Palatul Regal din București

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(Redirecționat de la Palatul Regal)
Salt la: Navigare, căutare
Palatul Regal
Sediul Muzeului Național de Artă al României
Sediul Muzeului Național de Artă al României
Poziționare
Localitate București
Țara  România
Adresa Calea Victoriei 49-53, sector 1
Creare
Arhitect Nicolae Nenciulescu
Data finalizării 1937
Clasificare
Cod LMI B-II-m-A-19856
Palatul Regal, în vara anului 1941. În fața palatului se vede Statuia ecvestră a lui Carol I din București, realizată de sculptorul croat Ivan Meštrović

Palatul Regal este o clădire monumentală din București, inițial centru al puterii monarhice în România. Actualmente este sediul Muzeului Național de Artă al României.

Istoric [modificare]

Casa Golescu a fost ridicată între anii 1812 și 1815 în acest loc, în stil neoclasic, cu un etaj și avea 25 de odăi, un număr impresionant pentru o locuință în Bucureștii acelei epoci[1]. În 1837, casa somptuoasă a stolnicului Dinicu Golescu devine Curtea Domnească a lui Alexandru Ghica Vodă. Din 1859 până în 1866 aici a locuit domnitorul Principatelor Unite, Alexandru Ioan Cuza. Din 10 mai 1866 casa devine locuința domnitorului Carol I.[2] După incendiul din 1926 care a distrus corpul central, devine necesară înlocuirea ei. În 19351936 vechea casă este dărâmată.

Palatul a fost construit după planurile arhitectului Nicolae Nenciulescu și terminat în anul 1937. Construcția este în formă de U, cu o curte interioară. Fațada are două intrări: intrarea din stânga era folosită de rege și oaspeții săi iar cea din dreapta era destinată demnitarilor.

La stânga, intrarea conduce într-un hol octogonal, decorat în stil neo-bizantin de unde urcă scara invitaților iar la dreapta se intră în holul oficial, un mare hol pătrat, de unde urcă scara voievozilor spre fosta sală a tronului.

În timpul Revoluției din 1989, palatul a fost incendiat.

Note [modificare]

  1. ^ Casa Golescu, 11 apr 2008, Emanuel Bădescu, Ziarul de Duminică, accesat la 13 decembrie 2011
  2. ^ Casa lui Dinicu Golescu, 30 sep 2008, Emanuel Bădescu, Ziarul de Duminică, accesat la 13 decembrie 2011

Legături externe [modificare]