F6F Hellcat

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
F6F Hellcat
F6F-3 over California 1943.jpg
Grumman F6F-3 Hellcat a US Navy
Tip Avion de vânătoare
Țară de origine Statele Unite SUA
Constructor Grumman
Proiectant
Zbor inaugural 16 iunie 1942
Intrudus 1943
Retras 1954 (US Navy)
Fabricate 1942–1945
Echipaj 1 persoană
Lungime 10,24m
Lungimea aripilor 13,06 m
Greutate structură 4190 kg
Combustibil 969 litri
250 galoane
Greutate armament 1800 kg
Greutate maximă decolare 6990 kg
Viteză maximă 610 km/h
Rază de acțiune 1520 km
Armament
  • 6 x mitraliere M2 Browning
    cu calibru .50 sau
  • 2 x 20 mm tunuri și
    4 buc. mitraliere M2 Browning
  • 6 x rachete de 127 mm tip HVAR
    sau 2 x rachete de 298 mm
    Tiny Tim


  • Bombe sub fuselaj: 1x910 kg sau
    1x torpedou tip MK 13-3


  • Bombe sub aripi: 2x450 kg sau
    4x227 kg sau 8x110kg
Variante F6F–3/E/N Hellcat
F6F–5/K/N/P Hellcat
F Mk I/II, FR Mk II Hellcat
F6F-5 2002.png
Schiță Grumman F6F-5

Avionul de vânătoare american Grumman F6F Hellcat a fost dezvoltat pentru a acționa de pe portavioane, înlocuind din serviciu modelul precedent F4F Wildcat din Marina Militară a SUA (U.S.Navy). Cu toate că F6F seamănă cu Wildcat, avea un design complet nou, având un motor Pratt & Whitney R-2800 care dezvolta o putere de 2,000 CP. Unii o etichetau ca "Fratele mare al lui Wildcat".[1] Hellcat și F4U Corsair al companiei Vought erau principalele avioane al U.S.Navy în a doua jumătate a celui de al Doilea Război Mondial.

Hellcat a fost primul avion de vânătoare al U.S.Navy proiectat pe baza experienței acumulate din luptele cu japonezii A6M Zero.[2] Tipul Hellcat în timpul celui de al Doilea Război Mondial a fost creditat cu distrugerea a 5.271 avioane inamice [3] în serviciul U.S. Navy și U.S. Marine Corps (5,163 pe teatrul de război din Pacific și alte 8 avioane doborâte în sudul Franței, plus alte 52 de avioane doborâte în serviciul britanicilor Royal Navy Fleet Air Arm)[4], care este o cifră mai mare decât în cazul oricărui alt tip de avion al aliaților. După război modelul Hellcat a fost retras din serviciul din prima linie, dar a rămas în serviciu până la sfârșitul anului 1954 ca avion de vânătoare de noapte.

Proiectare și dezvoltare[modificare | modificare sursă]

Grumman F6F-3 Hellcats cu camuflaj tricolor, marginea roşie a simbolului avieţiei SUA indică faptul că fotografia a fost făcută aproximativ în iunie-septembrie 1943[5]
Grumman F6F-3 Hellcat pe puntea portavionului USS Yorktown (CV-10) (en) înainte de decolare, având aripile extinse

Grumman lucra la avionul succesor al F4F Wildcat cu mult înaintea atacului japonez de la Pearl Harbor. Cu toate că F4F era un avion de vânătoare capabil, primele lupte aeriene cu japonezii au relevat că avionul de vânătoare japonez A6M Zero era mult mai manevrabil și avea ascensiune mai bună ca F4F. F4F avea câteva avantaje față de Zero. Wildcat-urile erau capabile să suporte mult mai multe distrugeri decât avionul Zero și aveau armament mai bun. F4F era de asemenea mult mai rapid în picaj decât Zero, un avantaj de care piloții Wildcat-urilor de foloseau adesea pentru a evita Zero-urile care îi atacau. F6F Hellcat a fost proiectat pentru a îmbunătăți aspectele favorabile ale lui F4F având viteză maximă și rază de acțiune mult mai mare, care le permitea să surclaseze Zero-urile.

Contractul pentru prototipul XF6F-1 a fost semnat în 30 iunie 1941 și a fost proiectat să folosească motorul Wright R-2600 Cyclone de 1.700 CP (1.268 kW) care acționa o elice Curtiss Electric cu trei palete.[6] Cu toate acestea, în baza experienței de luptă dintre avioanele F4F Wildcat și A6M Zero, Grumman a decis să mărească suplimentar performanțele avionului de vânătoare.[1] Grumman a reproiectat și a întărit structura avionului F6F pentru a încorpora motorul Pratt & Whitney R-2800 Double Wasp de 2.000 CP (1.500 kW), estimând că performanțele avionului vor crește cu aproximativ 25%.[1]

Aripă ridicată la un F6F - Muzeul de Aviaţie

Armamentul standard pe avionul F6F-3 erau șase mitraliere răcite cu aer M2/AN Browning de 50  țoli (12,7 mm) cu 400 rpg; mai târziu avionul a fost dotat cu trei puncte întărite pentru a putea purta surplusul de bombe de 2.000 lb (900 kg). Punctul întărit din centru putea de asemenea să suporte un rezervor suplimentar de 150 galoane (568 l). Putea purta șase rachete de mare viteză HVARs (High Velocity Aircraft Rocket) de 5 țoli (127 mm) [7]; trei sub fiecare aripă.[8] S-a montat un parbriz rezistent la gloanțe și un blindaj de 212 lb (96 kg) pentru carlingă. Cu blindaj în jurul rezervorului de combustibil și al radiatorului de ulei [9] rezervorul autosigilant reducea și mai mult probabilitatea izbucnirii unui incendiu și deseori permitea avionului deteriorat să se întoarcă acasă. Până în aprilie 1944 s-au fost construit în total un număr de 4.402 avioane F6F, când s-a trecut la fabricarea lui F6F-5.[10]

Hellcat în acțiune[modificare | modificare sursă]

F6F-3 pe portavionul USS Yorktown, mai 1943.

Hellcat a fost văzut în acțiune prima dată la 1 septembrie 1943 împotriva japonezilor, când un Hellcat de pe portavionul USS Independence (en) a doborât un hidroavion de tipul Kawanishi H8K "Emily".[11] Imediat după aceea în 23 și 24 noiembrie Hellcat-urile au intrat în luptă cu avioane japoneze deasupra atolului Tarawa, doborând 30 de Mitsubishi Zero cu pierderea unui singur F6F Hellcat.[11] La 11 noiembrie 1943 deasupra Rabaul, Hellcat-urile și and Corsair au intrat în luptă care a durat toată ziua cu avioane japoneze de diferite tipuri,incluzând A6M Zero, doborând 50 de aparate japoneze.[11]

Hellcat aterizând pe un portavion american în timpul celui de al Doilea Război Mondial.


Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Anderton, David A. Hellcat. London: Jane's Publishing Company Ltd., 1981. ISBN 0-7106-0036-4.
  • Barber, S.B. Naval Aviation Combat Statistics: World War II, OPNAV-P-23V No. A129. Washington, DC: Air Branch, Office of Naval Intelligence, 1946.
  • Bridgman, Leonard, ed. “The Grumman Hellcat.” Jane’s Fighting Aircraft of World War II. London: Studio, 1946. ISBN 1-85170-493-0.
  • Brown, Eric, CBE, DCS, AFC, RN., William Green and Gordon Swanborough. "Grumman Hellcat". Wings of the Navy, Flying Allied Carrier Aircraft of World War Two. London: Jane's Publishing Company, 1980, pp. 167–176. ISBN 0-7106-0002-X.
  • Dann, Lcdr. Richard S., USNR. F6F Hellcat Walk Around. Carrollton, Texas: Squadron/Signal Publications Inc., 1996. ISBN 0-89747-362-0.
  • Dean, Francis H. America's Hundred Thousand. Atglen, Pennsylvania: Schiffer Publishing Ltd., 1997. ISBN 0-7643-0072-5.
  • Drendel, Lou. "Grumman F6F Hellcat". U.S. Navy Carrier Fighters of World War II. Carrollton, Texas: Squadron/Signal Publications Inc., 1987, pp. 45–68. ISBN 0-89747-194-6.
  • Faltum, Andrew. The Essex Aircraft Carriers. Baltimore, Maryland: The Nautical & Aviation Publishing Company of America, 1996. ISBN 1-877853-26-7.
  • Ferguson, Robert G. "One Thousand Planes a Day: Ford, Grumman, General Motors and the Arsenal of Democracy." History and Technology, Volume 21, Issue 2, 2005.
  • Graff, Cory. F6F Hellcat at War (The At War Series). Minneapolis, Minneapolis: Zenith Press, 2009. ISBN 978-0-7603-3306-8.
  • Green, William. Famous Fighters of the Second World War. Garden City, New York: Doubleday & Company, 1975. ISBN 0-385-12395-7.
  • Green, William and Gordon Swanborough. "Grumman F6F Hellcat". WW2 Fact Files: US Navy and Marine Corps Fighters. London: Macdonald and Jane's Publishers Ltd., 1976, pp. 47–56. ISBN 0-356-08222-9.
  • Hill, Richard M. Grumman F6F-3/5 Hellcat in USN-USMC-FAA-Aeronavale & Uruguayan Service. Reading, Berkshire, UK: Osprey Publications Ltd., 1971. ISBN 1-85045-023-3.
  • Jackson, Robert. Air War Korea 1950-1953. Shrewsbury, UK: Airlife Publishing, 1998. ISBN 1-85310-880-4.
  • Jarski, Adam and Waldemar Pajdosz. F6F Hellcat (Monografie Lotnicze 15) (in Polish). Gdańsk, Poland: AJ-Press, 1994. ISBN 83-86208-05-8.
  • Jarski, Adam and Waldemar Pajdosz. F6F Hellcat (Aircraft Monograph 20). Gdańsk, Poland: AJ-Press, 2007.
  • Kinzey, Bert. F6F Hellcat in detail and scale (D&S Vol.26). Shrewsbury, UK: AirLife Publishing Ltd., 1987. ISBN 1-85310-603-8.
  • Kinzey, Bert. F6F Hellcat in detail and scale: Revised edition (D&S Vol.49). Carrollton, Texas: Squadron/Signal Publications Inc., 1996. ISBN 1-888974-00-1.
  • Kit, Mister and Jean-Pierre DeCock. F6F Hellcat (in French). Paris, France: Éditions Atlas s.a., 1981.
  • Krist, Jan. Bojové Legendy: Grumman F6F Hellcat (in Czech). Prague, Czech Republic: Jan Vašut s.r.o., 2006. ISBN 80-7236-432-9.
  • Mendenhall, Charles A. Wildcats & Hellcats: Gallant Grummans in World War II. St. Paul, Minnesota: Motorbooks International, 1984. ISBN 0-87938-177-9.
  • Mondey, David. American Aircraft of World War II (Hamlyn Concise Guide). London: Bounty Books, 2006. ISBN 978-0-7537-1461-4.
  • Norton, Bill. U.S. Experimental & Prototype Aircraft Projects: Fighters 1939-1945. North Branch, Minnesota: Specialty Press, 2008, pp. 80–85. ISBN 978-1-58007-109-3.
  • O'Leary, Michael. United States Naval Fighters of World War II in Action. Poole, Dorset, UK: Blandford Press, 1980. ISBN 0-7137-0956-1.
  • Spick, Mike. Fighter Pilot Tactics . The Techniques of Daylight Air Combat. Cambridge, UK: Patrick Stephens, 1983. ISBN 0-85059-617-3.
  • Styling, Mark. Corsair Aces of World War 2 (Osprey Aircraft of the Aces No 8). London: Osprey Publishing, 1995. ISBN 1-85532-530-6.
  • Sullivan, Jim. F6F Hellcat in action. Carrollton, Texas: Squadron/Signal Publications Inc., 1979. ISBN 0-89747-088-5.
  • Taylor, John W. R. "Grumman F6F Hellcat." Combat Aircraft of the World from 1909 to the present. New York: G.P. Putnam's Sons, 1969. ISBN 0-425-03633-2.
  • Thetford, Owen. British Naval Aircraft Since 1912, Fourth Edition. London: Putnam, 1994. ISBN 0-85177-861-5.
  • Thomas, Geoff. US Navy Carrier Aircraft Colours: Units, Colours, Markings, and Operations during World War 2. New Malden, UK: Air Research Publications, 1989. ISBN 1-871187-03-6.
  • Tillman, Barrett. Hellcat Aces of World War 2. London: Osprey Aerospace, 1996. ISBN 1-85532-596-9.
  • Tillman, Barrett. Hellcat: The F6F in World War II. Annapolis, Maryland: Naval Institute Press, 1979. ISBN 0-87021-265-6.
  • Winchester, Jim, ed. "Grumman F6F Hellcat." Aircraft of World War II (Aviation Fact File). Rochester, UK: Grange Books plc, 2004. ISBN 1-84013-639-1.
  • Zbiegniewski, Andre R. Grumman F6F Hellcat (Kagero Monografie No.10) (Bilingual Polish/English). Lublin, Poland: Kagero, 2004. ISBN 83-89088-49-5.

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de F6F Hellcat

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c Sullivan 1979, p. 4.
  2. ^ Faltum 1996, p. 35.
  3. ^ Tillman 1996, p. 81. Tillman dă cifra de 5.271 avioane.
  4. ^ Tillman 1996, pp. 78–79
  5. ^ U.S. Naval Aircraft Marking de la US Naval Historical Center, primit la 03/11/2008
  6. ^ Kinzey 1996, p. 16.
  7. ^ "5 inch FFAR/HVAR." designation-systems.net. Retrieved: 3 aprilie 2008.
  8. ^ Sullivan 1979, pp. 24, 30, 33.
  9. ^ Eroare la citare: Etichetă <ref> invalidă; niciun text nu a fost furnizat pentru ref-urile numite Kinzey_p._6
  10. ^ Eroare la citare: Etichetă <ref> invalidă; niciun text nu a fost furnizat pentru ref-urile numite Kin966
  11. ^ a b c Dean 1997, p. 559.