Olga Bancic
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Olga Bancic (Golda), (n. 10 mai 1912 Chişinău, d. 10 mai 1944, Stuttgart),activistă comunistă română şi franceză, luptătoare antifascistă, eroină a Rezistenţei franceze din perioada ocupaţiei naziste a Franţei.
S-a născut într-o familie de evrei din Basarabia, care la acea dată făcea parte a Imperiului Rus.
La vârsta de 12 ani, a fost arestată pentru prima dată pe motivul că a participat la o grevă în fabrica de saltele la care lucra. În ciuda vârstei sale fragede, a fost închisă şi bătută.
În anii 1933-1939 a fost membră activă a organizaţiei muncitoreşti locale. A fost arestată de atâtea ori, încât a început să considere arestul ca un accident de muncă. În 1938, a plecat în Franţa, unde i-a ajutat pe stângiştii francezi să transporte arme brigăzilor republicane din Spania, pentru a lupta împotriva fascismului. În 1939, după căsătoria cu Alexandru Jar, a născut o fată, [1] căreia i-a dat numele de Dolores.
În 1940, Franţa a fost ocupată de armata germană. Membră a Partidului Comunist Francez, Olga şi-a lăsat fiica Dolores la o familie franceză, pentru a o proteja, în timp ce ea s-a alăturat grupului de rezistenţă Franc-Tireurs et Partisans (FTP/MOI) din regiunea Parisului, condus de Missak Manouchian, pentru a lupta împotriva germanilor. Olga Bancic a adoptat pseudonimul "Pierrette". A asamblat bombe şi a transportat explozive folosite pentru sabotarea trenurile germane care transportau trupe şi provizii. Pe 6 noiembrie 1943 a fost arestată de Gestapo. Deşi a fost torturată, nu şi-a demascat complicii. Pe data de 21 februarie 1944 a fost condamnată la moarte, împreună cu 22 de tovarăşi din celebra grupare "Affiche rouge". Cei 22, fiind bărbaţi, au fost împuşcaţi în aceeaşi zi. Dat fiind că o lege din Franţa interzicea împuşcarea femeilor, Olga a fost transferată de grmani într-o închisoare din Stuttgart, unde a fost rejudecată şi condamnată din nou la moarte. Interogările şi torturile au continuat şi după ce a fost condamnată la moarte.
A fost decapitată de ziua ei de naştere, pe 10 mai 1944, când împlinea 32 de ani[2].
În anul 1959, pictorul român Alexandru Ciucurencu a expus lucrarea Olga Bancic pe eşafod. [3]
În Franţa, pe zidul clădirii de la adresa 19, rue au Maire, 3ème, Paris (75003), Ile de France a fost montată o placă comemorativă în memoria grupului de rezistenţă Franc-Tireurs et Partisans (FTP/MOI), pe care este trecut şi numele eroinei Olga Bancic. [4].
În Bucureşti, între strada Polonă şi strada C. Botez, există o stradă care, până în 1995, s-a numit Olga Bancic. Pe zidul uneia din clădiri se afla o placă de marmură cu următorul text: Olga Bancic. 10 mai 1912-10 mai 1944. Luptătoare antifascistă din România executată de hitlerişti la Stuttgart prin decapitare. Viaţa, lupta şi moartea ei eroică însufleţeşte azi munca poporului român pe drumul progresului[5]. Numele străzii a fost schimbat în Alexandru Philippide, iar placa de marmură a fost smulsă de la locul ei.
[modifică] Legături externe
[modifică] Referinţe
- ^ Vladimir Tismăneanu, Stalinism pentru eternitate, Editura Polirom, Iaşi, 2005, ISBN 973-681-899-3
- ^ Articolul despre Olga Bancic în Enciclopedia Holocaustului, pe site-ul Muzeului Holocaustului din Statele Unite
- ^ Academia Republicii Populare Române, Dicţionar Enciclopedic Român, Editura Politică, Bucureşti, 1962-1964
- ^ Les Plaques Commémoratives
- ^ Bedros Horasangian, "Caragiale, go home!", in Ziua, June 29, 2005
