Iaroslav I cel Înţelept
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Iaroslav I cel Înţelept (c. 978, Kiev -20 Februarie 1054, Kiev) (În limbile slavice estice: Ярослав Мудрый ; nume creştin: Gheorghe; În nordica veche: Jarizleifr) a domnit de trei ori ca Mare Cneaz al Novgorodului şi Kievului, unind temporar cele două principate. În timpul îndelungatei sale stăpâniri Rusia Kieveană a atins apogeul înfloririi culturale şi al puterii militare.
Cuprins |
[modifică] Drumul spre tron
Nu se cunosc prea multe despre primii ani de viaţă ai lui Iaroslav. Era doar unul din numeroşii fii ai lui Vladimir cel Mare. Una dintre ipoteze este că ar fi fost al doilea copil al cneazului cu Rogneda de Polotsk. Vârsta lui însă, conform Cronicii Primare coroborată şi cu examenul scheletului din 1930 îl arată a fi printre ultimii copii ai lui Vladimir. O altă posibilitate este o legătură extra-conjugală a lui Vladimir, după divorţul de Rogneda şi căsătoria cu Anna Porfirogeneta. Iaroslav apare în saga-urile nordice sub numele de Jarisleif cel Şchiop, handicapul său, probabil datorat unei răni de săgeată, a fost confirmat de examinarea rămăşiţelor.
În tinereţe, Iaroslav a fost trimis de tatăl său să guverneze ţinuturile din nord, la Rostov dar a fost transferat în 1010 la Novgorod, după cum se cuvenea unui urmaş potenţial la tron. În timpul aceste guvernări a fondat oraşul Iaroslavl (literalmente Al lui Iaroslav) pe Volgvechea. Relaţiile cu tatăl său au devenit însă încordate lucrurile degenerând mai ales când Vladimir l-a numit urmaş pe un fiu mai tânăr - Boris. In 1014 Iaroslav refuzat să mai plătească tribut Kievului şi numai moartea lui Vladimir a amânat războiul.
A urmat un conflict sângeros pentru succesiunea la tronul Kievului. Iaroslav a ridicat armele împotriva lui Sviatopolk ce reuşise să ia domnia după moartea lui Vladimir şi beneficia de sprijinul militar al socrului său Ducele Poloniei Boleslav I. Alţi fraţi - (Svyatoslav, Boris şi Gleb) - au fost asasinaţi în această perioadă. Cronica Primară îl acuză pe cneazul Sviatopolk de plănuirea asasinatelor în timp ce Saga despre Eymund este de regulă interpretată ca o povestire a uciderii lui Boris de către varegii aflaţi în serviciul lui Iaroslav.
Iaroslav a repurtat o victorie asupra lui Sviatopolk în prima lor bătălie din 1016 şi Sviatopolk a fost nevoit sa fugă în Polonia. Cu trupe noi furnizate de socrul său Boleslav, Sviatopolk a recucerit Kievul şi l-a înpins pe Iaroslav înapoi în Novgorod. În 1019, victoria decisivă şi râvnitul tron al Kievului i-au revenit lui Iaroslav. Una dintre primele sale acţiuni ca Mare Cneaz a fost răsplatirea locuitorilor Novgorodului care îl slujiseră cu atâta credinţă. Le-a acordat acestora numeroase libertăţi şi privilegii care au constituit baza Republicii Novgorodului. Iaroslav a fost dintre principii Kievului unul dintre cei mai iubiţi la Novgorod, şi o piaţă unde se întâlnea sfatul cetăţii (numit vece) a fost numită în memoria lui. Tot atunci se pare că a dat şi primul cod de legi al slavilor răsăriteni intitulat dreptatea lui Iaroslav sau Russkaya Pravda.
[modifică] Domnia
Dincolo de legitimitatea pretenţiilor lui Iaroslav la tronul Kievului şi de posibila sa implicare în uciderea propriilor săi fraţi, dincolo chiar de incontestabilul tratament pe care i l-a rezervat unui alt frate, Sudislav, aruncat pe viaţă în închisoare, Nestor dar şi istoricii ruşi de mai târziu il văd pe acesta ca un model de virtute şi îl supranumesc cel Înţelept.
Domnia lui Iaroslav a primit o lovitură în 1024 când Mstislav, şi el fiu al cneazului Vladimir, care stăpânea o regiune întinsă de-a lungul Caucazului de nord şi al Mării Negre l-a atacat şi a ieşit victorios. Iaroslav a fost nevoit sa accepte un partaj al Rusiei Kieveane, Mstislav luând în stăpânire ţinuturile de pe malul stâng al Niprului ce aveau capitala la Cernigiv. Mstislav a domnit în Cernicov până la moartea sa în 1036.
În ceea ce priveşte politica externă, Iaroslav s-a bazat foarte mult pe alianţele sale scandinave încercând totodata să slăbească influenţa bizantină în Kiev. În 1030 a recucerit de la polonezi Ruthenia cea roşie, dar ulterior a încheiat o alianţă regele Cazimir I al Poloniei, cu care de altfel şi-a şi căsătorit sora, Maria. În acelaşi an a construit o cetatea Yuriev, se pare după distrugerea în urma unui raid a unei fortăreţe estoniene contruită anterior pe acelaşi loc. Regiunea înconjurătoare, Ugaunia i-a devenit tributară.
În 1043 Iaroslav a pus în aplicare un atac naval asupra oraşului Constantinopole sub conducerea fiului său Vladimir şi al generalului Vişata. Deşi învins, Iaroslav a reuşit să negocieze un tratat foarte favorabil la sfârşitul conflictului precum şi să-i asigure o prestigioasă partidă fiul său Vsevolod cu fiica împăratului. Se pare că a reuşit să obţină condiţii de pace atât de favorabile în urma cuceririi unei poziţii bizantine strategice din Crimeea, cetatea Chersones.
Pentru a-şi apăra statul de Pecenegi şi alte triburi nomade care îi ameninţau hotarele sudice, Iaroslav a construit o serie de fortificaţii, la Yuriev, Boguslav, Kanev, Korsun, şi Pereiaslav. În 1036 a repurtat o victorie decisivă împotriva pecenegilor care după aceea nu au mai reprezentat niciodată niciodată un pericol pentru Kiev. În amintirea acestei victorii a ctitorit Catedrala Sfânta Sofia în 1037. Alte monumente celebre ale domniei sale, cum ar fi Porţile de Aur ale Kievului nu s-au păstrat.
Iaroslav a încurajat scrisul şi cultura. În 1051, călugărul rus Ilarion a fost proclamat mitropolit al Kievului, punând capăt tradiţiei bizantine de a aşeza numai greci în scaunele episcopale. Discursul lui Ilarion despre Iaroslav şi despre tatăl său Vladimir este de multe ori citat ca prima operă a literaturii ruse vechi.
[modifică] Familia şi posteritatea
În 1019, Yaroslav s-a căstorit cu Ingegerd Olofsdotter, fiica regelui Suediei, şi i-a dat Ladoga ca dar de nuntă. Există indicii destul de credibile cum ca mai înainte ar fi fost căsătorit cu o femeie numită Ana, a cărei obârşie e disputată.
În Catedrala Sfânta Sofia din Kiev se poate admira şi astăzi o frescă reprezentând întreaga familie cnezială: Iaroslav, Irina (cum era numită Ingigerd în Kiev), cele cinci fiice şi cinci fii. Trei dintre fiicele lui Iaroslav s-au căsătorit cu prinţi exilaţi care ajunseseră la curtea din Kiev: Elisabeta cu Harald al III al Norvegiei (care i-a câştigat mâna în urma faptelor de arme din Imperiul Bizantin); Anastasia cu viitorul Andrei I al Ungariei, şi fiica cea mica Ana de Kiev cu Henric I al Franţei. Ana a şi fost regentă a Franţei pe durata minoratului fiului ei. Altă fiică a lui Iaroslav ar putea fi şi Agatha măritată cu Edward Exilatul, moştenitorul tronului Angliei, şi care a fost mama regelui Edgar Ætheling şi a Sfintei Margareta a Scoţiei.
Iaroslav a avut un fiu din prima sa căsătorie (Ilia pe numele creştin), şi 6 fii din a doua căsătorie. Cunoscând foarte bine pericolul conflictelor fratricide, şi-a educat urmaşii să trăiască în pace între ei. Cel mai în vârstă dintre ultimii 6, Vladimir al Novgorodului, ctitor al catedralei Sfânta Sofia din Novgorod, a murit înaintea lui Iaroslav. Alţi trei fii—Iziaslav, Sviatoslav, şi Vsevolod—au domnit unul după altul în Kiev. Copiii cei mai tineri au fost Igor al Voliniei şi Viaceslav de Smolensk.
[modifică] Bibliografie
- en Martin, Janet (1995). Medieval Russia, 980-1584, Cambridge: Cambridge University Press. ISBN 0-521-36276-8.
- ru Nazarenko, A. V. (2001). Drevniaia Rus’ na mezhdunarodnykh putiakh: mezhdistsiplinarnye ocherki kul’turnykh, torgovykh, politicheskikh sviazei IX-XII vekov (în Rusă), Moscova: Institutul Rus de Istorie. ISBN 5-7859-0085-8.
[modifică] Legături externe
| Predecesor: Sviatopolk I |
Mare Cneaz al Kievului şi Novgorodului |
Succesor: Iziaslav |
