Iodură de taliu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Iodură de taliu
structura 3D
structura 3D
Nume IUPAC
Alte denumiri Iodură de taliu (I)
Identificare
Număr CAS 7790-30-9
Cod ATC
Informații generale
Formulă chimică TlI
Aspect cristale galbene sau albe, care devin roșii peste 170 °C
Masă molară 331.29 g/mol
Proprietăți
Densitate 7,29 g/cm3
Starea de agregare solidă
Punct de topire 442 °C, 715 K, 828 °F
Punct de fierbere 823 °C, 1096 K, 1513 °F
Solubilitate greu solubil în apă
Solubilitate
Miros
Miros
Aciditate (pKa)
Bazicitate(pKb)
Structură cristalină
Anion
Cation
Duritate (Scara Mohs)
Presiunea vaporilor
Indice de refracție(nD)
Vâscozitate
Momentul dipol
Temperatură de aprindere
Date clinice
Statut legal
Categorie drog
Căi de administrare
Date farmacocinetice
Metabolism
Timp de înjumătățire biologic
Excreție
Pericol
Reglementări europene
T : ToxicN : Periculos pentru mediu
Toxic, Periculos pentru mediu,
Fraze R
Fraze S
Reglementări mondiale
NFPA 704

NFPA 704.svg

Sunt folosite unitățile SI și condițiile de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.

Iodura de taliu este o sare a taliului cu acidul iodhidric cu formula TlI. Este greu solubilă în apă și are o culoare galben-albă.

Proprietăți[modificare | modificare sursă]

Chimice[modificare | modificare sursă]

  • Sub acțiunea luminii, iodura de taliu se descompune:
\mathrm{2TlI \ \stackrel{\xrightarrow{h\nu}}{\xleftarrow[\ \ \ ]{}}\ 2TlI_{1-x} + xI_2 }
\mathrm{TlI + H_2SO_4 \ \xrightarrow{}\ TlHSO_4 + HI\uparrow }
\mathrm{2TlI + H_2 \ \xrightarrow{T}\ 2Tl + 2HI }

Obținere[modificare | modificare sursă]

Iodura de taliu se obține prin reacția dintre o iodură (alcalină sau incoloră) și azotatul de taliu:

\mathrm{KI + TlNO_3 \longrightarrow TlI + KNO_3}

O altă metodă de obținere este sinteza dintre elemente:

\mathrm{2Tl + I_2 \ \xrightarrow{T}\ 2TlI }

Sau prin acțiunea dintre acidul iodhidric și oxidul, carbonatul sau hidroxidul de taliu:

\mathrm{Tl_2O + 2HI \ \xrightarrow{}\ 2TlI\downarrow + H_2O }
\mathrm{TlOH + HI \ \xrightarrow{}\ TlI\downarrow + H_2O }
\mathrm{Tl_2CO_2 + 2HI \ \xrightarrow{}\ 2TlI\downarrow + CO_2\uparrow + H_2O }

Utilizări[modificare | modificare sursă]

  • Iodură de taliu este introdusă în lămpile de iluminat cu halogenuri.
  • Iodura de taliu ultrapură este folosită ca detector de radiații de unde scurte.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Ripan, Raluca (1961). Manual de lucrări practice de chimie anorganică. Editura de stat didactică și pedagogică. pp. 155
  • Химическая энциклопедия / Редкол.: Кнунянц И.Л. и др.. — М.: Советская энциклопедия, 1995. — Т. 4. — 639 с. — ISBN 5-82270-092-4
  • Справочник химика / Редкол.: Никольский Б.П. и др.. — 2-е изд., испр. — М.-Л.: Химия, 1966. — Т. 1. — 1072 с.
  • Справочник химика / Редкол.: Никольский Б.П. и др.. — 3-е изд., испр. — Л.: Химия, 1971. — Т. 2. — 1168 с.
  • Рипан Р., Четяну И. Неорганическая химия. Химия металлов. — М.: Мир, 1971. — Т. 1. — 561 с.