Democraţie directă
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Democraţia directă este un regim politic în care populaţia exercită puterea în mod direct. Democraţia directă mai este numită uneori şi democraţie pură. Aplicată doar sectorului economic, democraţia directă este în mod uzual numită autogestiune.
Democraţia directă apare ca alternativă faţă cu sistemele (democratice) deja existente, alternativă orientată critic în raport cu, în special, democraţia reprezentativă.
Cuprins |
[modifică] Exemple de democraţie directă
Exemple de democraţie directă în istorie sunt democraţia ateniană (în secolul al V-lea î. Hr.) şi, mult mai recent, Landsgemeinen din anumite cantoane elveţiene, acestea din urmă originând totuşi încă din Evul Mediu.
[modifică] Democraţia ateniană
În Atena lui Pericle, a jumătăţii secolului al V-lea î. Hr., regimul democratic a luat forma sa definitivă pe care o va păstra până la pierderea independenţei. Instituţiile democratice ale cetăţii asigurau drepturi egale pentru cetăţenii de drept, singurele cunvinte din limba lor ce le slujesc la caracterizarea regimului republican sunt isonomia, egalitatea în faţa legii, şi isegoria, dreptul egal de a vorbi în adunări. [1] Pritanii ce alcătuiau senatul, câte cincizeci, din fiecare trib, care ”exercitau pe rând funcţiile sacre şi care deliberau, tot anul, asupra intereselor religioase sau politice ale oraşului”, erau aleşi prin tragere la sorţi, deşi, pentru a putea exercita funcţia, ”fiecare trebuia să treacă o probă şi era înlăturat dacă nu părea îndeajuns de onorabil.” [2] Însă deasupra senatului, şi adevăratul suveran îl constituia adunarea poporului (eklessia), şi deşi nu avea iniţiativă – adunarea nu putea propune ”proiecte de legi” şi nu putea influneţa decât prin intermediul altor instituţii * ordinea de zi – senatul fiind cel care îi aducea un proiect de decret spre validare, orice cetăţean ce îşi putea dovedi cetăţenia de drept putea vorbi indiferent de poziţia sa socială sau de avere, putea lua parte la dezbateri şi influenţa prin vot cursul deciziei politice[3]; votul fiind considerat ”una dintre cele mai sfinte surse ale autorităţii.” [4]
[modifică] Democraţia directă modernă
Este, pe de altă parte, adevărat că elemente constitutive ale democraţiei directe se regăsesc în majoritatea formelor de guvernare democratice moderne - chiar dacă nu sunt de ajuns pentru a face din acestea ”democraţii pure” - cum ar fi referendumul sau adunările (assembly, assemblee) locale sau generale; de asemenea scrutinele pentru alegerile prezidenţiale, precum şi pentru demiterea sau supendarea unui înalt-demnitar (referendumul pentru suspendarea actualului preşedinte al României ce a avut loc la data de 19 mai constituind un bun exemplu).
democraţia directă - concept limită.
[modifică] Note
- ^ G. Glotz. - La cité grecque, La Renaissance du livre, 1928; G. Glotz, Cetatea greacă, ed. Meridiane, Bucureşti, 1992, p. 157
- ^ Fustel de Coulanges – La cité antique, Librairie Hachette, Paris, 1908; trad. rom. Fustel de Coulanges, Cetatea antică, Studiu asupra cultului, dreptului şi instituţiilor Greciei şi Romei, 2 vols., ed. Meridiane, Bucureşti, 1984, vol. II, Cap. IX: "Regulile guvernării democratice; exemplul democraţiei ateniene", p. 190.
- ^ Fustel de Coulanges, op. cit., p. 191.
- ^ Fustel de Coulanges, op. cit., p. 190.
