Ion Alecsandrescu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Ion Alecsandrescu
Informații generale
Nume complet Ion Alecsandrescu
Data nașterii 17 iulie 1928
Locul nașterii Copăceni, Vâlcea
Data decesului 21 iunie 2000 (71 de ani)
Înălțime 1,72
Post Atacant
Cluburi de seniori*
Ani Club Ap. (G)
1947–1950 Juventus / Partizanul București 006 00(8)
1950–1951 Steaua București 006 00(1)
1952–1953 CA Câmpulung Moldovenesc 032 00(5)
1953–1961 Steaua București 162 0(87)
1962 Olimpia București
Total 206 (101)
Echipa națională
România Romania B 005 00(0)
1956–1959 Flag of Romania.svg România 005 00(0)
Echipe antrenate
1982-2000 600px Strisce rosso blu con stella gialla.png Steaua București (Staff)
* Apariții și goluri pentru echipa de club doar în cadrul campionatului național.
† Apariții (Goluri).

Ion Alecsandrescu (n. 17 iulie 1928 - d. 21 iunie 2000), poreclit „Sfinxul”, a fost un fotbalist român, care a jucat la Steaua București și în Echipa națională de fotbal a României pe post de atacant. În urma retragerii ca jucător avea să devină conducătorul clubului de fotbal Steaua București, printre trofeele câștigate numărându-se Cupa Campionilor Europeni. A fost declarat Omul secolului pentru Steaua București. Alecsandrescu a jucat fotbal, între 1947 și 1962, la Juventus București, Partizanul, CCA București, CA Câmpulung-Moldovenesc și Olimpia București. Alecsandrescu a câștigat cinci campionate și o cupă a României, toate cu CCA București, și a fost selecționat de cinci ori în reprezentativa României. După retragere a fost secretar general al Federației Române de Fotbal timp de 20 de ani, între 1962 și 1982, îndeplinind mai apoi funcții de conducere în cadrul Stelei.

Cariera[modificare | modificare sursă]

La echipe de club[modificare | modificare sursă]

A debutat în Divizia A, pe 28 mai 1950, într-un meci contra Partizanului din Petroșani, 5-2 , partidă în care tânărul debutant a marcat trei goluri. A rămas titular până la sfârșitul turului, reușind să marcheze 8 goluri în numai 5 partide. În retur a mai jucat un meci pentru Partizan si apoi, fiind înrolat în armată, a ajuns la echipa de fotbal a militarilor bucureșteni.

Pentru aceasta a jucat în ultimele patru partide ale returului, însă nu a marcat niciun gol. În 1962 a fost împrumutat pentru un an și jumătate la CA Câmpulung Moldovenesc (tot din prima divizie), în sezonul 1952 și primăvara anului 1953, în toamna aceluiași an revenind la echipa din București. În aceasta perioada a disputat 32 de meciuri și a marcat 5 goluri.

În 1956 a fost golgheterul campionatului românesc, cu 18 goluri înscrise în numai 22 de meciuri. A câștigat la CCA cinci titluri de Campion al României (1951, 1953, 1956, 1959-1960, 1960-1961) și trei Cupe ale României (1950, 1951 și 1955).

A făcut parte din echipa CCA-ului care a disputat un turneu în anul 1956, în Anglia, evoluând printre altele împotriva lui Arsenal, Sheffield Wednesday, Luton Town și Wolverhampton Wanderers.

La națională[modificare | modificare sursă]

A fost chemat doar de 4 ori în prima reprezentativă a României. A debutat la echipa națională într-un meci cu Iugoslavia, disputat la data de 22 aprilie 1956, la Belgrad. România învingea cu scorul de 1-0, cu România fiind alcătuită din 11 jucători ai CCA, singurii jucători de la alte echipe fiind Iosif Szoko de la Dinamo București și Nicolae Georgescu de la Rapid. Tot în acest meci au mai debutat la națională Gheorghe Constantin și Cornel Cacoveanu, ultimul marcând și golul victoriei în minutul 83. Al doilea meci în care a evoluat Alecsandrescu a fost o victorie în fața Greciei, în preliminariile CM 1958. România a învins cu scorul de 3-0, iar vârful Stelei a evoluat tot meciul. În următorul meci al naționalei, Alecsandrescu a fost din nou titular, pierzând meciul cu Iugoslavia, scor 0-2. Al patrulea meci a fost cu Turcia, meci pierdut de România cu 2-0 la Istanbul, iar acest meci avea să fie și ultimul. În unele statistici figurează cu cinci meciuri jucate pentru echipa națională.

Legături externe[modificare | modificare sursă]