Ioana a Austriei

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Ioana a Austriei
Francesco Terzio 006.jpg
Mare Ducesă de Toscana
Domnie 21 aprilie 1574 – 11 aprilie 1578
Căsătorit(ă) cu Francesco I de' Medici
Urmași
Eleonora, Ducesă de Mantua
Marie, regină a Franței
Anna de' Medici
Filippo, Mare Duce de Toscana
Casa regală Casa de Habsburg
Tată Ferdinand I, Împărat al Sfântului Imperiu Roman
Mamă Anna Iagello
Naștere 24 ianuarie 1547
Praga
Deces 11 aprilie 1578 (31 de ani)
Florența, Italia

Ioana a Austriei (24 ianuarie 154711 aprilie 1578) a fost Arhiducesă de Austria; a fost fiica mai mică a lui Ferdinand I, Împărat al Sfântului Imperiu Roman și a Annei Iagello. Prin căsătoria sa cu Francesco I de' Medici, Mare Duce de Toscana, a fost prințesă de Toscana și mai târziu, prima Mare Ducesă de Toscana[1]. Una din fiicele ei a fost faimoasa Maria de Medici, a doua soție a regelui Henric al IV-lea al Franței.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Tinerețea[modificare | modificare sursă]

Ioana s-a născut la Praga în 24 ianuarie 1547 și era cea mai mică dintre cei 15 copii a lui Ferdinand I, Împărat al Sfântului Imperiu Roman și al Annei Iagello. Ea nu și-a cunoscut mama, care a murit la două zile după nașterea ei. Prin tatăl ei, Ioana era o descendentă a Isabelei a Castiliei. Părinții ei au contractat pentru ea căsătoria cu urmașul familiei de' Medici, intrată de curând în grupul familiilor nobile din Europa. Familia de' Medici, prin această căsătorie se unea cu cea mai importantă familie regală a Europei, Habsburgi.

Căsătoria[modificare | modificare sursă]

Portret al Ioanei a Austriei, pictat de Alessandro Allori, 1570.

A fost primită cu multe onoruri la Florența în 1565; printre operele create în onoarea sa se numărau Coridorul Vasarian, Fântâna lui Neptun și o serie de fresce în Palazzo Vechio. Căsătoria cu Francesco I de' Medici, Mare Duce de Toscana, a avut loc în 25 decembrie 1565 la Florența. Cu această ocazie orașul a fost împodobit cu ajutorul artiștilor vremii: Giorgio Vasari, Vincenzo Borghini, Giovanni Caccini. Casele care nu erau destul de frumoase, au fost acoperite cu panouri pictate de Carlo Portelli și Santi di Tito, în timp ce în actuala Piazza Goldoni au fost purtate o serie de statui care-l reprezentau pe Imeneo. Alte decorații au fost executate de Alessandro Allori.

Însă viața cu Francesco nu a fost plăcută. Francesco era o persoană neliniștită, interesat de științele oculte, alchimie și arte și era de părere că soția sa era incultă și puțin elegantă, deoarece suferea de o malformație la coloana vertebrală. Ioana era nefericită și îi era dor de casă. Ignorată de soțul ei și disprețuită de florentini deoarece era austriacă, Ioana nu s-a simțit "acasă" în Florența.

Rivalitatea cu Bianca Capello[modificare | modificare sursă]

La puțin timp după căsătorie, Francesco a început o relație secretă (care curând a devenit de domeniu public) cu o nobilă venețiană, Bianca Capello. Încet încet, Francesco și Bianca au devenit tot mai îndrăzneți și erau bârfiți la toate curțile Europei (și Bianca era căsătorită). Poziția Ioanei era dezavantajată și de faptul că născuse șase fiice (din care doar două vor ajunge la maturitate), iar mult așteptatul fiu nu sosea. Absența unui moștenitor de sex masculin care să continue dinastia, a fost cauza unui conflict permanent cu soțul ei, care prefera compania amantei sale Bianca, care i-a dăruit un fiu, Antonio, în 1576. Pe Ioana nu o irita prea mult relația soțului cu Bianca, soț de care nu era legată sentimental, cât o deranja faptul că nu era tratată conform rangului ei de prințesă. Ne rămân câteva scrisori ale Ioanei, în care ea se plânge socrului său Cosimo I de' Medici și cumnatului său Ferdinando de' Medici. Cumnatul său s-a dovedit un aliat puternic al Ioanei împotriva amantei lui Francesco, care a fost exilată la Palazzo Pitti. Dar acest fapt nu i-a oprit pe cei doi amanți, care continuau să se întâlnească și să trăiască împreună.

Problema moștenitorului[modificare | modificare sursă]

Ioana a Austriei cu fiul ei Fillipo, portret de Giovanni Bizzelli, 1586

Ioana născuse șase fete, din care doar două au ajuns la maturitate (una dintre ele a fost faimoasa Maria de' Medici, regină a Franței). Acestea erau excluse la succesiune, de aceea nașterea lui Fillipo, în 20 mai 1577, a fost sărbătorită cu mare bucurie și succesiunea Marelui Ducat al Toscanei părea asigurată. În același timp elimina toate speranțele Biancăi Capello că fiul ei, Antonio, va deveni într-o zi moștenitor al Toscanei. Despre acest fiu circulau zvonuri că nu era al ei, ci al unei servitoare. Adevărul despre acest fiu rămâne un mister și în zilele noastre.

Moartea[modificare | modificare sursă]

În 10 aprilie 1578, Ioana, care era însărcinată, a căzut pe scări. Câteva ore mai târziu ea a născut un fiu, care născut prematur a murit imediat. A doua zi, 11 aprilie, Ioana a murit. Circumstanțele morții ei au făcut să apară zvonuri cum că ar fi fost ucisă de soțul ei și Bianca pentru a se putea căsătorii. Dar o anchetă medicală modernă asupra rămășițelor ei, a confirmat versiunea oficială a morții Ioanei. Ea deasemenea a suferit de scolioză: avea coloana vertebrală și pelvisul deformate. În aceste condiții toate nașterile au fost dificile și pare remarcabil faptul că le-a supraviețuit. A fost înmormântată la Capelele Medici.

Fiul său Fillipo a murit la doar patru ani, în 29 martie 1582.

Francesco s-a recăsătorit un an mai târziu 1579 cu Bianca Capello, care între timp devenise văduvă după asasinarea "misterioasă" a soțului ei. Dar idila lor nu a durat mult, deoarece amândoi au murit în 1587, la villa di Poggio a Caiano. Imediat după moartea lor s-a presupus că ar fi fost otrăviți de fratele lui Francesco, Ferdinand, chiar dacă versiunea oficială era că au murit de malarie. Doar în 2006 au fost găsite resturile organice ale celor doi, și, în urma analizelor toxicologice s-a declarat ca posibilă cauză a morții, otrăvirea cu arsenic.

Antonio a fost înlăturat de la succesiune de către fratele lui Francesco, Ferdinand, care a renunțat la purpura de cardinal și a devenit Mare Duce de Toscana.

Urmași[modificare | modificare sursă]

Ioana a avut opt copii, dar doar doi au ajuns la maturitate.

Referințe și note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Soacra sa, Eleonora de Toledo, a fost doar ducesă de Florența și Sienna, deoarece a murit înainte de creearea titlului.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Marcello Vanucci, Le donne di casa Medici, Newton Compton Editori, Roma 1999, ISBN 88-541-0526-0

Arbore genealogic[modificare | modificare sursă]