Fărâmiță Lambru
| Fărâmiță Lambru | ||
 |
||
| Informații generale | ||
|---|---|---|
| Data și locul nașterii | 15 septembrie 1927 București, România |
|
| Data și locul decesului | 12 decembrie 1974 (47 ani) București, România |
|
| Gen muzical | lăutărească | |
| Instrument(e) | acordeon | |
| Interpretare cu | Maria Tănase | |
modifică  |
||
Fărâmiță Lambru (n. 15 septembrie 1927, București — d. 12 decembrie 1974, București), a fost un cunoscut lăutar (acordeonist virtuoz și cântăreț) român de etnie țigan.
Cuprins |
Biografie[modificare]
Născut la 15 septembrie 1927 într-o veche familie de lăutari, Fărâmiță Lambru (acesta e numele său de artist; altfel decât s-ar putea crede, Fărâmiță este numele său de familie și Lambru este prenumele) a învățat să cânte de la tatăl său, violonistul Tudor Fărâmiță, încă din copilărie. Având un auz foarte bun, a reținut repede repertoriul uzual țigănesc, dar mai ales stilul vocal de interpretare.
Cariera artistică[modificare]
Din 1953 a colaborat cu interpreta Maria Tănase. După moartea acesteia (1963), Fărâmiță a cunoscut o vertiginoasă carieră de virtuoz popular al acordeonului și dirijor al unor formații profesioniste.
În perioada 1952–1956 a făcut parte ca instrumentist în formația de muzică populară a Teatrului de Estradă din București, iar în 1956 a trecut la formația Teatrului de revistă „Constantin Tănase”.
Turnee internaționale[modificare]
A întreprins turnee artistice în Franța (1965 și 1967), Republica Democrată Germană (1966) și Italia (1966). A făcut furori în capitala U.R.S.S., câștigându-și notorietate internațională.
Întors în țară, a început să facă înregistrări la casa de discuri Electrecord.
A apărut în diverse concerte și spectacole de revistă, a colaborat cu Orchestra de muzică populară a Radiodifuziunii, dar mai ales a participat la petreceri populare (nunți, botezuri), care i-au afectat organismul măcinat de tuberculoză – cânta cu vocea nepermis de mult.
Actor de film[modificare]
Fiind un virtuoz recunoscut, a fost solicitat să apară și în câteva filme. Regizorul Francisc Munteanu, transpunând atmosfera dintr-o mahala bucureșteană (evocată în piesa „Domnișoara Nastasia” de G.M. Zamfirescu) în pelicula Dincolo de barieră (1965), l-a invitat pe Fărâmiță Lambru să animeze viața unei cârciumi bucureștene din 1925, alături de actorul Ion Dichiseanu.
Succesul a fost atât de mare încât Francisc Munteanu a apelat la lăutarul bucureștean și în filmul următor, Tunelul (coproducție româno-sovietică), turnat la Moscova (1966) în compania lui Ștefan Bănică, Margareta Pâslaru, Florin Piersic și, din nou, a lui Ion Dichiseanu.
În același an (1966) înregistrează primele sale materiale la Electrecord, sub acompaniamentul concert-maestrului de atunci Constantin Mirea și a orchestrei dirijate de Nicolae Băluță.
Stilul de interpretare[modificare]
Fărâmiță Lambru a fost unul dintre cei mai compleți și originali lăutari bucureșteni din a doua jumătate a sec. XX. Ca instrumentist, cânta cu virtuozitate excepționala la bașii mâinii stângi ai acordeonului, după cum stăpânea și întreaga gamă de fiorituri melodice (de extremă finețe și subtilitate tehnică lăutărească, aproape „vocala", pentru mâna dreapta).
Acesta a fost primul acordeonist din România care a cântat la acordeon un solo de bași, la sfârșitul anilor `40.
În calitate de acordeonist al Mariei Tănase a stăpânit un repertoriu de aproape 200 de piese instrumentale și peste 150 de piese vocale, având un har particular în interpretarea repertoriului lăutăresc urban (mahala), admirabil ilustrat mai ales vocal.
Stilul său vocal amintește de vocile din a doua jumătate a sec. XIX (stil vocal menționat și probabil utilizat de Anton Pann, dar și de Chiosea sau Năstase Ionescu), în timp ce frazarea și accentele horelor și sârbelor instrumentale sunt influențate în special de Sava Pădureanu si George Ochialbi (toți lăutari contemporani cu bunicul său).
Decesul[modificare]
Moare la 12 decembrie 1974 în București, măcinat de tuberculoză. A fost înmormântat în cimitirul „Izvorul Nou” din zona Mihai Bravu.
Discografie[modificare]
Legături externe[modificare]
Articole biografice
- Faramita Lambru - "cainele fidel" al Mariei Tanase, 28 iunie 2004, Irina Munteanu, Jurnalul Național
Filmări
- Fărâmiță Lambru în filmul Tunelul (1966)
- Fărâmiță Lambru în filmul Facerea lumii (1971)
- La calul troian (filmare TV)
Bibliografie[modificare]
- „Fărâmiță Lambru – acordeon și voce. La calul bălan” (EDC 834): booklet semnat de Viorel Cosma.
