Ebioniți

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Ebioniții au fost membrii unei secte ascetice de evrei creștini; îi cuprindea pe nazarineni și pe elkasiți. Numele "ebionit" provine din cuvântul ebraic "ebionim", care înseamnǎ "sǎrac". Există puține informații istorice despre acest grup. Se știe cǎ s-au fixat în Cisiordania, la Pella, au ajuns în Siria, iar apoi în Asia Micǎ și în Egipt. Au existat pânǎ în sec. IV d.Cr. Ebioniții credeau într-un singur Dumnezeu și susțineau cǎ Isus Cristos a fost Mesia, profetul din Deuteronom. Au respins nașterea din fecioarǎ a lui Cristos, susținând cǎ Isus a fost fiul natural al Mariei și al lui Iosif. Venerau Ierusalimul. În lucrarea sa Istoria ecleziastǎ, Eusebiu din Cezareea scrie despre ebioniți:

  • cei vechi îi denumeau 'ebioniți' datoritǎ sǎrǎciei credinței lor în Cristos;
  • ei îl considerau pe Isus un om simplu, obișnuit, care a atras atenția numai datoritǎ virtuților sale deosebite. Isus a fost fructul relației dintre Maria și un bǎrbat necunoscut;
  • printre ei erau credincioși care, deși purtau același nume, nu negau faptul cǎ Domnul Isus s-a nǎscut din fecioara Maria și Duhul Sfânt. Aceștia însǎ negau preexistența lui Isus;
  • toți acești ebioniți negau Epistolele Sfântului Pavel, despre care ei spuneau cǎ a fost un apostat al Legii;

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Catholic Encyclopedia, vol. V, New York 1909;
  • D. Donnini - Noi ipoteze despre Isus, 1993;