Iodură de cupru (I)
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
| Iodură de cupru (I) | |||||
|
|
|||||
| Identificare | |||||
|---|---|---|---|---|---|
| Număr CAS | 7681-65-4 | ||||
| Informații generale | |||||
| Nume | Iodură de cupru (I) | ||||
| Alte denumiri | Monoiodură de cupru, iodură de cupru | ||||
| Formula chimică | CuI | ||||
| Aspect | ? | ||||
| Masă moleculară | 190,45 g/mol | ||||
| Proprietăți | |||||
| Densitate | 5,67 g/cm3 | ||||
| Punct de topire | 606 °C | ||||
| Punct de fierbere | 1290 °C (se descompune) | ||||
| Hazard | |||||
| NFPA 704 | |||||
|
|
|||||
| Unitățile SI și condiții de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel. | |||||
| modifică |
|||||
Iodura de cupru (I) este o sare a cuprului monovalent cu acidul iodhidric. Compusul este un precipitat de culoare albă, care se pune în evidență prin filtrarea și spălarea acestuia cu apă distilată. Formula sa chimică este CuI.
Obținere [modificare]
Prin reacția dintre o iodură alcalină și un sulfat rezultă iodura de cupru cu valență II, care, fiind instabilă, se descompune în iodură de cupru cu valență I și iod elementar, după reacția:
Bibliografie [modificare]
- Manual de lucrări practice de chimie anorganică-Iodul și compușii lui, de Raluca Ripan și I. Ceteanu, 1961, Editura de stat didactică și pedagogică, pag. 141
|
||||||||||||||||

