Agricultura în Egiptul antic

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Reprezentari ale practicilor agricole de pe mormantul lui Nakht

Civilizația Egiptului antic s-a dezvoltat datoritǎ fluviului Nil și inundațiilor sezoniere. Predictibilitatea revǎrsǎrilor și solurile fertile oferite le-au permis egiptenilor sǎ-și construiascǎ un imperiu pe baza unei bogății agricole. Egiptenii sunt acreditați ca fiind unii dintre primele grupuri de oameni care au practicat agricultura la scară largă. [1] Acest lucru a fost posibil datorită ingeniozitǎții acestora care au dezvoltat bazinele de irigație.[2] Cultivau cereale, cum ar fi grâu și orz, și plante industriale, cum ar fi inul și papirusul.[3]

Geografie[modificare | modificare sursă]

Nilul privit din spatiu
Malul Nilului

Civilizația Egiptului antic s-a dezvoltat în climatul arid din nordul Africii.[1] [4] Această regiune are mai multe caracteristici geografice cheie, ca deșerturile arabe și libiene și fluviul Nil ce izvorăște din munții Rwandei și Burundi și se varsă în Marea Mediterană printr-o deltǎ, traversând statele africane: Sudan, Sudanul de Sud, Burundi, Rwanda, Tanzania, Uganda, Etiopia și Egipt. Valea Nilului era numitǎ ca fiind "Ținutul Negru", deoarece mâlul rǎmas dupǎ revǎrsare era negru. Deșertul stâncos era numit "Ținutul Roșu".

Egiptul nu are parte de precipitații dese, în schimb, Nilul a fost cheia pentru dezvoltarea civilizației egiptene. Fluviul era asemeni unei oaze fertile în mijlocul deșerturilor mari care le-a permis egiptenilor să se dezvolte într-un stat puternic, bazat pe bogăție agricolǎ. Dependența Egiptului de fluviu ca sursă de viață nu a fost unic. Această dependență a fost caracteristică mai multor regate antice, inclusiv celor din Mesopotamia care se bazau pe fluviile Tigru și Eufrat și civilizațiile din India care se bazau pe Indus. [1]


Sistemele agricole[modificare | modificare sursă]

Plug tras de boi din Egiptul Antic, c. 1200 î.en
Nilul
Cumpana

Egiptenii au profitat de sistemul ciclic de inundații ale Nilului. Deoarece inundațiile erau previzibile, egiptenii au reușit să-și dezvolte practicile lor agricole prin irigare. Nivelurile de apă ale fluviului creșteau între lunile iunie-septembrie, lăsând lunca și Delta sub 1,5 metri de apă. Pe măsură ce apele se retrăgeau în octombrie, lǎsau în urma lor un sol mâlos, foarte fertil, numit nămol, ce avea substanțe și minerale necesare creșterii plantelor. Plantarea avea loc în octombrie o dată ce apele se retrǎgeau , iar recoltele erau lăsate să crească cu grija până între lunile martie și mai. Nu întotdeauna, Nilul era benefic pentru egipteni. Revǎrsǎrile prea mari erau distructive și puteau distruge canalele pentru irigare. Lipsa de inundații însemna un an de foamete pentru egipteni.[5] Dupǎ seceriș, boabele de grâu și orz erau adunate și depozitate în grânare.

Irigarea le-a permis egiptenilor de a se folosi de apele Nilului pentru o varietate de scopuri și le-a acordat un control mai mare asupra practicilor agricole.

Reprezentari ale practicilor agricole de pe mormantul lui Nakht


Egiptenii săpau canale pentru ca apa să ajungă la plante. Această practică le-a permis să controleze creșterea și devărsarea râului pentru a se conforma nevoilor lor agricole. O rețea zigzag de ziduri de pământ era formatǎ într-un câmp de recolte care erau inundate. Când veneau inundațiile, apa umplea canalele. Această rețea de canale reținea apa mai mult decât ar fi rămas în mod natural, permițând solului sǎ devinǎ suficient de fertil pentru a începe plantarea. [5]

Egiptenii întrețineau livezi și grădini, practicând și horticultură. Cultivatorii erau nevoiți sǎ transporte manual apa pentru a uda livezile .[6] În plus, în timp ce Nilul aducea aluviuni care fertilizau in mod natural valea, grădinile trebuiau să fie fecundate cu îngrășământ . Aceste grădini și livezi erau în general, folosite pentru a cultiva legume, viță de vie și pomi fructiferi.[7]


Egiptenii utilizau sape,greble, plugul uneori înhămat de coarnele boilor pentru arat și secera din silex sau bronz pentru seceriș. Mai târziu, egiptenii au preluat cumpăna de la mesepotamieni folosită la scoaterea apei din fluviu. În perioada persană sau romană , egiptenii utilizau "saqias", dispozitive din lemn montate pe două roți, trase de un animal de povarǎ, ce scufundau gălețile în fluviu și aruncau apa în canale .

Culturi agricole[modificare | modificare sursă]

Recoltarea
Culesul vitei-de-vie

Culturi alimentare[modificare | modificare sursă]

Egiptenii au crescut o varietate de culturi pentru consum, inclusiv cereale , legume și fructe . Cu toate acestea, dieta lor se învârtea în jurul mai multor culturi de bază, în special cereale și orzul . Orzul era cultivat cu intenția de a fi mai târziu fermentat pentru a produce bere . Alte cereale majoritar cultivate includeau einkorn, grâul emmer ce era pentru coacerea pâinii . Egiptenii mai cultivau fasole , linte și năut, plante rădăcinoase , cum ar fi ceapa , usturoiul și ridichia, salata verde si pǎtrunjelul . [3] Cultivarea fructelor era o preocupare majoră, fiindcǎ spre deosebire de cerealele și leguminoasele, fructele aveau nevoie de tehnici agricole mai mai complexe, necesitând utilizarea sistemelor de irigare .Primele roade cultivate erau curmalele de palmier și rareori fructe ce au fost preluate din alte influențe culturale, precum strugurii, smochinele și pepenii verzi . Roșcovele, mǎslinele , merele si rodiile au fost introduse la egipteni în timpul Noului Regat . Mai târziu, în timpul perioadei greco-romane au fost introduse piersicile și perele.[8]


Plante industriale[modificare | modificare sursă]

Papirusul

Egiptenii s-au bazat pe agricultură pentru și pentru cultivarea plantelor industriale. Le utilizau în medicină , practici religioase, precum și în producția de îmbrăcăminte . Utilizarea ierburilor era variatǎ, fiind folosite în gătit , medicină, ca produse cosmetice și în procesul de îmbălsămare . Peste 2000 de specii diferite de flori sau plante aromatice au fost găsite în morminte .[3] Papirusul era crescut sălbatic și a fost cultivat. [9] Rădăcinile de plante erau consumate ca hrană, dar și utilizate ca o cultură industrială . Tulpinile de plante, trestia sau stuful erau utilizate pentru a face bărci, preșuri și hârtie. Inul a avut ca utilizare producția de frânghii, lenjeriil și producția hainelor. Henna a fost cultivatǎ pentru producția de vopsea .[3] Culegeau florile de lotus care conțineau un colorant, utilizat în medicină pentru a reduce inflamația rǎnilor.

Creșterea animalelor[modificare | modificare sursă]

Bovine
Scena de vanatoare a ibisilor

Egiptenii creșteau bovine, oi, porci, pǎsǎri și capre pentru hranǎ. Egiptenii din antichitate foloseau măgari și boi pentru ararea câmpurilor și călcarea în picioare a semințelor din sol . Egiptenii au încercat să îmblânzească alte animale, cum ar fi antilopa , ibexul sau oryxul. Au practicat apicultura pentru a obține mierea, utilizată în alimentație ca îndulcitor, dar și în medicină ca medicament pentru prevenirea infecției rǎnilor. În perioada în care nu aveau loc inundațiile, egiptenii pescuiau sau vânau. Egiptenii bogați dețineau un tip de bumerang pe care îl utilizau ca sǎ vâneze rațele, struții sau ibișii. Egiptenii au avut de furcǎ de-a lungul istoriei cu hipopotamii și crocodilii.Câinii, pisicile și maimuțele erau animale de companie comune , în timp ce animalele de companie mai exotice importate din inima Africii , cum ar fi leii , erau rezervate pentru nobili și curtea regalǎ.


Religie, astronomie și agricultură[modificare | modificare sursă]

Hapi

Vechii egipteni au monitorizat (urmărit) revărsările Nilului de mii de ani. Preoții au observat că Nilul își umflă apele când cea mai strălucitoare stea de pe cer, Sirius, apare pe bolta cerească, la mijlocul lui iulie, în zori, după o lungă perioadă în care nu putea fi văzută. Revărsările atingeau intensitatea maximă abia in luna septembrie, după care începeau să scadă. Religia în Egiptul antic a fost un aspect foarte important al vieții de zi cu zi. Multe din ritualurile lor religioase s-au axat pe observațiile lor de mediu. Ei au folosit religia ca o modalitate de a explica fenomenele naturale , cum ar fi inundațiile ciclice ale Nilului și producției agricole. [10] Deși Nilul era direct responsabil pentru devǎrsǎri, egiptenii nu se închinau Nilului în sine. De fapt, ei nici măcar nu denumeau fluviul. Termenul de "Nil " nu este de origine egipteanǎ. Egiptenii le mulțumeau zeilor precum Hapi pentru recoltele bogate.[9] Zeul Osiris a fost, de asemenea, asociat Nilului și fertilității terenului. În timpul festivalurilor de inundații, figurinele din noroi ce îl reprezentau pe Osiris erau îngropate în culturile de orz.[9] Egiptenii împǎrțeau anul în 12 luni, grupate în trei sezoane/anotimpuri agricole:

  • Akhet(iunie-septembrie) : Sezonul Devǎrsǎrii Nilului:odihnă- în acest timp, mulți fermieri lucrau pentru faraon, contribuind la construirea piramidelor sau templelor
  • Peret (octombrie-februarie): Sezonul Retragerii Nilului: arat și semănat-în luna octombrie, apele se retrǎgeau, lăsând în urmă un strat de sol bogat, negru. Acest sol fertil era apoi arat și însămânțat.
  • Shemu(martie-mai): Sezonul Recoltǎrii:recoltare: roadele erau culese și erau reparate canalele gata pentru inundațiile viitoare

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c Solometo, Julie. “Ancient Egypt.” James Madison University. October 2011. Lecture.
  2. ^ Kees, Herman. "Ancient Egypt: A Cultural Topography." Chicago: University of Chicago Press, 1961. Print.
  3. ^ a b c d Janick, Jules. “Ancient Egyptian Agriculture and the Origins of Horticulture.” Acta Hort. 583: 23-39. Electronic.
  4. ^ "Mysteries of Egypt. Canadian Museum of Civilization. "http://www.civilization.ca/cmc/exhibitions/civil/egypt/egcgeo2e.shtml
  5. ^ a b Postel, Sandra. "Egypt's Nile Valley Basin Irrigation" http://www.waterhistory.org/histories/nile/t1.html#photo1
  6. ^ Dollinger, Andre. “An Introduction to the History and Culture of Pharaonic Egypt.” http://www.reshafim.org.il/ad/egypt/index.html.
  7. ^ “Agriculture.” The Oxford Encyclopedia of ancient Egypt. 2001. Print.l
  8. ^ Janick, Jules. “The Origins of Fruits, Fruit Growing and Fruit Breeding.” Plant Breeding Reviews 25. (2005): 255-320. Electronic.
  9. ^ a b c Baines, John. "The Story of the Nile." http://www.bbc.co.uk/history/ancient/egyptians/nile_01.shtml
  10. ^ Teeter, Emily and Brewer, Douglas. “Religion in the Lives of the Ancient Egyptians.” The University of Chicago Library. http://fathom.lib.uchicago.edu/1/777777190168/