Cazimir al IV-lea al Poloniei

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(Redirecționat de la Cazimir IV Iagello)
Salt la: Navigare, căutare
Cazimir IV Iagello
Portret de Marcello Bacciarelli
Portret de Marcello Bacciarelli
Mare Duce al Lituaniei
Domnie 29 iunie 1440 – 7 iunie 1492
Încoronare 29 June 1440 în Catedrala Vilnius
Predecesor Sigismund Kęstutaitis
Succesor Alexandru Jagiellon
Rege al Poloniei
Domnie 25 iunie 1447 – 7 iunie 1492
Încoronare 25 iunie 1447 în Catedrala Wawel
Predecesor Vladislav al III-lea al Poloniei
Succesor Ioan Albert al Poloniei
Urmași
Hedwig Iagello
Sfântul Cazimir
Vladislau al II-lea al Boemiei și Ungariei
Sofia
Ioan I al Poloniei
Alexandru Iagello
Sigismund I cel Bătrân
Frederick Iagello
Ana
Barbara
Elisabeta
Casa regală Dinastia Jagiellonilor
Tată Vladislav al II-lea al Poloniei
Mamă Sofia de Halshany
Naștere 30 noiembrie 1427
Cracovia, Polonia
Deces 7 iunie 1492 (64 de ani)
Castelul Hrodna, Belarus
Catedrala Wawel, Cracovia

Cazimir al IV-lea Iagello (în poloneză Kazimierz IV Jagiellończyk; în lituaniană Kazimieras IV Jogailaitis) (n. 30 noiembrie 1427 - d. 7 iunie 1492) a fost Mare Duce al Lituaniei din 1440 și Rege al Poloniei din 1447, până la moartea sa.

Cazimir a fost fiul cel mic al Regelui Vladislav al II-lea Iagello și fratele mai mic a lui Vladislav al III-lea Iagello.

Mare Duce al Lituaniei[modificare | modificare sursă]

Moartea subită a lui Sigismund Kęstutaitis a lăsat gol postul de Mare Duce al Lituaniei. Voievodul de Trakai, Jonas Goštautas, precum și alți magnați din Lituania, l-au sprijinit pe Cazimir ca un posibil candidat la tron. Cu toate acestea, mulți nobili polonezi au sperat că băiatul în vârstă de 13 ani, ar putea deveni un vice-rege pentru regele polonez în Lituania. Cazimir a fost invitat de magnații lituaniei în Lituania, și când a ajuns în Vilnius în 1440, a fost proclamat Mare Duce al Lituaniei pe 29 iunie 1440, de către Consiliul Lorzilor, contrar dorințelor lorzilor polonezi - un act susținut și coordonat de nobilul Jonas Goštautas.

Când vestea a ajuns în Regatul Poloniei, a fost întâmpinată cu ostilitate, chiar până la punctul de amenințare militară împotriva Lituaniei. În timp ce Marele Duce era minor, consiliul suprem asupra Marelui Ducat al Lituaniei a fost în mâinile Consiliului Lorzilor, prezidat de Jonas Goštautas. Cazimir a învățat limba și obiceiurile din Lituania de la funcționarii judecătorești.

În timpul domniei sale, drepturile lituaniene a nobililor - duci, magnați și boieri, indiferent de religie sau etnie - au fost puși pe picior de egalitate cu nobilii polonezi. În plus, Cazimir a promis să protejeze granițele Marelui Ducat și să nu desemneze persoane din Regatul Poloniei la birourile Marelui Ducat. A acceptat ca deciziile cu privire la chestiunile referitoare la Marele Ducat să nu se facă fără acordul Cosiliului Lorzilor. Cazimir a fost singurul domnitor al Lituaniei care a fost botezat la naștere, devenind primul Mare Duce romano-catolic nativ.

Rege al Poloniei[modificare | modificare sursă]

Cazimir l-a succedat pe fratele său Vladislav al III-lea (ucis în Bătălia de la Varna în 1444) ca Rege al Poloniei, după un interval de trei ani, la 25 iunie 1447. În 1454, s-a căsătorit cu Elisabeta de Austria, fiica Regelui Albert al II-lea de Habsburg și a soției acestuia, Elisabeta de Boemia. Rudele sale îndepărtate, Frederick de Habsburg a devenit Sfântul Împărat Roman și a domnit ca Frederick al III-lea până după moartea lui Cazimir. Căsătoria a consolidat legăturile între casa Iagello și suveranii Ungariei și Boemiei, și l-a pus pe Cazimir în contradicție cu Sfântul Împărat Roman prin rivalitatea internă a Habsburgilor.

În acelasi an, Cazimir a fost abordat de către Confederația Prusacă pentru a-i ajuta împotriva Ordinului Teutonic, care a promis, prin separarea regiunilor prusace, să fie protejat Regatul polonez. Cu toate acestea, când orașele Statului Teuton Monastic din Prusia s-au răzvrătit împotriva Ordinului, aceștia au rezistat cu o putere mai mare decât era de așteptat, urmând Războiul de 13 ani (1454 - 1466). Cazimir și Confederația prusacă i-au învins pe Teutoni, preluând capitala Marienburg (Castelul Malbork). În a doua Pace de la Thorn (1466), Ordinul a recunoscut suveranitatea poloneză asupra regiunilor prusace de vest și suzeranitatea coroanei poloneze asupra Statului Teuton Monastic din Prusia, transformat în 1525 într-un ducat, denumit Ducatul Prusia.

Singurul frate al Elisabetei, Ladislau, rege al Boemiei și Ungariei, a murit în 1457, iar interesele dinastice ale lui Cazimir și ale Elisabetei au fost direcționate, de asemenea, în fostele regate ale fratelui ei.

Copiii[modificare | modificare sursă]

  • Hedwig Iagello s-a căsătorit cu George cel Bogat, din dinastia Wittelsbach a Bavariei. Delegații au plecat la Cracovia pentru a negocia căsătoria, iar nunta lor a avut loc în Bavaria în 1475, începând o tradiție care continuă și astăzi.
  • Sfântul Cazimir trebuia să se căsătorească cu fiica Împăratului Frederick al III-lea, însă în schimb a ales o viață religioasă, fiind canonizat într-un final ca Sfântul Cazimir.
  • Vladislau al II-lea al Boemiei și Ungariei a fost cel care a combinat tronurile Ungariei și Boemiei.
  • Sofia, s-a căsătorit cu Margraful Frederick al V-lea de Brandenburg-Ansbach.
  • Ioan I al Poloniei (27 decembrie 1459 - 17 iunie 1501) l-a urmat pe tatăl său ca Rege al Poloniei (1492 - 1501).
  • Alexandru Iagello (5 august 1461 – 19 august 1506), a fost rege al Poloniei (12 decembrie 1501 – 19 august 1506).
  • Sigismund I cel Bătrân (1 ianuarie 1467 – 1 aprilie 1548) Rege al Poloniei (1506–1548).
  • Frederick Iagello (27 aprilie 1468 – 14 martie 1503), Arhiepiscop de Gniezno, Episcop de Cracovia și Arhiepiscop al Poloniei.
  • Ana, s-a căsătorit cu ducele Bogislav al X-lea de Pomerania, au avut 8 copiii, inclusiv Sofia de Pomerania, care a devenit Regina Danemarcăi.
  • Barbara, s-a căsătorit cu ducele Georg dem Bärtigen de Saxonia.
  • Elisabeta (13 noiemrbie 1482 – 16 februarie 1517), s-a căsătorit cu Frederick al II-lea de Legnica.
  • Alte două fiice numite Elisabeta.

Referințe[modificare | modificare sursă]

  • J. Kiaupienë Valdžios krizës pabaiga ir Kazimieras Jogailaitis. Gimtoji istorija 2: Nuo 7 iki 12 klasės (Lietuvos istorijos vadovėlis). CD. (2003). Elektroninės leidybos namai: Vilnius.
  • Lietuvių kalba ir literatūros istorija
  • Paweł Jasienica, Jagiellonian Poland