Ion Ionescu (fotbalist)

Ion Ionescu

Informații generale
Nume complet	Ion Gheorghe Ionescu
Data nașterii	5 aprilie 1938 (86 de ani)^[1]
Locul nașterii	București, România
Post	atacant
Cluburi de seniori*
Ani	Club	Ap	(G)
1960–1968	Rapid	183	(107)
1968–1970	Alemannia Aachen	46	(10)
1970	Crișul Oradea	1	(0)
1970–1972	Cercle Brugge	30	(8)
Echipa națională
Ani	Țară	Ap	(G)
1962–1969	România	24	(5)
Echipe antrenate
1980–1981	Rapid,
* Apariții și goluri pentru echipa de club doar în cadrul campionatului intern # Selecții și goluri la națională până la data de 10 martie 2010
Modifică date / text

Ion "Puiu" Ionescu (n. 5 aprilie 1938, București, România) este un fost fotbalist român. A cunoscut consacrarea la Rapid București, alături de care a câștigat titlul de campion al României în 1967. A câștigat în două rânduri titlul de golgheter al Diviziei A. A jucat în total 233 de meciuri în Divizia A României , Bundesliga germană și Eerste Klasse belgiană . De asemenea, a participat la Jocurile Olimpice din 1964 .

Biografie[modificare | modificare sursă]

Născut pe 5 aprilie 1938 in Bucuresti , Romania . A ramas in inima rapidistilor drept golghetarul din 1962-1963 si 1965-1966 , a dat peste 100 de goluri in Divizia A pentru Rapid Bucuresti si Bihorul Oradea . Ion Ionescu a jucat în 24 de meciuri pentru naționala României și a marcat cinci goluri. Debutul său a avut loc pe 23 decembrie 1962 împotriva Marocului . În 1964, a făcut parte din echipa pentru turneul de fotbal al Jocurilor Olimpice de la Tokyo și a jucat în meciurile împotriva Iranului , Mexicului și Ungariei , marcând un gol împotriva Mexicului.

Caracteristici tehnice[modificare | modificare sursă]

Ion Ionescu a fost unul dintre cei mai mari atacanți ai generației sale însuși, a fost cel mai bun atacant al Romaniei la începutul anilor 1960, alături de compatriotul Gheorghe Constantin . A facut un cuplu incediar care a distrus apararile echipelor din anii '60 alaturi de Emil Dumitriu , mai apoi dupa accidentarea lui Nichi a făcut un cuplu ofensiv cu Alexandru Neagu care a castigat meciuri importante si a jucat meciuri in Cupa Campionilor . Dreptaci natural, nu foarte înclinat să folosească stangul , obișnuia să plece din poziția de aripa stângă și apoi să converge și să termină pe fileu. Cu un repertoriu variat, era puternic fizic și rapid la sprint, precum și priceput în acrobație și în aer liber. Joaca. Dotat cu o mare intensitate competitivă, a dat dovadă și de o bună înclinație de a sări adversarul direct în viteză, fiind mai puțin obișnuit să dribleze în spații înguste.

Cariera[modificare | modificare sursă]

Jucător[modificare | modificare sursă]

Club[modificare | modificare sursă]

Inceputul[modificare | modificare sursă]

Ion Ionescu a început să joace fotbal la vârsta de zece ani în orașul natal , București , cu Locomotiva (mai târziu Rapid București). După ce a jucat la sfârșitul anilor 1950 pentru rivalele locale TAROM Bucuresti și Știința Bucuresti unde si-a facut prezenta in divizile inferioare si a intrat in atentia granziilor romaniei si in atentia selectionerului Under-19 .

Rapid Bucuresti[modificare | modificare sursă]

A ajuns in giulesti in 1960 dupa perioada de la Stiinta Bucuresti unde sa transferat la Rapid Bucuresti . Acesta a ramas in inimile suporterilor drep atacantul care datea peste 16 goluri pe sezon si ca castigatorul primului campionat . uplul facut de el si Nichi Dumitriu a ramas celebru in fotbalul romanesc . Acesta este golghetarul all-time al clubului cu 107 goluri in 183 de meciuri si cu un palmares de invidiat , fiind golghetar de doua ori al diviziei nationale . In 1968 dupa castigarea titlului s-a transferat la Aachan in Germania cu ajutorul Gheorghe Apostol (n.r. - unul dintre cei mai puternici oameni din România lui Gheorghe Gheorghiu Dej. A devenit după 1964 un opozant al lui Nicolae Ceaușescu) care i-a permis transferul in strainatate pe suma de 100.000 de dolari și un autobuz .

De două ori golgeter în Divizia A și golgeterul Rapidului de aur din 1967

Alemannia Aachen[modificare | modificare sursă]

În octombrie 1967 Rapid a jucat un amical cu Alemannia Aachen în care Ionescu a marcat două goluri, iar în decembrie naționala României a jucat un amical cu Aachen în care Ionescu a marcat trei goluri. Aceste cinci goluri i-au impresionat pe liderii clubului german care doreau să-l transfere pe Ionescu la echipa lor. În perioada comunistă a României , transferurile fotbaliștilor români în afara țării erau rar permise, Ionescu trebuia să convingă Federația Română de Fotbal să permită transferul și a reușit să facă acest lucru după ce a avut o întâlnire cu politicianul comunist Gheorghe Apostol .care a discutat cu Leonte Răutu și l-a ajutat pe Ionescu să primească aprobarea pentru transferul său în Germania , devenind astfel primul fotbalist român care a obținut în regimul comunist dreptul de a juca în străinătate. Aachen a plătit 100.000 de dolari și un autobuz pentru transferul său, iar în primul său sezon, Ionescu a marcat 7 goluri în 24 de meciuri de ligă, ajutând echipa să termine pe locul doi în campionat. În vara anului 1968, lui Ionescu i s-a oferit posibilitatea de a se muta în Germania și s-a alăturat Alemanniei Aachen , care juca atunci în Bundesliga . În cei doi ani în care a jucat pentru Alemannia, a făcut 46 de apariții și a marcat zece goluri. În sezonul 1968/69 , a contribuit la obținerea celui mai mare succes din istoria clubului Aachen - locul secund în spatele FC Bayern Munchen . În sezonul următor , însă, a urmat accidentul și Alemannia a retrogradat din Bundesliga.

După finalul sezonului, Ionescu a revenit în România și a jucat pentru scurt timp la Crișul Oradea

Reintoarcerea in Romania și Cercle Brugge[modificare | modificare sursă]

După finalul sezonului, Ionescu a revenit în România și a jucat pentru scurt timp la Crișul Oradea , dar din nou nu a putut evita retrogradarea . Ionescu a plecat din nou peste hotare la clasa de tweede belgian la Cercle Brugge . După ce a fost promovat în clasa întâi , nu a fost folosit aproape niciodată acolo și și-a încheiat cariera în 1972. Motivul pentru care n-a prelungit contractul cu Aachen a fost că voia să isi perfecționeze franceza.

Nationala[modificare | modificare sursă]

Ion Ionescu a jucat 15 meciuri la nivel internațional pentru România , debutând pe 23 decembrie 1962, când antrenorul Silviu Ploeșteanu l-a trimis pe teren la pauză pentru a-l înlocui pe Cicerone Manolache într-un amical care s-a încheiat cu o înfrângere cu 3-1 împotriva Marocului . Următoarele trei meciuri au fost la preliminariile Cupei Mondiale din 1966 . Într-un amical împotriva Greciei care s-a încheiat cu o victorie cu 2–1, Ionescu a marcat primele două goluri pentru echipa națională. Următoarele trei jocuri au fost la preliminariile Euro 1968în care a marcat două goluri într-o victorie cu 7-0 împotriva Ciprului . Ultimul meci al lui Ionescu pentru echipa națională a fost 2–2 împotriva Greciei la preliminariile pentru Cupa Mondială din 1970 . Ionescu a jucat, de asemenea, 9 jocuri pentru echipa olimpică a României și a participat la Jocurile Olimpice de vară din 1964 de la Tokyo , unde a marcat un gol într-o victorie cu 3-1 împotriva Mexicului , ajutând echipa să termine pe locul 5.

Antrenor[modificare | modificare sursă]

Club[modificare | modificare sursă]

Gloria Buzau și Rapid Bucuresti[modificare | modificare sursă]

Când a venit din Germania și a adus diploma de antrenor școlit, nimeni de la federație nu l-a băgat în seamă. Atunci a realizat că sunt mulți jucători deveniți antrenori. Și nu toți pot avea succes. După ce a promovat cu Gloria Buzau în Divizia A, s-a pus problema să preia naționala de tineret. Discutase, era ca și antrenorul naționalei de tineret până în ziua în care a fost anunțat că a fost pus altcineva. Era într-o ședință la FRF și vine unul cu un bilet la președinte. Peste câteva secunde, a anunțat numele antrenorului. A mai încercat la Rapid, dar nu a porfesat meseria de antrenoriat si a desis sa se retraga . A continuat sa sustina clubul din giulesti dar doar din tribuna si pe banca de antrenorat .

Statistici[modificare | modificare sursă]

Apariții și goluri la club[modificare | modificare sursă]

Anul	Echipa	Pozitia	Meciuri jucate	Goluri
1948 - 1956	Locomotiva București	youth	-	0
1957 - 1957	TAROM București	-	-	0
1959 - 1959	Știința București	-	-	0
1960 - 1961	Rapid București	3A	18	6
1961 - 1962	Rapid București	5A	19	7
1962 - 1963	Rapid București	8A	25	20
1963 - 1964	Rapid București	2A	26	15
1964 - 1965	Rapid București	2A	26	12
1965 - 1966	Rapid București	2A	24	24
1966 - 1967	Rapid București	1A	22	15
1967 - 1968	Rapid București	9A	23	8
1968 - 1969	Alemania Aachen	2A	24	7
1969 - 1970	Alemania Aachen	18A	22	3
1969 - 1970	Crișul Oradea	15A	1	0
1970 - 1971	Cercle Brugge	1B	27	8
1971 - 1972	Cercle Brugge	5A	3	0

Istoricul prezenței și obiectivele naționale[modificare | modificare sursă]

1962	Morocco
1965	Turkey, Czechoslovakia, Turkey
1966	Uruguay
1967	Uruguay, Greece (2g), Cyprus (2g), Switzerland, Italy, West Germany,Zaire
1968	Austria, Holland
1969	Greece