Electroforeză

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Electroforeza reprezintă o metodă de analiză și separare bazată pe migrarea particulelor solide dispersate într-un lichid sub acțiunea unui câmp electric[1].

Denumirea de electroforeză provine din asocierea cuvântului grec electron (electric) cu cel latin phore (purtător), evidențiindu-se astfel rolul esențial al câmpului electric în procedeul descris.

În anul 2006 firma Seiko a realizat primul ceas din lume cu afișaj ce funcționează pe principiul electroforezei, și anume prin formarea de imagini vizibile prin rearanjarea particulelor de pigment încărcate cu sarcină electrică, la aplicarea unui câmp electric.[2]

Deși este cunoscută încă de la sfârșitul secolului XIX, electroforeza se afirmă ca o metodă analitică de separare abia în urma lucrărilor referitoare la stadiul unor proteine (1937) elaborate de Arne Tiselius, laureat al premiului Nobel, numit și “părintele electroforezei”.

Electroforeza este folosită și în diagnosticare și în supravegherea terapeutică, prin separarea proteinelor într-un câmp electric. Ea permite dozarea proteinelor în mielom precum și detectarea imunoglobulinei monoclonale.[3] O altă proteină de importanță majoră ce poate fi examinată funcțional prin electroforeză e hemoglobina.

Baze teoretice[modificare | modificare sursă]

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Murgulescu op. cit. p 147
  2. ^ Seiko
  3. ^ Vocea pacientilor cu mielom din Europa

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • I. G. Murgulescu, O. M. Radovici Introducere în chimia fizică vol IV Electrochimia Editura Academiei RSR, București, 1986
  • V. O. Popescu Electroforeza Editura Tehnică, București, 1987
  • E. Jercan Electroforeza Editura Tehnică, București, 1984
  • V. Vasilescu (coordonator) Biofizică medicală, EDP 1977


Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Electroforeză