Prima Dinastie Egipteană
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Conducători cunoscuti in istoria Egiptului Antic, din Prima dinastie.
Prima si cea de a II a Dinastii ale Egiptului Antic sunt deseori combinate sub titulatura de grup : Perioada Dinastică Timpurie. Capitala vremii era la Thinis.
| Nume | Comentarii | Date |
|---|---|---|
| Narmer | - | cca. 3100 î.Hr.–3050 î.Hr. |
| Hor-Aha | Menes in listele timpurii | cca. 3050 î.Hr. |
| Djer | - | 57 ani |
| Merneith | Regent sl lui Den | - |
| Djet | - | - |
| Den | - | 14 - 50 ani |
| Anedjib | - | 26 ani |
| Semerkhet | - | 9 - 18 ani |
| Qa'a | - | 2916 î.Hr.?–2890 î.Hr. |
Informaţiile depre Perioada protodinastică sunt obţinute din câteva monumente şi alte obiecte purtând nume regale cea mai importanta fiind Narmer Palette.Cu excepţia listei de pe Piatra Palermo nu s-au pastrat informaţii detaliate despre primele doua dinastii. La acest miment hieroglifele erau pe deplin formate, formele lor fiind, cu mici modificari, utilizate mai mult de trei mii de ani. Helouan Mari morminte ale faraonilor sau regilor le la Abydos, Naqada şi Saqqara, alături de cimitirele le la Helouan lângă Memphis, dezvăluie structuri construite in majoritate din lemn si cărămizi nearse şi cu o utilizare restrânsă a pietrei pentru pereţi si podele . Piatra era folosită pentru fabricarea ornamrntelor, vaselor si uneori statui. Marele Menes, cel dintâi rege al celei dintâi dinastii, s-a urcat pe tron, tânăr fiind, probabil in anul 3407 î.Hr. Numele său de rege Şoim era Aha "luptătorul", iar cel de Menes pare să-i fi fost dat cu ocazia încoronării. El s-a căsătorit cu Neithotep, se pare moştenitoarea reginelor care domniseră asupra indigenilor adoratori ai lui Seth, deoarece mormântul ei a fost găsit in oraşul Nubt (Ombos), una din capitlele acestor populaţii dispersate. O astfel de ipoteză explică de ce Menes şi-a luat titlul de "Senior al Vulturului şi al Cobrei", pe care, după el, l-au păstrat toţi faraonii; acest titlu pare să arate că el a ocupat tronul reginelor indigene a căror emblemă era vulturul aşa cum vechii regi de la Buto aveau ca emblemă cobra. În calitatea sa de suveran al întregului Egipt, el era de asemenea şi rege Şoim şi rege Viespe; şi purta coroanele roşie şi albă ale acestor două monarhii. Deşi a fost îngropat în oraşul său natal, Tinis, el şi-a avut de preferinţă reşedinţa în oraşul cel nou Mennofer sau Memfis, pe care l-a înălţat foarte aproape de vechea fortăreaţă a regilor Trestii, aflată in vârful Deltei şi cunoscută sub numele de "Zidul Alb". Situat pe malul apusean al Nilului, Memfis se bucura de o poziîie frumoasă, nu departe de fluviu, în mijlocul unui câmp fertil, cu livezi de palmieri umbroşi. Accesul spre deşert se făcea prin spatele oraşului, pe nişte pante stâncoase şi nisipoase. Casele erau construite din cărămidă uscată la soare şi apoi văruită; bârnele acoperişurilor se sprijineau pe stâlpi subţiri din lemn, vopsiţi în culori vii. Mobilierul încăperilor era format din împletituri (rogojini)de stuf, scaune de lemn, sculptate şi catiponate frumos, cufere de lemn pictat, mese încrustate, ca şi din paturi având picioarele de asemenea sculptate, cu somiere de sfoară împletită şi întinsă pe un cadru. Pe mese se găseau cupe frumoase de cristal, de alabastru sau de teracotă, vopsite în bleu, farfurii din alabastru, diorit, brecie sau alte pietre decorative, perfect prelucrate, aproape până la fineţea unei scoici; uneori aveau şi marginile aurite. Acest ţinut era de multă vreme celebru pentru măiestria olarilor săi; iar în oraşul nou, Menes înălţase un templu închinat zeului Ptah, "Meşteşugarul divin al yeilor", al cărui preot a purtat tot timpul titlul de "Marele Maestru Olar". Utilizarea pietrei în construcţii era încă necunoscuta: templele ca şi locuinţele, erau zidite probabil din cărămizi văruite şi aveau tavanul aşezat pe stâlpi de lemn decorat. Dar chiar la acea epocă, cioplitorii în piatră executau statui frumoase, iar "sfânta sfintelor" conţinea, fără îndoială, înăuntru, o imagine a zeului. Oamenii când circulau pe străzile oraşului, umblau îmbracaţi în ţesuturi fine; bărbaţii purtau o fustiţă scurtă, uneori şi o mantie; femeile, un veşmânt lung strâns pe corp, cu un corsaj colorat , care chiar că nu era mai mult decât o brasieră; şi bărbaţii şi femeile arborau coliere în culori vii;încă de pe atunci, bijuteriile erau splendide, confecţionate din pietre semipreţioase, ca ametistul, peruzeaua, cornalina, sau chiar din sticlă, montate în aur. Roata încă nu era cunoscută şi, deci, nu se foloseau nici căruţe, nici cai. Tot ceea ce nu puteau să ducă oamenii sau măgarii era încărcat pe nişte sănii, care alunecau uşor pe jos, mai ales dacă erau precedate de cineva însărcinat să stropească drumul înaintea lor. Bogaţii se deplasau deseori în lectici, purtate pe umerii a patru sau mai multi bărbaţi; aceştia ţineau în mână şi câte un baston lung, pe care îl agitau cu multă gravitate în timpul mersului. Femeile nu purtau niciodată văl, şi erau libere să-şi vadă de treburile lor, beneficiind de o condiţie socială la un nivel destul de ridicat, ba chiar din punct de vedere legl, mult superioară celei a bărbaţiilor. Menes a domnit şaizeyi şi doi de ani; el a fost ucis la vânătoare, de un hipopotam pe care îl hărţuia. I-a urmat la tron Athothis, fiu al uneia din nevestele sale de rang inferior; se spune ă acesta era şi un medic priceput.Un amănunt, interesant de reţinut, îl prezintă o reţetă pentru o loţiune de păr, inventată de regină, soţia sa, care ne-a parvenit şi nouă; dar avem tot dreptul să ne îndoim de eficacitatea ei, deoarece în mormântul reginei s-au găsit câteva meşe. Tradiţia ne informează că Athothis a fost asasinat de un conspirator aparţinând grupului indigen al adoratorilor lui Seth; şi se pare că fiul său a avut ceva de luptat pentru a pune mâna pe coroană.În sfârşit, tronul a revenit unei femei pe nume Henneit, căreia i-au urmat apoi patru regi. Dinastia a luat sfârşit către anul 3144 î.Hr. Cel de al şaselea rege al descendenţei, pe nume Miebis, a fost primul pe care l-a recunoscut în mod legitim şi populaţia din nord. Mama sa era, probabil, o principesă din vechea casă regală a Viespilor, pe când predecesorii ei nu fuseseră decât nişte Şoimi, cuceritori veniţi din sud.
