Comuna Gura Ialomiței, Ialomița

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Gura Ialomiței
—  Comună  —
Gura Ialomiței se află în România
{{{alt}}}
Gura Ialomiței
Poziția geografică
Coordonate: Coordonate: 44°43′38″N 27°44′24″E / 44.72722°N 27.74000°E / 44.72722; 27.7400044°43′38″N 27°44′24″E / 44.72722°N 27.74000°E / 44.72722; 27.74000

Țară  România
Județ Ialomița

SIRUTA 180046

Reședință Gura Ialomiței
Localități componente 2 sate: Gura Ialomiței, Luciu

Guvernare
 - Primar Constantin-Cristinel Lambru[1] (PNL,02008)

Populație (2011)[2][3]
 - Total 2.660 locuitori
 - Recensământul anterior, 2002 2.859 locuitori

Site: Primăria comunei Gura Ialomiței

Poziția localității Gura Ialomiței

Gura Ialomiței este o comună în județul Ialomița, Muntenia, România, formată din satele Gura Ialomiței (reședința) și Luciu.

Așezare[modificare | modificare sursă]

Comuna Gura Ialomiței se află în nord-estul județului, la limita cu județul Brăila, pe cursul inferior al râului Ialomița, aproape de vărsarea acestuia în Dunăre. în stepa de răsărit a țării, în imediata apropiere a fostelor bălți ale Dunării, care astăzi sunt indicate de fostele albii ale Jepcilor și lacurilor Porcul, Căținul lui Pun, Căținul cu cruce, Japșa lui Geoglovan, Râzea etc, care nu mai acumulează apa în urma irigațiilor făcute cu concursul locuitorilor din întreg raionul în anul 1949.

Prin comună trece șoseaua județeană DJ212, care o leagă spre sud de Mihail Kogălniceanu (unde se termină în DN2A) și spre nord în județul Brăila de Berteștii de Jos, Gropeni, Tichilești, Chiscani (unde se termină în DN21). La Luciu, din acest drum se ramifică șoseaua județeană DJ213, care duce spre sud la Giurgeni, unde se termină în același DN2A, la intersecția cu DN3B.

Demografie[modificare | modificare sursă]




Circle frame.svg

Componența etnică a comunei Gura Ialomiței

     Români (96.42%)

     Necunoscută (3.57%)

     Altă etnie (0.0%)




Circle frame.svg

Componența confesională a comunei Gura Ialomiței

     Ortodocși (96.39%)

     Necunoscută (3.57%)

     Altă religie (0.03%)

Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Gura Ialomiței se ridică la 2.660 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră 2.859 de locuitori.[2] Majoritatea locuitorilor sunt români (96,43%). Pentru 3,57% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută.[3] Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (96,39%). Pentru 3,57% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională.[4]

Istoric[modificare | modificare sursă]

La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plasa Ialomița-Balta a județului Ialomița și avea în compunere doar satul de reședință, cu 812 locuitori și care își luase numele cu 30 de ani în urmă de la fostul port la Dunăre aflat la vărsarea Ialomiței, și mutat la acea vreme în satul Piua-Petrii. În comună funcționau o școală mixtă cu 66 de elevi (dintre care 10 fete) și o biserică.[5] La acea vreme, pe teritoriul actual al comunei mai funcționa și comuna Luciu, tot cu un unic sat, cu 1007 locuitori, o școală mixtă cu 37 de elevi, și o biserică.[6]

În 1925, cele două comune fuseseră comasate, comuna rezultată, denumită Luciu, având 2015 locuitori și fiind arondată plășii Țăndărei.[7] În 1931, comunele erau însă din nou separate.[8]

În 1950, comunele au trecut la raionul Fetești din regiunea Ialomița, apoi (după 1952) din regiunea Constanța și (după 1956) din regiunea București. În 1968, ele au revenit la județul Ialomița, reînființat, dar cele două comune au fost desființate, iar satele lor transferate la comuna Mihail Kogălniceanu.[9][10] Comuna Gura Ialomiței, cu satele Gura Ialomiței și Luciu, a fost reînființată în 2005.[11]

Monumente istorice[modificare | modificare sursă]

În comuna Gura Ialomiței se află Crucea Înaltă, ridicată de Matei Basarab în 1639, aflată la 200 m de DN2A, la marginea unei păduri; crucea este clasificată drept monument funerar sau memorial de interes național.

În rest, în comună mai există alte patru obiective incluse în lista monumentelor istorice din județul Ialomița ca monumente de interes local. Trei dintre ele sunt situri arheologice aflate în zona satului Luciu (dintre care două conțin urmele unor așezări medievale timpurii datând din secolele al IX-lea–al XI-lea), iar al patrulea este clasificat ca monument de arhitectură — biserica „Sfinții Împărați” din satul Luciu, datând din anii 1854–1862.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Rezultatele alegerilor locale din 2012”. Biroul Electoral Central. http://www.beclocale2012.ro/DOCUMENTE%20BEC/REZULTATE%20FINALE/PDF/Primari/P_lista.pdf. Accesat la 9 noiembrie 2012. 
  2. ^ a b Populația satelor componente la recensământul din 2002. Pe atunci, comuna încă nu exista, ea fiind înființată la o dată ulterioară. Recensământul Populației și al Locuințelor 2002 - populația unităților administrative pe etnii”. Kulturális Innovációs Alapítvány (KIA.hu - Fundația Culturală pentru Inovație). http://www.kia.hu/konyvtar/erdely/erd2002/etnii2002.zip. Accesat la 6 august 2013. 
  3. ^ a b Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: Tab8. Populația stabilă după etnie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. http://www.recensamantromania.ro/wp-content/uploads/2013/07/sR_Tab_8.xls. Accesat la 5 august 2013. 
  4. ^ Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: Tab13. Populația stabilă după religie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. http://www.recensamantromania.ro/wp-content/uploads/2013/07/sR_TAB_13.xls. Accesat la 5 august 2013. 
  5. ^ Lahovari, George Ioan (1900). „Gura-Ialomiței, com. rur.”. Marele Dicționar Geografic al Romîniei. 3. București: Stab. grafic J. V. Socecu. pp. 666–667. http://www.archive.org/download/MareleDictionarGeograficAlRominiei3/roumanie_geo_3_text.pdf. 
  6. ^ Lahovari, George Ioan (1901). „Luciul, com. rur., în jud. Ialomița”. Marele Dicționar Geografic al Romîniei. 4. București: Stab. grafic J. V. Socecu. pp. 191. http://www.archive.org/download/MareleDictionarGeograficAlRominiei4/roumanie_geo_4_text.pdf. 
  7. ^ Comuna Luciu în Anuarul Socec al României-mari”. Biblioteca Congresului SUA. http://lcweb2.loc.gov/cgi-bin/ampage?collId=gdc3&fileName=scd0001_20030122001ropage.db&recNum=381. Accesat la 8 mai 2013. 
  8. ^ „Tablou de regruparea comunelor rurale întocmit conform legii privind modificarea unor dispozițiuni din legea pentru organizarea administrațiunii locale”. Monitorul oficial și imprimeriile statului (161): 212–213. 15 iulie 1931. 
  9. ^ Legea nr. 3/1968”. Lege-online.ro. http://www.lege-online.ro/lr-LEGE-3-1968-(46891).html. Accesat la 8 mai 2013. 
  10. ^ Legea nr. 2/1968”. Monitoruljuridic.ro. http://www.monitoruljuridic.ro/act/lege-nr-2-din-16-februarie-1968-republicata-privind-organizarea-administrativa-a-teritoriului-republicii-socialiste-romania-emitent-marea-adunare-nationala-46045.html. Accesat la 8 mai 2013. 
  11. ^ Legea nr. 270 din 5 octombrie 2005, pentru înființarea comunei Gura Ialomiței prin reorganizarea comunei Mihail Kogălniceanu”. Jurispridenta.com. http://www.jurisprudenta.com/lege/lege-270-2005-2vq16/. Accesat la 8 mai 2013.