Bătălia de la Tannenberg (1914)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Bătălia de la Tannenberg (1914)
Parte a Primului Război Mondial
Russian prisoners tannenberg.jpg
Prizonieri ruși dupǎ bǎtǎlie
Informații generale
Perioadă 23 august-2 septembrie 1914
Loc lângă Allenstein (astăzi, Olsztyn)
Rezultat Victorie germană decisivă
Combatanți
Flag of Russia.svgImperiul Rus Flag of the German Empire.svg Imperiul German
Conducători
Alexander Samsonov
Paul von Rennenkampf
Paul von Hindenburg
Erich Ludendorff
Efective
230.000 [1] 150.000 [2]
Pierderi
78.000 uciși sau râniți; 92.000 capturați[3][4] în total 170.000 3.500 uciși și 6.800 rǎniți în total 13,873[5]

Bătălia de la Tannenberg a fost o luptă între forțele armate ale Imperiului Rus și cele ale Imperiului German, desfășurată în chiar primele zile ale Primului Război Mondial. Confruntarea a avut loc între Prima și a Doua Armată Rusă pe de o parte și a Opta Armată Germană pe de altă parte, bătălia desfășurându-se între 17 august și 2 septembrie 1914[6], încheindu-se cu înfrângerea zdrobitoare ale celor două armate ruse și moartea unuia dintre cei doi comandanți ruși, Alexander Samsonov, în pofida superiorității ruse. Bătălia este notabilă pentru mișcarea rapidă a unor trupe cu ajutorul trenului, permițând unei singure armate germane să-și concentreze forțele pe rând împotriva celor două armate rusești. Pe de altă parte rușii s-au confruntat cu mari probleme privind transportarea trupelor, din cauza diferenței de ecartament a liniei ferate rusești (mai mari) față de cea din restul Europei. La Tannenberg raportul dintre forța armatelor ruse față de cea germană a fost de 29:16 (aproape dublu).

O serie de bătălii următoare au slăbit și mai mult armata rusă, ducând în final la ieșirea Imperiului Rus din război. Rezultatul bătăliei a fost o înfrângere categorică a rușilor (aceștia fiind încercuiți). Au fost capturați peste 95.000 de soldați ruși, alți 30.000 fiind uciși sau răniți. Pentru transportarea armamentului rusesc capturat (printre care peste 500 de tunuri) a fost necesar aportul a șase trenuri.

La sfârșitul războiului, a fost ridicat un monument în cinstea ostașilor căzuți în luptă. Acesta a fost distrus ulterior de autoritățile poloneze, în 1927.

Premise[modificare | modificare sursă]

În 1914 Imperiul german, conform strategiei sale a trimis șapte armate pe Frontul de Vest ca să îngenunchieze cât mai repede Franța Planul Schlieffen, considerând că Rusia este un inamic secundar. Germania avea în plan, că după învingerea rapidă a Franței își va deplasa forțele armate în est, astfel că a lăsat pe Frontul de Est doar Armata a 8-a germană. Mobilizarea rusă însă a avut loc mult mai rapid decât s-ar fi gândit germanii. În probabil mai puțin de o lună, rușii au fost capabili să înființeze zece armate complete, cu un efectiv total mai mare decât forțele armatei germane de pe ambele fronturi, astfel ajungându-se în situația că la Tannenberg numărul militarilor ruși era aproape dublu față de cea a germanilor.

Armatele imperiale ruse au invadat Prusia Răsăriteană având ca obiectiv ocuparea orașului Königsberg. Datorită superiorității șansele erau inițial favorabile rușilor. Primul contraatac a armatei imperiale germane a fost respins la 20 august la Gumbinnen. După această înfrângere, comandantul german al sectorului, Maximilian von Prittwitz, temându-se că va fi încercuit de ruși, a ordonat retragerea armatei după râul Vistula, cedând toată Prusia Răsăriteană rușilor. Pentru această acțiune, de fugă din fața inamicului, von Prittwitz a fost demis și deferit curții marțiale. La data de 23 august 1914, comanda Armatei a 8-a a fost preluată de Paul von Hindenburg, care a reluat ofensiva armatei germane, în calitate de șef de stat major fiind numit Erich Ludendorff, unul dintre eroii campaniei din Belgia.

Hindenburg şi Ludendorff,pictură din 1928

Armata germană era plasată la sud-vest de Königsberg, iar cele două armate rusești la est (Armata I-a sub comanda lui Paul von Rennenkampf) și la sud (Armata a II-a sub comanda lui Alexander Samsonov). Germanii au interceptat comunicațiile rusești, aflând că cei doi generali ruși se destă reciproc și faptul că între cele două armate există un spațiu liber.

Planul rușilor
Planul germanilor

Referințe și note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Max.Hastings Catastrophe: Europe goes to war 1914 London: William Collins, 2013; pg. 281.
  2. ^ Max.Hastings Catastrophe: Europe goes to war 1914 London: William Collins, 2013; pg. 281.
  3. ^ Sweetman 2004, p. 158
  4. ^ Ian F. W. Beckett, The Great War: 1914-1918, 2014, p. 76
  5. ^ Sanitätsbericht über das deutsche Heer im Weltkriege 1914/1918, III. Band, Berlin 1934, S. 36
  6. ^ http://www.britannica.com/EBchecked/topic/582679/Battle-of-Tannenberg

Legături externe[modificare | modificare sursă]