Iodură de mercur (II)
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
| Iodură de mercur (II) | |||||
|
|
|||||
| Identificare | |||||
|---|---|---|---|---|---|
| Număr CAS | ? | ||||
| Informații generale | |||||
| Nume | Iodură de mercur (II) | ||||
| Alte denumiri | ? | ||||
| Formula chimică | HgI2 | ||||
| Aspect | ? | ||||
| Masă moleculară | ? | ||||
| Proprietăți | |||||
| Punct de topire | ? | ||||
| Punct de fierbere | ? | ||||
| Hazard | |||||
| Simbol hazard | |||||
| NFPA 704 | |||||
|
|
|||||
| Unitățile SI și condiții de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel. | |||||
| modifică |
|||||
Iodura de mercur (II) este o sare a mercurului divalent cu acidul iodhidric cu formula HgI2. Are o culoare roșie-intensă sau galbenă.
Obținere [modificare]
Iodura de mercur (II) se obține prin reacția dintre o iodură (alcalină sau solubilă) cu clorura de mercur:
Bibliografie [modificare]
- Ripan, Raluca (1961). Manual de lucrări practice de chimie anorganică. Editura de stat didactică și pedagogică. pp. 155
|
||||||||||||||||
