoria, câștigându-și existența dând lecții de pian și cântand din acest instrument la cinematografe și localuri.
Ajuns la Tokio, trăiește de la început în casă pur japoneză, pentru a se îmbiba de limba și cultura acestei țări. Continuă cu lecțiile de pian, ajungând profesor la școala de fete „Sacré Coeur” (Sei Shin Jo Gakuin) din Tokio. Activitatea intensă din aceasta epocă a comportat în paralel studii despre literatură, cultura și civilizația niponă timp de cinci ani.
Întoarcerea spre țară în 1922 se face prin China, Coreea, India, Egipt, despre care a scris și a vorbit în numeroasele conferințe ținute în anii următori în diversele capitale europene unde a exersat și o activitate de jurnalist. La București a publicat primele studii aprofundate despre cultura, arta și civilizatia japoneză, obținând în 1942 premiul internațional al Societății pentru relații internaționale Kokusai Bunka Shinkokai din Tokio pentru „Caracterele civilizației japoneze”, iar în 1943 Marele premiu „Năsturel” al Academiei Române pentru „Japonia de ieri și de azi”. A scris de asemeni piese de teatru, basmele japoneze și câteva romane. Nepublicat a ramas un dicționar japonez-român/român-japonez.
În 1927- 1928 realizează, în mare parte din fonduri proprii, alături de Jean Georgescu, comedia "Maiorul Mura". A fost, de asemenea, colaborator la presa vremii: Adevărul, Rampa, Dimineața, Studia et Acta Orientalia, Secolul XX.
A fost membru al Societății de Orientalistică și profesor de limbă japoneză la Universitatea Populară din cadrul Societății Orientalistice a Academiei Române (1966 - 1969).
Operă[modificare]
Volume[modificare]
- Japonia, cu 2 volume: Japonia, viața și obiceiurile și Japonia, arta, femeia, viața socială, Ed. Casa Școalelor 1924-1925
- "Transiberiana", editura Cugetarea, 1934
- Ogio-san, două ediții (editura Cugetarea 1938, iar a doua- reeditat în 1984 la editura Dacia din Cluj-Napoca)
- " Basme Japoneze" editura Cugetarea, 1940
- Japonia de ieri și de azi, editura Universul București, 1942 premiată de Academia Româna în 1943 cu Premiul Năsturel
- "Caracterele civilizatiei Japoneze, 1942, premiată de Societatea pentru Relații Internationale din Tokio "Kokusai Bunka Shinkokai"
- "La transcription dans la langue roumaine du systhème phonetique japonais", revista Studia et Acta orientalia vol. II 1959
- "Poezia japoneză " studiu, revista literară Secolul XX nr 9, 1963
Unele scrieri au rămas în manuscris:
- Dicționar român-japonez (5000 de cuvinte)
- Antologia poeziei japoneze clasice și moderne
- Istoria literaturii japoneze
- Căsuța cu glicine (roman)
- Ultima primăvară (roman)
Compoziții muzicale[modificare]
- București-Tokyo, o simfonie muzicală despre Japonia
Piese de teatru[modificare]
- Hara-Kiri, dramă în șapte acte
- Bushido, dramă, difuzata de Radiodifuziunea Română, 1934
Traduceri[modificare]
- Insula Okinawa de Seiji Shimoda, (colaborare cu Pericle Martinescu), Editura pentru literatură universală, 1961
Premii[modificare]
- Premiant al concursului internațional organizat de societatea Kokusai Bunka Shinkyōkai (1942).
- Premiul Năsturel al Academiei Române pentru Japonia de ieri și de azi (1943). [1]
Note[modificare]
- ^ Doina Curticăpeanu, Japonia peisaj viitor, Cluj, (1984)
Bibliografie[modificare]
- Aurel Sasu, Dicționarul biografic al literaturii române, Ed. Paralele 45, Pitești, 2006, Vol. M-Z, p. 711