Alexandru Jar

Alexandru Jar (n. 21 septembrie 1911, Iași d. 10 noiembrie 1988, București), (pseudonimul literar al lui Alexandru Avram), scriitor evreu român. Inițial, a fost un apologet al proletcultismului, dar ulterior a criticat această atitudine.

Alexandru Jar a fost comunist din ilegalitate, a luptat ca voluntar în Războiul Civil Spaniol și ulterior în Rezistența franceză anti-nazistă (maquis) împreună cu soția lui, celebra militantă Olga Bancic, care a fost pedepsită de naziști cu moartea prin decapitare în 1944.

Mai târziu, s-a căsătorit cu prima balerină de la Opera din București, Sanda Orleanu Jar, care a avut un fiu, Valentin Jar, născut în 1954, în București, devenit cântăreț liric de operă (tenor), emigrat în 1975 și stabilit în Olanda, la Dinxperloo.

Alexandru Jar a scris două romane care au avut ca subiect grevele muncitorești de la atelierele Grivița: Sfârșitul jalbelor (1950) și Marea pregătire (1952), respectând schema cunoscută a conflictului de clasă și distorsionând adevărul istoric.

În anul 1950 a fost laureat al Premiului de Stat Stalin.

Inițial, Alexandru Jar, vedeta culturală a epocii, dădea tonul discuțiilor, cerând confraților săi să depisteze inamicul strecurat cu perfidie în rândurile partidului. Ulterior, Jar avea să-și schimbe poziția, criticând stalinismul și devenind la rândul său ținta unor furibunde atacuri dirijate de Gheorghe Gheorghiu-Dej, de Iosif Chișinevschi și de adevăratul ideolog-șef, Leonte Răutu.

În preajma Congresului Uniunii Scriitorilor din România, pe data de 12 aprilie 1956 organul de presă al acesteia, „Gazeta literară”, a publicat mai multe interviuri cu diverși scriitori, printre care și unul cu Alexandru Jar („Gazeta literară”, III, 1956, nr. 15 din 12 aprilie, p.1), în care acesta a luat o atitudine ostilă împotriva proletcultismului și a ingerințelor partidului în viața cea mai intimă a individului, opinii pe care le va dezvolta și în cadrul unei ședințe de partid de la începutul lunii mai 1956, a comitetului PMR al raionului „I.V. Stalin”. De față fiind și Gheorghe Gheorghiu-Dej, Leonte Răutu și Miron Constantinescu, vorbitorul a fost aspru admonestat pentru cutezanță (cf. „Scânteia”, XXV, 1956, nr. 3602 din 23 mai, p.2). Pe 15 mai 1956, în cadrul ședinței membrilor din Partidul Muncitoresc Român din Uniunea Scriitorilor, Alexandru Jar este exclus din partid pentru „o ieșire antipartinică“.

În motivarea excluderii se arăta, printre altele: La o adunare a activului de partid a raionului I.V. Stalin, el „a pretins în mod mincinos că partidul ar educa pe comuniști în spiritul lașității, al lipsei de curaj“. Totodată, „a lansat fără rușine afirmația calomnioasă că membrii de partid «gândesc din ce în ce mai puțin»“. În fine, „a înfățișat cu rea credință situația literaturii, afirmând că în perioada în care s-a trecut la construirea socialismului [...] creația literară ar fi ajuns la dezastru“.

Faptul că Jar se consultase inițial cu Dej pe tema cuvântării pe care o pregătea dovedește că a fost vorba despre o provocare. Convins că Dej chiar dorea să discute abuzurile staliniste, Jar și-a permis să spună lucruri pe care mulți le gândeau, dar se fereau să le rostească public. A urmat imediat riposta conducerii, iar Jar a fost anatemizat drept un spirit anarhic, mic burghez.

Pentru că nu au luat „poziție față de ieșirea provocatoare a lui Jar“, Mihail Davidoglu (dramaturg) și Ion Vitner (critic literar) au fost sancționați cu vot de blam.

Lucrări publicate

• Sânge și vis, 1946,
• Poemul marii deșteptări, (Cu un desen de G. Gordon), Editura Orizont, București, 1946,
• Fragment de veac, București, Editura Eminescu, 1946;
• Moartea lui Iosif Clisci, 1948,
• Interogatoriul, București, Socec, 1949;
• Evadare, București, Editura de Stat, 1949;
• Sfârșitul jalbelor, București, Editura de Stat pentru Literatură și Artă, 1950;
• Marea pregătire, 1952,
• Undeva pe Dunăre, București, Editura de Stat pentru Literatură și Artă 1952;
• Cucuietul, 1954,
• O poveste simplă, 1955,
• La borna 203, Editura Direcției generale politice, 1959
• Lagard cel însemnat București, Editura pentru Literatură 1966;
• Trădarea lunii, București, Editura pentru Literatură, 1968;
• Eu, Consula, 1971,
• Nașul și fericirea lumii, București, Cartea Românească, 1976.