Mezon

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Mezonii sunt particule subatomice (cu sarcină pozitivă sau negativă) cu o viață foarte scurtă, cu o masă de aproximativ 200 de ori mai mare decât cea a unui electron. Mezonii se obțin artificial în acceleratoare de particule.

Existența mezonilor a fost preconizată în 1934 de studiile teoretice ale lui Hideki Yukawa prin care se explica stabilitatea nucleului. Aceste particule au fost descoperite experimental în 1936 de Carl David Anderson în componența radiației cosmice. Un alt tip de mezoni au fost remarcați de Cecil Powell, César Lattes și Giuseppe Occhialini. Primul tip a fost numit mezon (miuon), iar al doilea mezon (pion).

Clasificare[modificare | modificare sursă]

Cercetările fizice ulterioare au dovedit existența mai multor tipuri de mezoni:

Clasa Subclasa Tip de mezon Simbol Masa în Sarcină
Fermioni Leptoni Miuon 206,77 -1
Bosoni Mezoni Pioni Mezon pi zero 264,20 0
Mezon pi plus 273,18 +1
Mezon pi minus 273,18 -1
Kaoni Mezon K plus 966,6 +1
Mezon K zero 974,2 0
Mezon eta zero 1074 0

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • I.G. Murgulescu, J. Păun Introducere în chimia fizică vol I,3 Nucleul atomic. Reacții nucleare. Particule elementare Editura Academiei RSR, București 1982

Legături externe[modificare | modificare sursă]