Iodură de mercur (II)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Iodură de mercur (II)
Mercury iodide.jpg
Nume IUPAC
Alte denumiri
Identificare
Număr CAS  ?
Cod ATC
Informații generale
Formulă chimică HgI2
Aspect
Masă molară
Proprietăți
Densitate
Starea de agregare
Punct de topire
Punct de fierbere
Solubilitate
Solubilitate
Miros
Miros
Aciditate (pKa)
Bazicitate(pKb)
Structură cristalină
Anion
Cation
Duritate (Scara Mohs)
Presiunea vaporilor
Indice de refracție(nD)
Vâscozitate
Momentul dipol
Temperatură de aprindere
Date clinice
Statut legal
Categorie drog
Căi de administrare
Date farmacocinetice
Metabolism
Timp de înjumătățire biologic
Excreție
Pericol
Reglementări europene
T : ToxicN : Periculos pentru mediu
Toxic, Periculos pentru mediu,
Fraze R
Fraze S
Reglementări mondiale
NFPA 704

NFPA 704.svg

0
3
0
-
Sunt folosite unitățile SI și condițiile de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.

Iodura de mercur (II) este o sare a mercurului divalent cu acidul iodhidric cu formula HgI2. Are o culoare roșie-intensă sau galbenă.

Obținere[modificare | modificare sursă]

Iodura de mercur (II) se obține prin reacția dintre o iodură (alcalină sau solubilă) cu clorura de mercur:

\mathrm{2KI + HgCl_2 \longrightarrow HgI_2 \downarrow + 2KCl}

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Ripan, Raluca (1961). Manual de lucrări practice de chimie anorganică. Editura de stat didactică și pedagogică. pp. 155