Cadavrul viu
| Cadavrul viu | |
 Konstantin Stanislavski as Prince Abrezkov in the première at the Moscow Art Theatre in 1911. | |
| Informații generale | |
|---|---|
| Autor | Lev Tolstoi  |
| Gen | dramă proză |
| Ediția originală | |
| Titlu original | Живой труп |
| Limbă originală | limba rusă |
Moskovski Hudojestvennîi teatr[*] | |
Modifică date / text  | |
Cadavrul viu (în rusă Живой труп) este o piesă de teatru scrisă de Lev Tolstoi.[1] Cu toate că a fost scrisă în jurul anului 1900 și a fost publicată la scurt timp după moartea sa - Tolstoi nu a considerat niciodată lucrarea ca fiind finalizată. A avut succes imediat și este încă jucată pe scenele de teatru din lume.
Intrigă[modificare | modificare sursă]
Personajul central al piesei, Feodor Vasilievici Protasov (Fedea), este chinuit de convingerea că soția sa Liza nu l-a ales niciodată cu adevărat pe el ci pe mai convenționalul Victor Mihailovici Karenin, un rival al său la mâna ei. Vrea să se omoare, dar nu are tupeul. Fuge din viața acesteia și dă mai întâi peste un grup de țigani; el intră într-o relație sexuală cu o cântăreață țigancă, Mașa. Cu toate acestea, confruntându-se cu dezaprobarea părinților Mașei, el fuge și de aici. Din nou vrea să se omoare, dar îi lipsește tupeul; din nou, decăderea sa continuă.
Între timp, soția sa, crezând că este mort, s-a căsătorit cu celălalt bărbat. Atunci când este descoperit Protasov, ea este acuzată de bigamie și că ar fi aranjat dispariția soțului ei. El se prezintă în instanță pentru a depune mărturie că ea nu avea cum să știe că el este în viață; iar judecătorul decide că soția sa trebuie să renunțe la noul ei soț sau va fi exilată în Siberia. Protasov se împușcă. Isterică, soția sa declară că doar pe Protasov l-a iubit întotdeauna.
Personaje[modificare | modificare sursă]
- Feodor Vasilievici Protasov (Fedea)[2]
- Elisaveta Andreevna Protasova (Liza)
- Ana Pavlovna, mama Lizei
- Sașa, sora Lizei
- Victor Mihailovici Carenin
- Ana Dmitrievna Carenina, mama lui Carenin
- Serghei Dmitrievici Abrezoov, prinț
- Mașa, o țigancă
- Ivan Macarovici, tatăl Mașei
- Nastasia Ivanovna, mama Mașei
- Afremov, patronul tractirului
- Korotkov, întreprinzător falimentar
- Petrușin, avocat
- Stahovici, poet
- Ivan Petrovici Alexandrov
- Petușkov
- Artemiev, individ dubios
- Procurorul
- Judecătorul
- Aprodul
- Avocatul lui Fedea
- Doctorul
- Maria Vasilievna
- Ofițerul
- Duniașa, servitoarea
- Gașa
- Katia
- Ustia
- Liuba / Brigitte
- Soprana / Doica
- Primul lacheu
- Al doilea lacheu
- Vagabonzii
- Vardistul
- Chitariștii
- Violonistul
- Corul Țiganilor
- Copii
- Voznesenschi
Istoricul producției[modificare | modificare sursă]
Piesa a avut premiera la Teatrul de Artă din Moscova, într-o producție care a fost deschisă pe 5 octombrie [S.V. 23 septembrie] 1911.[3] A fost regizată în mare de Vladimir Nemirovici-Dancienko, Konstantin Stanislavski fiind doar co-regizor.[4] A urmat la scurt timp o producție la Saint Petersburg. A fost tradusă la scurt timp în mai multe limbi și a fost jucată la Berlin, Viena, Paris și Londra.
Filme[modificare | modificare sursă]
Piesa a fost ecranizată de mai multe ori, ca de exemplu:
- Живой труп [Zhivoi trup] la Internet Movie Database (1911, film mut)
- Живой труп la Internet Movie Database (1918, film mut)
- Bigamy (1922, film mut)
- The Living Corpse (Der lebende Leichnam, Живой труп, 1929, film mut)
- Redemption (1930)
- Nuits de feu (1937)
- Cadavrul viu (1952)
- Cadavrul viu (1969)
- Cadavrul viu, Zhivoy trup (1971)[5]
- Cadavrul viu (1975) regia Cornel Popa[6]
Referințe[modificare | modificare sursă]
- ^ The title of the play has also been translated as The Man Who Was Dead, Redemption, and Reparation.
- ^ Cadavrul viu, tnb.ro
- ^ Benedetti (1999, 387).
- ^ Benedetti (1999, 207).
- ^ SA, Imedia Plus Group, Zhivoy trup (1971), Cinemagia
- ^ SA, Imedia Plus Group (2009-12-14 02:22:25), Cadavrul viu (1975), Cinemagia Verificați datele pentru:
|date=(ajutor)
Legături externe[modificare | modificare sursă]
Surse[modificare | modificare sursă]
- Adler, Jacob. 1999. A Life on the Stage: A Memoir. Trans. Lulla Rosenfeld. New York: Knopf. ISBN: 0-679-41351-0.
- Benedetti, Jean. 1999. Stanislavski: His Life and Art. Revised edition. Original edition published in 1988. London: Methuen. ISBN: 0-413-52520-1ISBN 0-413-52520-1.
- Bernstein, Herman. 1911. "Tolstoy's Play, "The Living Corpse," Stirs Russia; Strong Melodrama Produced in Russia Will Soon be Seen in Berlin and Elsewhere--;The Story of a Worthless Husband's Failure and Final Sacrifice." New York Times Oct 29: SM5.
- Carson, L, ed. 1913. The Stage Year Book 1913. London: The Stage. Available online.
- Jones, W. Gareth. 2002. "Tolstoy Staged in Paris, Berlin, and London." In Orwin (2002, 142-161).
- Gilien, Leo. 1916. "Irving Place Production of Tolstoy Play Not Its First in America." New York Times Oct 22: X7.
- Orwin, Donna Tussing, ed. 2002. The Cambridge Companion to Tolstoy. Cambridge Companions to Literature ser. Cambridge: Cambridge UP. ISBN: 0-521-52000-2ISBN 0-521-52000-2.
- Rosenfeld, Lulla. 1999. Commentary. In Adler (1999, 367-370).
- Redemption, 1918, Redemption, 1928, The Living Corpse, 1929 on the Internet Broadway Database.
- —, "Gilbert Miller Stages Tolstoy Play", New York Times, Sep 27, 1919. p. 13
- —, "Leo Tolstoy's Play Makes a Triumph...", New York Times, Oct 19, 1916, 7.
