Grumezoaia, Vaslui

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Grumezoaia
—  Sat  —
Grumezoaia se află în România
{{{alt}}}
Grumezoaia
Localizare în România
Grumezoaia se află în Județul Vaslui
{{{alt}}}
Grumezoaia
Locatizare în județul Vaslui
Coordonate: Coordonate: 46°33′24″N 28°2′17″E / 46.55667°N 28.03806°E / 46.55667; 28.0380646°33′24″N 28°2′17″E / 46.55667°N 28.03806°E / 46.55667; 28.03806

Țară  România
Județ Vaslui
Comună Dimitrie Cantemir

Altitudine 151 m.d.m.

Populație
 - Total 555 locuitori

Cod poștal 737191

Grumezoaia este o localitate în județul Vaslui, Moldova, România.

Istorie[modificare | modificare sursă]

Grumezoaia este un sat cu vechime și face parte din comuna Dimitrie Cantemir, județul Vaslui.

Stejarul lui Tolontan[modificare | modificare sursă]

La locul numit Tolontan, există un stejar impunător, de peste 400 de ani vechime, care are o coroană cu un diametru de peste 35 de metri și o înălțime de 30 de metri.Acest arbore este înalt, cu ramuri puternice, noduroase, coroană largă și bogată. Scoarța stejarului este de culoare brun-negricioasă, aspră, adânc brăzdată. Frunzele sunt lobate, cu 4-8 perechi de lobi. Pețiolul este scurt (4-8 cm). Stejarul înflorește în luna mai. Fructul este achenă (ghindă). Termenul stejar este probabil de origine tracică. În trecut lingviștii români i-au atribuit, eronat, origine maghiară sau bulgărească, însă Dimitrie Cantemir îl menționează în Descrierea Moldovei ca fiind un cuvânt inexistent în maghiară sau bulgară. Lemnul de stejar este lemn prețios, de calitate superioară, mai ales dacă este uscat corespunzător.Primăvara, când stejarul adormit se trezește din somnul de iarnă și apar primele frunze, începe ciclul anual. Apare o abundență de insecte în copac, care la rândul său atrage animalele și păsările insectivore. Există 100 de specii de fluturi de noapte mai mari, dintre care mulți și-au primit numele după acest copac. Ex.(fluturele alb al stejarului; cârligul stejarului; câinele stejarului). Păsările au zonă de operare specifică: pitulicea mică, pițigoiul albastru și pițigoiul mare, cintezoii și silviile de pădure ocupă vârful copacului. Pe trunchiul robust al stejarului, ticlenii, ciocănitoarele pătate mici și mari.Pe vremuri , în locul în care se află astăzi satul Grumezoaia se află o mare pădure de stejar.De obicei aceste păduri se întind în zonele cu altitudine de până la 700-800 m.În zonele joase, ele sunt formate din stejar în amestec cu cer sau garniță (rude cu stejarul).

Muzeul satului[modificare | modificare sursă]

În acest sat mai poate fi vizitat și muzeul satului, în incinta căruia se află diverse lucruri țăranești din cele mai vechi timpuri,acest muzeu poarta numele “Tasia Andronic” ,cel care se ocupă în prezent de îngrijirea sa este Mihai Enache, profesor de istorie la Școala de Arte și Meserii Hurdugi. Inventarul bogat, deși expus cum se poate mai bine în două săli (Sala “Prof. Vasile Lascăr” în stânga și Sala “Prof. Vasile Iliescu” în dreapta), este înghesuit din lipsă de spațiu, motiv pentru care ar fi necesară o construcție nouă. Actuala clădire este din 1903, iar muzeul funcționează aici din 1968. Lipsa de spațiu îl face pe profesorul Mihai Enache să recunoască faptul că obiectele sunt așezate alandala.In curtea muzeului se mai afla amplasata o scena destinata spectacolelor de muzica populara.

Mănăstirea Dimitrie Cantemir[modificare | modificare sursă]

Manastirea Dimitrie Cantemir este monument istoric ce dateaza din anul 1692, asa cum reiese din niste Hrisoave ale mosiei Urlati, ctitorie a marelui Voievod si Carturar umanist, Dimitrie Cantemir, domn al Moldovei, in perioada martie – aprilie 1693 si anii 1710 – 1711, iar din punct de vedere geografic este asezata in Podisul Moldovei, in judetul Vaslui, pe stravechi meleaguri incarcate de istorie si spiritualitate ortodoxa. Locul pe care s-a ridicat manastirea a fost dat de catre Stefan cel Mare, domnitorul Moldovei, unui ostas, erou al sau, cu numele de Stan Posatnicu, ca rasplata pntru faptele de mare vitejie ce le-a facut in razboaiele cu turcii. Asezarea, care a luat fiinta in jurul manastirii, poarta numele de Grumezoaia, actualmente sat, parte componenta a comunei Dimitrie Cantemir. Sapaturile facute de catre un fost mosier pe nume Gheorghe Tutoveanu, ce avea mosiile in jurul manastirii, au scos la iveala o pereche de rasnite de piatra si minede romane datand din timpul lui Antonius Pius (138-161) ce atesta valoarea istorica a acestor locuri. In aceasta zona gasim cele mai vechi asezati razesesti in care a existat o intensa viata boiereasca ce a dat tarii doua familii domnitoare: Cantemir si Cuza, asa cum reiese si din lucrarea intitulata “Surate si Izvoade”, Uricul tradus din sarbeste de prof. Gheorghe Ghibanescu. Din comuna Dimitrie Cantemir mai face parte si satul Urlati, asezare atestata documentar in anul 1507 in Uricul dat de Bogdan Voda, sat ce se gasea la marginea Silistenilor, un alt sat cu veche traditie, locul de obarsie al familiei Cantemir, localitate ce a disparut in timp. Biserica actuala a manastirii ctitorita de Domnitorul Dimitrie Cantemir a fost construita pe locul unei alte biserici datand din perioada lui Stefan cel Mare. Ea a fost construita in poiana unei paduri seculare, dupa vechea traditie, prin care se spune ca Domnitorul tragea cu arcul, iar in locul unde se infingea sageata, se aseaza Masa Sfantului Altar al bisericii. Dovada ca si astazi se poate admira acel trunchi de stejar multisecular unde s-a infipt sageata. Interiorul bisericii pastreaza icoane vechi si valoroase din sec.XVII – XVIII pictate atat pe lemn in ulei, cat si pe piele si panza. Catapeteasma este pictata pe piele, scotand in relief icoanele praznicale si ale prorocilor, iar in partea de jos a catapeteasmei se gasesc icoanele mari imparatesti pictate pe lemn. Biserica are forma de nava, arhitectura specifica bisericilor din Moldova, cu partea inferioara (de la intrare) ridicata in forma de turn, care serveste drept clopotnita. Acest lacas de cult a servit drept adapost si sprijin in momente de durere ala fam. Cantemir, adapostind odoare bisericesti aduse de la Silisteni. Dupa evenimentele de le 1711, cand in lupta de la Stanilesti oastea domnitorului Dimitrie Cantemir si armata tarului Petru I al Rusiei este infranta de catre armata otomana, Dimitrie Cantemir se refugiaza in Rusia, devenind cu timpul consilier apropiat si senator imperial al tarului. Dupa refugiul domnitorului, un alt membru al familiei, ramas in tara, pe numele Antioh Cantemir, fratele lui Dimitrie Cantemir, care a fost si el domnitor al Moldovei in doua randuri, continua nobila traditie a familiei Cantemir de ctitor al acestei manastiri prin donatii de mosii si odoare bisericesti. In aceasta manastire s-a gasit si un pomelnic al ctitorulor care, in decursul anilor au adus imbunatatiri acestui sfant lacas. Pomelnicul dateaza din anul 1666, septembrie 2, fiind copiat de catre preotul Stefan Focsa, iar originalul pomelnicului a fost luat de catre parintele Vasile Lascar, care a lucrat la monografia satului si a adunat un material imens, ce ulterior a disparut dupa moartea sa.



Viata monahala a acestei manastiri a inceput cu mult timp inainte de anul 1666, an ce ramane ca sursa de atestare a pomelnicului amintit mai sus, in care sunt specificate numele ctitorului, fapt ce denota o intensa traire a vietii spirituale din acest stravechi asezamant romanesc. Manastirea a functionat ca chinovie de monahi pana in anul 1802, iar, dupa aceea, ca manastire de maici. Dintre nenumaratele vitregii ce s-au abatut asupra acestui Sfant lacas, amintim de epidemia de holera care a secerat vietile multor maici, epidemie ce a avut loc in anul 1855. Din acest an si pana in anul 1906, viata spirituala monahala a manastirii a continuat, insufletind duhovniceste pe crestini. In aceasta perioada din cauza evenimentelor istorice, cele doua razboaie mondiale, venirea la putere a regimului ateu-comunist ce a desfiintat in mod abuziv Episcopia Husilor de care apartinea manastirea, viata monahala a fost intrerupta, fapt ce a dus la degradarea si disparitia cladirilor existente, supravietuind intemperiilor doar biserica care, din bunavointa localnicilor, a fost in nenumarate randuri reparata. Viata monahala s-a intrerupt, dar, spre cinstea localnicilor, evlavia catre acest Sfant lacas a ramas in continuare vie prin frumoasele traditii de procesiuni relogioasa cu icoane ale preotilor din imprejur, ce veneau aici impreuna cu credinciosii in vreamea de seceta pentru a se ruga la Bunul Dumnezeu. Astazi, datorita transformarilor suferite pe plan economic, social si politic, Biserica Ortodoxa Romana, impreuna cu membrii Sfantului Sinod, aproba cererea de reinfiintare a Episcopiei Husilor, numindu-l in fruntea ei pe Prea Sfintitul Ioachim Mares. Prin grija parinteasca a Prea Sfintitului Ioachim, Episcop al Husilor, de a reinfiinta vechile centre monahale, de o atentie deosebita s-a bucurat si se bucura Manastirea Dimitrie Cantemir, care, prin binecuvantarea sa, si-a inceput lucrarile de reconstructie. La 24 iunie 1997, Prea Sfintitul Ioachim a sfintit locul unei noi biserici cu hramul Sfantului Mare Mucenic Dimitrie Izvoratorul de Mir, in memoria ctitorului domnitor Dimitrie Cantemir.