Otto von Below
| Otto von Below | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | [1][2]  Danzig, Regatul Prusiei[3] |
| Decedat | (87 de ani)[1][2] Friedland, Statul Liber Prusia(d), Germania Nazistă |
| Părinți | Hugo Ludwig von Below[*] |
| Cetățenie | .svg){kind=small} Reich-ul German (–).svg){kind=small} Republica de la Weimar (–).svg){kind=small} Imperiul German (–).svg){kind=small} Regatul Prusiei (–) |
| Ocupație | ofițer |
| Locul desfășurării activității | Kobarid[4] Kassel[4] |
| Limbi vorbite | limba germană[5] |
| Activitate | |
| Ramura | Armata Germană |
| Gradul | General de infanterie |
| Bătălii / Războaie | Primul Război Mondial |
| Decorații și distincții | |
| Decorații | Pour le Mérite Ordinul Vulturului Negru[*] Militär-Max-Joseph-Orden[*] Bayerischer Militärverdienstorden[*] Crucea de Fier |
Modifică date / text  | |
Otto Ernst Vinzent Leo von Below (n. , Danzig, Regatul Prusiei – d. , Friedland, Statul Liber Prusia(d), Germania Nazistă) a fost un general prusac din armata imperială germană în timpul Primului Război Mondial (1914–1918). A devenit cunoscut pentru prestația sa, împreună cu comandantul austro-ungar Svetozar Borojević von Bojna, în urma victoriei în Bătălia de la Caporetto din octombrie–noiembrie 1917.
Înainte de război[modificare | modificare sursă]
Von Below s-a născut la Danzig (astăzi Gdańsk). Înainte de izbucnirea războiului, el a fost promovat la rangul de Generalmajor(d) în 1909 și Generalleutnant(d) în 1912. Imediat înainte de izbucnirea războiului, el comanda Divizia 2 Infanterie.
Primul Război Mondial[modificare | modificare sursă]
Frontul de Est[modificare | modificare sursă]
La , la izbucnirea Primului Război Mondial, Below a primit comanda Corpului I Rezervă ca parte a Armatei a 8-a(d) pe frontul de est.[6] Și-a condus trupele în luptele de la Gumbinnen, Tannenberg și Lacurile Mazuriene. Ca urmare a succeselor sale, a fost promovat la General der Infanterie[7] la sfârșitul lunii august 1914 și la comanda Armatei a 8-a la începutul lunii noiembrie.[8]
Below a comandat Armata a 8-a în cea de-a doua bătălie de pe Lacurile Mazuriene (februarie 1915) și Armata Niemenului(d) (denumită ulterior Armata a 8-a) în Ofensiva din Curlanda (mai 1915). Forțele sale au avansat în Curlanda și Lituania până pe malurile sudice ale râului Dvina de Vest.
Macedonia[modificare | modificare sursă]
În octombrie 1916, Below a fost numit la comanda Heeresgruppe Below(d)[9] pe frontul macedonean, format din armata a 11-a germană(d) și armatele întâi(d) și a doua(d) armată bulgară.[10] În aprilie 1917, a fost trimis pentru o scurtă perioadă pe frontul de vest pentru a comanda armata a 6-a(d)[11] din zona Lille.[12]
Italia[modificare | modificare sursă]
Below a luptat pe frontul italian din septembrie 1917. La comanda armatei a 14-a(d) austro-germană[13] (șapte divizii germane și 10 austro-ungare) în bătălia de la Caporetto, a reușit cu unitățile sale să străpungă linia frontului italian și să forțeze retragerea armatei italiene, care practic nu avea rezerve mobile. Bătălia a fost o demonstrație a eficacității utilizării trupelor de asalt(d) și a tacticilor de infiltrare(d) dezvoltate în parte de Oskar von Hutier(d). Utilizarea gazelor otrăvitoare de către germani a jucat un rol cheie în prăbușirea celei Armatei a 2-a italiene.[14] Limitările logistice ale germanilor a dus la încheierea bătăliei pe linia râului Piave, iar frontul a înghețat din nou în război de tranșee.
Frontul de Vest[modificare | modificare sursă]
În februarie 1918, Below a fost adus înapoi pe Frontul de Vest pentru a comanda nou-înființata Armată a 17-a(d)[13] pentru Ofensiva Kaiserschlacht(d). Existau așteptările ca Below să depășească Arras în martie 1918 într-o repetare a succesului de la Caporetto; incapacitatea sa de a face acest lucru a dus la eșecul campaniei germane de capturare a Somme-ului în aceeași lună.[12] Atacând armata a treia(d) britanică, mai puternică și mai bine pregătită, el a avut mai puțin succes decât forțele aflate în sud, contra armatei a cincea(d) britanice.
În ianuarie 1918, i-a făcut următoarea propunere revoluționară către Ludendorff: „Uitați de ofensivă și scurtați liniile frontului cât de mult se poate; construiți Panzere tot anul 1918 și, cu escadrilele de Panzere, pătrundeți până pe coasta Canalului în primăvara lui 1919”. Below a comandat pentru scurt timp și armata 1(d).[15] Cu puțin înainte de sfârșitul războiului, Below a fost implicat în pregătirile pentru o posibilă bătălie finală pe teritoriul Germaniei (Forțele de Apărare Internă Vest).[7]
Decorații[modificare | modificare sursă]
Below a primit Pour le Mérite la „pentru conducere remarcabilă și planificare militară și operațiuni deosebit de reușite”, și Frunzele de Stejar (care înseamnă o a doua distincție similară) la .[16] Pe lângă Pour le Mérite, Below a primit și Ordinul Vulturul Negru(d) la [7] și Crucea de Fier, clasa I și a II-a.
După război[modificare | modificare sursă]
Below s-a retras în 1919. O încercare de după război a aliaților de a-l judeca pentru crime de război a eșuat.[7] Otto von Below a murit la în Friedland, Saxonia Inferioară.
Familie[modificare | modificare sursă]
Below era vărul lui Fritz von Below, un alt comandant german în timpul războiului. Cei doi generali sunt adesea confundați.
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ a b c d Autoritatea BnF, accesat în
- ^ a b c d Otto Ernst Vinzent von Below, Filmportal.de, accesat în
- ^ „Otto von Below”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
- ^ a b „Otto von Below”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
- ^ Autoritatea BnF, accesat în
- ^ Cron 2002, pp. 322–326.
- ^ a b c d „Below biography on The Prussian Machine”. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ Cron 2002, p. 395.
- ^ Heeresgruppe or Army Group in the sense of a number of armies under a single commander.
- ^ Cron 2002, p. 60.
- ^ Cron 2002, p. 394.
- ^ a b „Who's Who Fritz von Below”. Accesat în .
- ^ a b Cron 2002, p. 398.
- ^ Seth 1965, p. 147.
- ^ Cron 2002, p. 392.
- ^ „Orden Pour le Mérite”. Accesat în .
Bibliografie[modificare | modificare sursă]
- Cron, Hermann () [1937]. Imperial German Army 1914–18: Organisation, Structure, Orders-of-Battle. Helion & Co. ISBN 1-874622-70-1.
- Seth, Ronald (). Caporetto: The Scapegoat Battle. Macdonald.
