Gheorghe Constantin

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Gheorghe Constantin
Gheorghe-constantin vintage.jpg
Informații generale
Nume complet Gheorghe Constantin
Data nașterii 14 decembrie 1932(1932-12-14)
Locul nașterii București
Data decesului 9 martie 2010 (77 ani)
Post Atacant
Cluburi de juniori
1946–1949 Unirea Tricolor București
Cluburi de seniori*
Ani Club Ap (G)
1949–1950 Venus București
1950–1951 Avântul Reghin
1951–1954 CFR Iași
1954–1955 CFR Sighetu Marmației
1955–1969 Steaua București 258 (145)
1969–1971 Kayserispor
Total 258 (145)
Echipa națională
1956–1967 Flag of Romania.svg România 39 (12)
Echipe antrenate
1971–1972 Steaua București (asistent)
1972–1973 Steaua București
1973–1975 Steaua București (asistent)
1975–1976 SC Bacău
1977–1978 FCM Galați
1978–1981 Steaua București
1981–1982 Politehnica Iași
1983–1984 Steaua Mecanică Fină
1984–1985 Gloria Buzău
1990 Flag of Romania.svg România
1991–1992 FC Rapid București
* Apariții și goluri pentru echipa de club doar în cadrul campionatului național.
† Apariții (Goluri).

Gheorghe Constantin (n. 14 decembrie 1932, București – d. 9 martie 2010, București), poreclit „Profesorul” a fost un fotbalist român. Este considerat un simbol al Stelei București.[1]

Cariera de jucător[modificare | modificare sursă]

Constantin a debutat la echipa de tineret a Unirii Tricolor, și, la scurt timp după interzicerea echipei, a semnat cu Venus UCB. Avea să joace un singur an pentru această echipă. A jucat pentru o scurtă perioadă de timp la Avântul Reghin și la CFR Iași, după care a semnat un contract cu Steaua București. A jucat 15 ani la acest club, marcând 149 de goluri. A jucat ultimul an din cariera de profesionist la echipa turcă Kayserispor.

A jucat 39 de meciuri pentru România, marcând 12 goluri. Debutul său în echipa națională s-a produs într-un meci împotriva Serbiei, în care Echipa națională de fotbal a României a fost compusă numai din jucători de la Steaua.

Gheorghe Constantin a fost unul dintre cei mai buni jucători ai echipei naționale. O adevărată dramă a constituit-o însă pentru el ratarea unei lovituri de la 11 metri în meciul cu Echipa națională de fotbal a Ungariei din sferturile de finală ale turneului de fotbal de la Jocurile Olimpice de vară din 1964.[2][3] Echipa de fotbal a României ajunsese până în sferturile de finală ale Turneului olimpic de fotbal, cea mai bună performanță a fotbaliștilor români la Jocurile Olimpice. În sferturi a întânit Ungaria, partida desfășurându-se pe 18 0ctombrie 1964, la Yokohama. La scorul de 0-0, echipa română a beneficiat de un penalti, executat de Constantin: portarul Ungariei, Antal Szentmihályi l-a apărat însă. Până la final echipa maghiară a revenit și a marcat două goluri, eliminând astfel echipa României (de remarcat că Ungaria a ieșit campioană la fotbal la acea ediție a Jocurilor Olimpice).[4]

Cariera de antrenor[modificare | modificare sursă]

După revenirea din Turcia a fost numit antrenor secund la Steaua. A fost antrenor principal în 1973, dar după puțin timp a plecat la Bacău. După Bacău a antrenat și pe FCM Galați, dar în 1978 s-a întors la Steaua. A câștigat Cupa României cu Steaua, dar a plecat la Politehnica Iași. În 1983 a fost numit antrenor al echipei a doua a Stelei, Steaua Mecanică Fină București. După doar un, a plecat la Gloria Buzău.

Realizări[modificare | modificare sursă]

Ca jucător:

Ca antrenor:

Note[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Articole biografice