Albumină

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Albumina (din latină: albumen - albuș de ou) este numele generic al oricărei proteine care este solubilă în apă, este parțial solubilă în soluții saline concentrate, și se denaturarează la căldură. Acestea au o masă molară de aproximativ 65 000 g/mol, având în structura lor 580-610 de resturi de aminoacizi. Substanțele care conțin albumină, cum ar fi albușul de ou, sunt numite albuminoizi. Mai pot fi găsite în mușchi, lapte, precum și în cereale. La mamifere este sintetizată de ficat.

Funcții[modificare | modificare sursă]

Albumina (serumalbumină) este esentială pentru menținerea unei presiuni oncotice, care să participe la distribuția lichidelor între plasmă și mediul extracelular.

  • Transportul hormonilor tiroidieni;
  • Transport de hormoni liposolubili;
  • Transportul acizilor grași liberi;
  • Transportul bilirubinei neconjugate;
  • Transportul unor medicamente;
  • Transportul triptofanului;
  • Leaga ionii de calciu;
  • Tampon pH;
  • Rezervă de aminoacizi.

Alfa-fetoproteina este o proteină plasmatică fetală care poate lega diferiți cationi, acizi grași și bilirubină.

Proteina care leagă vitamina D este o altă albumină, care poate lega vitamina D, metaboliții acesteia, precum și acizii grași.

Legături externe[modificare | modificare sursă]