Demostene
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Demostene sau Demosthenes (384-322 î. Hr.) a fost un om politic şi orator atenian. A fost considerat cel mai mare orator al Antichităţii, fiind imitat până în epoca modernă[1].
Cuprins |
[modifică] Date biografice
Demostene s-a născut la Atena în anul 384 î.Hr. într-o familie înstărită. Tatăl său, numit tot Demostene, era proprietarul unui atelier de armurărie. La moartea acestuia, copilul Demostene şi sora sa au moştenit o avere considerabilă care le-a asigurat o existenţă onorabilă. La vârsta de 30 de ani, Demostene se implică din ce în ce mai activ în problemele statului şi, în mod deosebit, se opune, prin conducerea partidei antimacedoneene, politicii promovate de regele Filip al II-lea al Macedoniei. Aceste critici apar într-o serie de discursuri pe care Demostene le-a rostit în cadrul Adunării Poporului (gr.He Boule) numite filipice.
[modifică] Cariera politică
Demostene a luptat ca hoplit în bătălia de la Cheroneea (336 î.Hr.) în care s-au înfruntat armata lui Filip compusă din 30,000 de pedeştri şi 2,000 de călăreţi şi forţele unite ale aliaţilor (ale atenienilor şi ale tebanilor). În urma acestei bătălii, statele greceşti şi-au pierdut libertatea şi independenţa, puterea fiind concentrată în mâinile unor mici partide de aristocraţi, adepţi ai Macedoniei. La doi ani după înfrângerea suferită de atenieni, în anul (334 î. Hr.) decedează regele macedonian Filip al II-lea. Demostene este chemat din nou la putere iar în cetăţile greceşti s-a dezlănţuit mişcarea antimacedoneeană. În acest scop, atenienii au intrat în contact inclusiv cu perşii, în ideea unei alianţe orientată împotriva lui [[Alexandru cel Mare], care iniţiază o campanie militară împotriva perşilor.[[Alexandru cel Mare]e îi învinge pe persani la luptele de lângă Granicos şi Issos (334-333 î. Hr.), după care distruge complet armata persană lângă Gaugamela, cucereşte oraşul Babilon şi intră în posesia tuturor avuţiior persane. În acest timp, la Atena revine la putere partida filomacedoneană care a căutat să se răzbune pe Demostene, marele orator. Acest conflict a fost declanşat de unul dintre partizanii partidului popular care propusese ca Demostene să fie încununat cu o coroană de aur pentru înaltele sale merite civile, iniţiativă care fusese încuviinţată şi de Adunarea Poporului. Partizanii Macedoniei au protestat, iar Eschine a prezentat curţii cu juraţi o reclamaţie împotriva hotărârii Adunării Poporului, prin care arăta că această decizie nu este justă şi că Demostene nu merită câtuşi de puţin o distincţie atât de înaltă. Procesul a fost câştigat de Demostene prin celebra sa pledoarie Asupra coroanei în care a făcut o trecere în revistă a întregii sale activităţi pentru binele patriei şi a zugrăvit în culori vii acţiunile trădătoare ale lui Eschine. Eschine a fost amendat şi obligat să meargă pe calea exilului.
[modifică] Note
- ^ Plutarh, Oameni iluştri ai greciei antice
