Cetatea Kaunas: Diferență între versiuni

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Navighează interactiv prin istoric
← Diferența anterioarăDiferența următoare →
Conținut șters Conținut adăugat
VizualWikitext
Fără descriere a modificării
Linia 10: Linia 10:


Frontierele vestice ale Rusiei aveau nevoie de apărare, și existau sau erau construite diverse cetăți în [[Letonia]], [[Ucraina]] și în [[Belarus]]. Conceptul de construcție a unei cetăți în Lituania a fost discutat fără rezultate în 1796,<ref>{{Harvnb|Orlov|2007|p=34}}</ref> dar a devenit o problemă critică după {{Ill|en|Invazia franceză a Rusiei (1812)|French invasion of Russia (1812)|invazia franceză a Rusiei din 1812}} condusă de [[Napoleon]].<ref name=AP>{{Harvnb|Pociūnas|2008|p=14}}</ref> {{Ill|en|Grande Armée}} a reușit să treacă Nemunasul fără mari dificultăți lângă Kaunas în drumul său către [[Moscova]].<ref name=Kamane>{{citation|author=Nijolė Steponaitytė|title=Kauno tvirtovė|url=http://www.kamane.lt/lt/atgarsiai/architektura/architekatgarsis110|year=2007|accessdate=2008-05-21|language=lt}}</ref> O Germanie din ce în ce mai unită îngrijora Imperiul în a doua jumătate a secolului.<ref>{{Harvnb|Millett|1987|p=286}}</ref> O cetate la Kaunas ar fi prezentat un obstacol pentru atacurile dinspre vest, împiedicând alte invazii către [[Riga]] și [[Vilnius]]. Pentru a controla regiunea, atacatorii ar fi trebuit mai întâi să neutralizeze Kaunasul. Puși în fața acestei posibilități și evaluând avantajele naturale ale orașului, oficialii ruși au hotărât să construiască o cetate acolo. După mai multe amânări, la 7 iulie 1879, [[țar]]ul [[Alexandru al II-lea al Rusiei|Alexandru al II-lea]] a emis un edict prin care ordona construcția ei.<ref name=KTL>{{citation |title=Kauno tvirtovės istorija |publisher=Gintaras Česonis |url=http://tvirtove.kaunas.lt/|year=2004| accessdate= 2008-06-12|language=lt}}</ref>
Frontierele vestice ale Rusiei aveau nevoie de apărare, și existau sau erau construite diverse cetăți în [[Letonia]], [[Ucraina]] și în [[Belarus]]. Conceptul de construcție a unei cetăți în Lituania a fost discutat fără rezultate în 1796,<ref>{{Harvnb|Orlov|2007|p=34}}</ref> dar a devenit o problemă critică după {{Ill|en|Invazia franceză a Rusiei (1812)|French invasion of Russia (1812)|invazia franceză a Rusiei din 1812}} condusă de [[Napoleon]].<ref name=AP>{{Harvnb|Pociūnas|2008|p=14}}</ref> {{Ill|en|Grande Armée}} a reușit să treacă Nemunasul fără mari dificultăți lângă Kaunas în drumul său către [[Moscova]].<ref name=Kamane>{{citation|author=Nijolė Steponaitytė|title=Kauno tvirtovė|url=http://www.kamane.lt/lt/atgarsiai/architektura/architekatgarsis110|year=2007|accessdate=2008-05-21|language=lt}}</ref> O Germanie din ce în ce mai unită îngrijora Imperiul în a doua jumătate a secolului.<ref>{{Harvnb|Millett|1987|p=286}}</ref> O cetate la Kaunas ar fi prezentat un obstacol pentru atacurile dinspre vest, împiedicând alte invazii către [[Riga]] și [[Vilnius]]. Pentru a controla regiunea, atacatorii ar fi trebuit mai întâi să neutralizeze Kaunasul. Puși în fața acestei posibilități și evaluând avantajele naturale ale orașului, oficialii ruși au hotărât să construiască o cetate acolo. După mai multe amânări, la 7 iulie 1879, [[țar]]ul [[Alexandru al II-lea al Rusiei|Alexandru al II-lea]] a emis un edict prin care ordona construcția ei.<ref name=KTL>{{citation |title=Kauno tvirtovės istorija |publisher=Gintaras Česonis |url=http://tvirtove.kaunas.lt/|year=2004| accessdate= 2008-06-12|language=lt}}</ref>
==Construcția==
{|class="wikitable" border="1" style="width:100%;"
|-
! rowspan=2|Construcția <br />cetății Kaunas<ref name=AP/>
! colspan=9 | Baterii
! colspan=9 | Redute
|- style="text-align:center; background:#f0f0f0;"
| '''I'''
| '''II'''
| '''III'''
| '''IV'''
| '''V'''
| '''VI'''
| '''VII'''
| '''VIII'''
| '''IX'''
| '''I'''
| '''II'''
| '''III'''
| '''IV'''
| '''V'''
| '''VI'''
| '''VII'''
| '''VIII'''
| '''IX'''
|-
| Începutul construcției || 1882 || 1883 || 1883 || 1884 || 1884 || 1883 || 1884 || 1883 || 1883 || 1883 || 1883 || 1883 || 1883 || 1883 || 1883 || 1884 || 1890 || 1903
|-
| Sfârșitul construcției || 1889 ||1888 || 1888 || 1888 || 1888 || 1888 || 1888 || 1888 || 1888 || 1889 || 1888 || 1889 || 1888 || 1889 || 1889 || 1889 || ~1907 || 1911<ref
name=Orlov52>{{Harvnb|Orlov|2007|pp=52&ndash;54}}</ref>
|}
[[File:Kauno soboras.St. Michael the Archangel's Church.Kaunas.jpg|thumb|left|{{Ill|en|Biserica „Sfântul Arhanghel Mihail” din Kaunas|St. Michael the Archangel's Church, Kaunas|Biserica garnizoanei}} a fost construită pentru garnizoana cetății]]
Primul design a fost supervizat de generalii Nikolai Obrucev, Konstantin Zverev și Ivan Volberg.<ref name=Orlov>{{Harvnb|Orlov|2007|p=15}}</ref> După cum fusese planificat inițial, cetatea cuprindea o arie uriașă, constând din șapte redute și nouă baterii defensive aranjate în bucle concentrice. Planul cuprindea clădiri și infrastructură de suport, cum ar fi cazărmi, drumuri noi și un depozit de muniție. Lucrările de construcție au demarat în 1882;<ref name=LT>{{citation|title=Iš Kauno tvirtovės fortų istorijos| publisher=Fortai|url= http://www.fortai.projektas.in/print.php?type=A&item_id=9|accessdate= 2008-06-12|format= &ndash; <sup>[http://scholar.google.co.uk/scholar?hl=en&lr=&q=intitle%3AI%C5%A1+Kauno+tvirtov%C4%97s+fort%C5%B3+istorijos&as_publication=&as_ylo=&as_yhi=&btnG=Search Scholar search]</sup> |archiveurl = http://web.archive.org/web/20070927050022/http://www.fortai.projektas.in/print.php?type=A&item_id=9 |archivedate = September 27, 2007|language=lt}}</ref> pentru proiect au fost adunați 4.000 de muncitori.<ref name="AP"/> Principalele structuri au fost concentrate în {{Ill|en|Freda (Kaunas)|4=Freda}}, {{Ill|en|Panemunė (cartier)|Panemunė (neighbourhood)|Panemunė}}, {{Ill|en|Aleksotas}}, și în zona nouă a orașului. Proiectul a afectat semnificativ viața cotidiană a locuitorilor Kaunasului și existau intenții de a detașa cetatea într-o unitate administrativă independentă guvernată de o comisie militară; comandantul său scria că „nu mai există orașul Kaunas, ci doar cetatea Kaunas.”<ref name=interwar/><ref name=jarma>{{citation|title=The Fortress of Kaunas: History Present Situation and Conversion Challenges |journal=Environmental Security and Public Safety|series=NATO Security through Science Series|year=2007|first=Jarmalavičiutė|last=Neringa|coauthors=Rimvydas Strazdas|volume=|issue=|pages=127&ndash;145|id= |url=http://www.springerlink.com/content/e5717724144tn055/|format=|accessdate=2008-09-28 }}</ref>


Primele redute au fost construite folosind cărămizi întărite, având întărituri de pământ, incorporate în relieful înconjurător, ceea ce le făcea mai greu de penetrat.<ref name=Kamane/> Ele erau [[Simetrie|simetrice]], de regulă cu cinci fețe, cu poziții pentru [[infanterie]] și [[artilerie]]. Aceste redute au fost construite conform designului standard rusesc pentru redutele de cărămidă în vigoare la acea vreme. Astfel, primele șapte redute erau foarte similare; ele difereau doar prin distribuția interiorului, integrarea în relieful înconjurător și unele detalii de construcție. Ele aveau să fie și renovate în moduri ușor diferite.<ref name=Orlov/> Bateriile erau construite între redute adiacente și conțineau diferite tipuri de artilerie, amplasate de-a lungul liniilor exterioare ale cetății și de regulă ridicate pe dealuri.<ref name=Orlov/> Prima fază a lucrărilor de construcție s-a încheiat în 1887.<ref name=LT/><ref name=LTE>{{Harvnb|Zinkus|1979|p=395}}</ref> cetatea a primit titulatura de „clasa întâi” în acel an, pentru a-i consemna importanța și capabilitățile defensive, iar Otto Klem a fost numit primul său comandant.<ref name=LTE/> În același timp, s-au stabilit reguli administrative pentru gestionarea impactului cetății asupra orașului și asupra zonelor din jur; înălțimea clădirilor civile ale cetății a fost restricționată.<ref name=ML/>
[[File:IX Fort (2008-09-20)13.jpg|thumb|Unul dintre cele mai lungi tuneluri ale Fortului Nouă]]
În 1890 a început lucrul la a opta redută, denumită ''Linkuva''; s-au introdus noi tehnici de construcție, în special [[Beton armat|betonul armat]].<ref name=Kamane/> Reduta Linkuva a devenit cea mai modernă întăritură, echipată cu electricitate, canalizare și [[Cazemată|cazemate]] pentru o garnizoană de 1.000 de persoane.<ref name=Orlov/> În același timp, s-au pus bazele altor structuri defensive care au dus la înconjurarea întregului centru al orașului între râurile [[Nemunas]] și [[Neris]]. Până în 1890, fuseseră terminate șapte redute, fuseseră construite drumuri de suport, si un pod feroviar peste Nemunas a fost adaptat pentru transportul militar. Până acum, cheltuielile cu cetatea se ridicaseră la peste nouă milioane de [[ruble]].<ref name=LT/> Primele cărămizi ale {{Ill|en|Biserica „Sfântul Arhanghel Mihail” din Kaunas|St. Michael the Archangel Church, Kaunas|bisericii ce avea să deservească garnizoana}} au fost puse în 1891; ea a fost terminată în 1893. În anul următor a început construcția unei căi ferate cu ecartament îngust dedicată.<ref name=Orlov50>{{Harvnb|Orlov|2007|p=50}}</ref>

Fortul Nouă, redută a cărei construcție a început în 1903, a fost prima de felul său din Imperiu. Structura era un [[trapez]], cuprinzând o metereză pentru infanterie, și a fost echipată cu două turnuri blindate de pază, electricitate și sistem de ventilație. Zidurile cazematelor de pe tunuri au fost acoperite cu plută pentru a reduce zgomotul focurilor.<ref name=Orlov/> Costurile acestei singure redute s-au ridicat la 850.000 de ruble.<ref name="Orlov52"/>
[[File:IX Fort (2008-09-20)12.jpg|thumb|left|Ambrazură pentru tunuri]]
Complexul de redute și structuri defensive a fost împărțit în patru sectoare. Primul a urmat malul stâng al Nemunasului până la confluența cu râul Jiesia și a cuprins primele trei redute, cele mai vechi. Al doilea sector se întindea de la Jiesia la {{Ill|en|mănăstirea Pažaislis|Pažaislis monastery}} și cuprindea două redute. Al treilea se extindea din dreapta până la malul stânga al Nemunasului; acest sector cuprindea și el două redute. Al patrulea sector, și ultimul, se întinde de pe malul drept al Nerisului până la malul stâng al Nemunasului, cuprinzând două redute, inclusiv cea mai nouă &ndash; Fortul Nouă.<ref name=LT/>

Pe măsură ce s-au dezvoltat noi tehnologii de construcție și de armament, cetatea a fost renovată repetat pentru a-și păstra eficiența militară. În 1912, s-au lansat o extindere și o inițiativă de reconstrucție.<ref name=LTE/> Acest proiect cerea douăsprezece noi redute cu baterii, clădiri de suport și structuri de suport. Terminarea sa era estimată pentru anul 1917.<ref>{{Harvnb|Pociūnas|2008|p=18}}</ref> Redutele mai vechi urmau să fie complet încercuite de noua construcție, despre care se dorea să utilizeze cele mai noi tehnologii militare.<ref name=KTL/> În primele faze ale punerii în aplicare a acestui plan, s-au construit noi întărituri defensive și vechile redute au fost întărite cu beton. Când au început însă luptele de pe [[Frontul de Est (Primul Război Mondial)|Frontul de Est]] din [[Primul Război Mondial]], lucrările au fost oprite.<ref name=Kamane/> În 1915, o singură redută, Fortul Nouă, se conforma noilor criterii tehnologice, Fortul Zece fiind doar parțial construit. Complexul acoperea atunci circa {{dim|65|km²}} și conținea o rețea feroviară internă de {{dim|30|km}}, o centrală electrică, sistem de aprovizionare cu apă, moară, brutărie, distilerie, depozit de alimente și telegraf. În ciuda faptului că renovările și noile construcții de la cetate nu fuseseră terminate, ea prezenta deja o problemă pentru orice atacator.<ref name=KTL/><ref name=jarma/>
== Referințe ==
== Referințe ==
;Note
;Note

Versiunea de la 2 martie 2015 16:23

Cetatea Kaunas (în lituaniană Kauno tvirtovė, în rusă Кοвенская крепость, transliterat: Kovenskaia krepost) este constituită astăzi din rămășițele unui complex de fortărețe din Kaunas, Lituania. Ea a fost construită și renovată între 1882 și 1915 pentru a proteja frontierele vestice ale Imperiului Rus, și a fost desemnată fortăreață de „clasa întâi” în 1887. În Primul Război Mondial, complexul a fost cea mai mare structură defensivă din tot imperiul, ocupând 65 km².[1]

Cetatea a fost încercată în bătălie în 1915 când Germania a atacat Imperiul Rus și a rezistat unui asalt de unsprezece zile înainte de a fi capturată. După Primul Război Mondial, importanța militară a cetății a intrat în declin, întrucât progresul tehnologic în domeniul armamentului a făcut-o să fie depășită moral. A fost apoi utilizată de diverse instituții civile și ca garnizoană.[2]

În timpul celui de al Doilea Război Mondial, părți ale complexului au fost utilizate de Germania Nazistă pentru detenție, interogatorii și execuții. Circa 50.000 de oameni au fost executați acolo, între care peste 30.000 de victime ale Holocaustului.[3] Unele secțiuni au fost restauirate; Fortul IX⁠(en)[traduceți] găzduiește un muzeu memorial dedicat victimelor execuțiilor în masă din timpul războiului. Complexul este cel mai complet exemplu păstrat de cetate din Rusia Țaristă.[4]

Context

Un edict din 1879 emis de țarul Alexandru al II-lea a ordonat construcția cetății Kaunas

Orașul Kaunas se află la confluența râurilor Neman și Neris, care leagă interiorul Lituaniei de capitala Vilnius și de Marea Baltică. Popoarele baltice își creaseră în secolul I e.n. domenii mari și au intrat în conflict cu scandinavii și cu slavii; Ordinul Teutonic a început să țintească teritorii lituaniene la începutul secolului al XIII-lea.[5] Întrucât Lituania era o țară foarte împădurită, teritoriile sale erau adesea de netrecut, iar interiorul era mai abordabil de-a lungul râurilor când erau înghețate și în scurtul sezon uscat de recoltă de la sfârșitul verii.[6] Ca răspuns la această vulnerabilitate, au fost construite de-a lungul secolului al XIV-lea diferite structuri defensive de-a lungul râului Nemunas, inclusiv un castel de cărămidă la Kaunas.[6][7] Prima atestare documentară a orașului datează din 1361; el a primit drepturi Magdeburg, care îi reglementau autonomia și stabileau protocoale comerciale, din partea lui Vytautas cel Mare⁠(en)[traduceți] în 1408. Avanpostul Ligii Hanseatice a fost înființat aici în 1441. Până la sfârșitul secolului al XVI-lea, Kaunas devenise un mare centru comercial regional, dar epidemiile, incendiile și războaiele au afectat grav țara și orașul în secolele al XVII-lea și al XVIII-lea.[1][7] După divizările Uniunii Polono-Lituaniene de la sfârșitul secolului al XVIII-lea, Lituania a fost încorporată de Imperiul Rus. Două mari proiecte din secolul al XIX-lea au contribuit la revitalizarea orașului. Canalul Augustów⁠(en)[traduceți], terminat în 1832, lega Nemanul de Marea Neagră, și o cale ferată ce lega Sankt Petersburg de Varșovia și de Germania⁠(en)[traduceți] prin Kaunas a fost terminată în 1862; ea făcea parte dintr-o restrânsă rețea de căi ferate din vestul Rusiei.[7][8][9]

Frontierele vestice ale Rusiei aveau nevoie de apărare, și existau sau erau construite diverse cetăți în Letonia, Ucraina și în Belarus. Conceptul de construcție a unei cetăți în Lituania a fost discutat fără rezultate în 1796,[10] dar a devenit o problemă critică după invazia franceză a Rusiei din 1812⁠(en)[traduceți] condusă de Napoleon.[11] Grande Armée a reușit să treacă Nemunasul fără mari dificultăți lângă Kaunas în drumul său către Moscova.[12] O Germanie din ce în ce mai unită îngrijora Imperiul în a doua jumătate a secolului.[13] O cetate la Kaunas ar fi prezentat un obstacol pentru atacurile dinspre vest, împiedicând alte invazii către Riga și Vilnius. Pentru a controla regiunea, atacatorii ar fi trebuit mai întâi să neutralizeze Kaunasul. Puși în fața acestei posibilități și evaluând avantajele naturale ale orașului, oficialii ruși au hotărât să construiască o cetate acolo. După mai multe amânări, la 7 iulie 1879, țarul Alexandru al II-lea a emis un edict prin care ordona construcția ei.[1]

Construcția

Construcția
cetății Kaunas[11] 		Baterii Redute
I II III IV V VI VII VIII IX I II III IV V VI VII VIII IX
Începutul construcției 1882 1883 1883 1884 1884 1883 1884 1883 1883 1883 1883 1883 1883 1883 1883 1884 1890 1903
Sfârșitul construcției 1889 1888 1888 1888 1888 1888 1888 1888 1888 1889 1888 1889 1888 1889 1889 1889 ~1907 1911[14]
Biserica garnizoanei⁠(en)[traduceți] a fost construită pentru garnizoana cetății

Primul design a fost supervizat de generalii Nikolai Obrucev, Konstantin Zverev și Ivan Volberg.[15] După cum fusese planificat inițial, cetatea cuprindea o arie uriașă, constând din șapte redute și nouă baterii defensive aranjate în bucle concentrice. Planul cuprindea clădiri și infrastructură de suport, cum ar fi cazărmi, drumuri noi și un depozit de muniție. Lucrările de construcție au demarat în 1882;[16] pentru proiect au fost adunați 4.000 de muncitori.[11] Principalele structuri au fost concentrate în Freda⁠(en)[traduceți], Panemunė⁠(en)[traduceți], Aleksotas, și în zona nouă a orașului. Proiectul a afectat semnificativ viața cotidiană a locuitorilor Kaunasului și existau intenții de a detașa cetatea într-o unitate administrativă independentă guvernată de o comisie militară; comandantul său scria că „nu mai există orașul Kaunas, ci doar cetatea Kaunas.”[17][18]

Primele redute au fost construite folosind cărămizi întărite, având întărituri de pământ, incorporate în relieful înconjurător, ceea ce le făcea mai greu de penetrat.[12] Ele erau simetrice, de regulă cu cinci fețe, cu poziții pentru infanterie și artilerie. Aceste redute au fost construite conform designului standard rusesc pentru redutele de cărămidă în vigoare la acea vreme. Astfel, primele șapte redute erau foarte similare; ele difereau doar prin distribuția interiorului, integrarea în relieful înconjurător și unele detalii de construcție. Ele aveau să fie și renovate în moduri ușor diferite.[15] Bateriile erau construite între redute adiacente și conțineau diferite tipuri de artilerie, amplasate de-a lungul liniilor exterioare ale cetății și de regulă ridicate pe dealuri.[15] Prima fază a lucrărilor de construcție s-a încheiat în 1887.[16][19] cetatea a primit titulatura de „clasa întâi” în acel an, pentru a-i consemna importanța și capabilitățile defensive, iar Otto Klem a fost numit primul său comandant.[19] În același timp, s-au stabilit reguli administrative pentru gestionarea impactului cetății asupra orașului și asupra zonelor din jur; înălțimea clădirilor civile ale cetății a fost restricționată.[20]

Unul dintre cele mai lungi tuneluri ale Fortului Nouă

În 1890 a început lucrul la a opta redută, denumită Linkuva; s-au introdus noi tehnici de construcție, în special betonul armat.[12] Reduta Linkuva a devenit cea mai modernă întăritură, echipată cu electricitate, canalizare și cazemate pentru o garnizoană de 1.000 de persoane.[15] În același timp, s-au pus bazele altor structuri defensive care au dus la înconjurarea întregului centru al orașului între râurile Nemunas și Neris. Până în 1890, fuseseră terminate șapte redute, fuseseră construite drumuri de suport, si un pod feroviar peste Nemunas a fost adaptat pentru transportul militar. Până acum, cheltuielile cu cetatea se ridicaseră la peste nouă milioane de ruble.[16] Primele cărămizi ale bisericii ce avea să deservească garnizoana⁠(en)[traduceți] au fost puse în 1891; ea a fost terminată în 1893. În anul următor a început construcția unei căi ferate cu ecartament îngust dedicată.[21]

Fortul Nouă, redută a cărei construcție a început în 1903, a fost prima de felul său din Imperiu. Structura era un trapez, cuprinzând o metereză pentru infanterie, și a fost echipată cu două turnuri blindate de pază, electricitate și sistem de ventilație. Zidurile cazematelor de pe tunuri au fost acoperite cu plută pentru a reduce zgomotul focurilor.[15] Costurile acestei singure redute s-au ridicat la 850.000 de ruble.[14]

Ambrazură pentru tunuri

Complexul de redute și structuri defensive a fost împărțit în patru sectoare. Primul a urmat malul stâng al Nemunasului până la confluența cu râul Jiesia și a cuprins primele trei redute, cele mai vechi. Al doilea sector se întindea de la Jiesia la mănăstirea Pažaislis⁠(en)[traduceți] și cuprindea două redute. Al treilea se extindea din dreapta până la malul stânga al Nemunasului; acest sector cuprindea și el două redute. Al patrulea sector, și ultimul, se întinde de pe malul drept al Nerisului până la malul stâng al Nemunasului, cuprinzând două redute, inclusiv cea mai nouă – Fortul Nouă.[16]

Pe măsură ce s-au dezvoltat noi tehnologii de construcție și de armament, cetatea a fost renovată repetat pentru a-și păstra eficiența militară. În 1912, s-au lansat o extindere și o inițiativă de reconstrucție.[19] Acest proiect cerea douăsprezece noi redute cu baterii, clădiri de suport și structuri de suport. Terminarea sa era estimată pentru anul 1917.[22] Redutele mai vechi urmau să fie complet încercuite de noua construcție, despre care se dorea să utilizeze cele mai noi tehnologii militare.[1] În primele faze ale punerii în aplicare a acestui plan, s-au construit noi întărituri defensive și vechile redute au fost întărite cu beton. Când au început însă luptele de pe Frontul de Est din Primul Război Mondial, lucrările au fost oprite.[12] În 1915, o singură redută, Fortul Nouă, se conforma noilor criterii tehnologice, Fortul Zece fiind doar parțial construit. Complexul acoperea atunci circa 65 km² și conținea o rețea feroviară internă de 30 km, o centrală electrică, sistem de aprovizionare cu apă, moară, brutărie, distilerie, depozit de alimente și telegraf. În ciuda faptului că renovările și noile construcții de la cetate nu fuseseră terminate, ea prezenta deja o problemă pentru orice atacator.[1][18]

Referințe

Note
  1. ^ a b c d e Kauno tvirtovės istorija (în lituaniană), Gintaras Česonis, , accesat în  
  2. ^ Orlov 2007, p. 12.
  3. ^ „Museums of Lithuania”. Kaunas' 9th Fort Museum. Association of Lithuanian Museums. Accesat în . 
  4. ^ Eroare la citare: Etichetă <ref> invalidă; niciun text nu a fost furnizat pentru referințele numite Orlov18
  5. ^ Frucht 2005, p. 128.
  6. ^ a b Rowell 1994, pp. 49–54.
  7. ^ a b c Kaunas: An Historical Overview, City of Kaunas, , accesat în  
  8. ^ Дорога САНКТ - ПЕТЕРБУРГ - ЛУГА - ПСКОВ - РЕЗЕКНЕ - ВИЛЬНЮС – ВАРШАВА (în rusă), , accesat în  
  9. ^ Mearsheimer 2001, p. 70.
  10. ^ Orlov 2007, p. 34.
  11. ^ a b c Pociūnas 2008, p. 14.
  12. ^ a b c d Nijolė Steponaitytė (), Kauno tvirtovė (în lituaniană), accesat în  
  13. ^ Millett 1987, p. 286.
  14. ^ a b Orlov 2007, pp. 52–54.
  15. ^ a b c d e Orlov 2007, p. 15.
  16. ^ a b c d Iš Kauno tvirtovės fortų istorijos (în lituaniană), Fortai, arhivat din original (– Scholar search) la , accesat în  
  17. ^ Eroare la citare: Etichetă <ref> invalidă; niciun text nu a fost furnizat pentru referințele numite interwar
  18. ^ a b Neringa, Jarmalavičiutė (), „The Fortress of Kaunas: History Present Situation and Conversion Challenges”, Environmental Security and Public Safety, NATO Security through Science Series: 127–145, accesat în  
  19. ^ a b c Zinkus 1979, p. 395.
  20. ^ Eroare la citare: Etichetă <ref> invalidă; niciun text nu a fost furnizat pentru referințele numite ML
  21. ^ Orlov 2007, p. 50.
  22. ^ Pociūnas 2008, p. 18.
Bibliografie
  • Anušauskas, Arvydas (), Lietuva 1940–1990: okupuotos Lietuvos istorija (în lituaniană), Kaunas, p. 712, ISBN 9955-601-47-7 
  • Cornish, Nik (), The Russian Army 1914–18 (în engleză), Osprey Publishing, p. 48, ISBN 978-9955-638-97-1 
  • Gitelman, Zvi (), Bitter Legacy: Confronting the Holocaust in the USSR (în engleză), Indiana: Indiana University Press, p. 332, ISBN 0-253-33359-8 
  • Orlov, Vladimir (), Kauno tvirtovės istorija (în lituaniană), Kaunas: Arx Baltica, p. 160, ISBN 978-9955-638-97-1 
  • Frucht, Richard (), Eastern Europe: An Introduction to the People, Lands, and Culture (în engleză), ABC-CLIO, p. 928, ISBN 1-57607-800-0 
  • Kviklys, Bronius (), Mūsų Lietuva (în lituaniană), II, Vilnius: Mintis, p. 752, ISBN 978-9955-638-97-1 
  • Millett, Allan (), Military Effectiveness (în engleză), Routledge, p. 385, ISBN 0-04-445053-2 
  • Mearsheimer, John (), The Tragedy of Great Power Politics (în engleză), W. W. Norton & Company, p. 555, ISBN 0-393-02025-8 
  • Pociūnas, Arvydas (), Kauno tvirtovės gynyba 1915 metais (PDF) (în lituaniană), Vilnius: Generolo Jono Žemaičio Lietuvos karo akademija, p. 186, ISBN 978-9955-423-64-5, accesat în  
  • Rowell, S.C. (), Lithuania Ascending: A Pagan Empire Within East-central Europe, 1295-1345 (în engleză), Cambridge: Cambridge University Press, p. 375, ISBN 0-521-45011-X 
  • Zinkus, Jonas (), Lietuviškoji tarybinė enciklopedija (în lituaniană), V, Vilnius: Vyriausioji enciklopedijų redakcija, p. 754, OCLC 20017802 
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Cetatea_Kaunas&oldid=9120292