Zonele aliate de ocupație din Germania

	Istoria Germaniei
	; Acest articol este parte a unei serii
Antichitatea
	Triburile germanice
	Perioada migrațiilor
	Imperiu Francilor
Evul Mediu
	Sfântul Imperiu Roman
	Colonizarea răsăritului
Apariția națiunii germane
	Confederația Rinului
	Confederația Germană
	Confederația Germană de Nord
Imperiul German
	Imperiul German
	Primul Război Mondial
Republica de la Weimar
	Republica de la Weimar
Germania nazistă
	Germania nazistă
	Al Doilea Război Mondial
Germania postbelică
	Germania între 1945-1990
	Ocupația și împărțirea
	Expulzarea germanilor
	Republica Democrată Germană
	Germania de Vest
	Reunificarea Germaniei
Germania modernă
	Germania
	Portal Germania; v • d • m

Germania

Germania administrată de Aliați

Deutsches Reich

←

1945 – 1949

RFG|→

→

Protectoratul Saar|→

→

Drapel

Zonele de ocupație din Germania (1945)

Capitală

Berlin (de jure)
Frankfurt (zona americană)
Bad Oeynhausen (zona britanică)
Baden-Baden (zona franceză)
Berlinul de Est (zona sovietică)

Limbă

germană

Guvernare

Governatori

- Zona britanică

Bernard Law Montgomery

- Zona franceză

Jean de Lattre de Tassigny

- Zona americană

- Zona sovietică

Istorie

Războiul Rece

Comisia Aliată de Control

5 iulie 1945

protectoratul Saar

15 decembrie 1947

Republica Federală Germania

23 mai 1949

Republica Democrată Germană

7 octombrie 1949

Tratatul doi plus patru

12 septembrie 1990

Desființare

1949

Economie

Monedă

Reichsmark (1945–48)
Rentenmark (1945–48)
Deutschmark (W: 1948–49)^d
Deutschmark (E: 1948–49)^e
marcă de Saar (Saar: 1947–48)
franc de Saar (Saar: 1948–59)

¹ Reunificarea Germaniei a avut loc pe 3 octombrie 1990.

Cele patru sectoare de ocupație din Berlin

Puterile Aliate care au învins Germania Nazistă în Al Doilea Război Mondial au împărțit în scopuri administrative țara (la vest de linia Oder-Neisse) în patru zone de ocupație ce au existat în perioada 1945–1949.

Zonele de ocupație

Zona americană de ocupație era formată din:
- landul Bavaria,
- landul Hessa,
- zona de nord a landului Baden-Württemberg,
- orașele Brema și Bremerhaven

Cartierul-general al Zonei americane de ocupație era clădirea "I.G. Farben" din Frankfurt pe Main.

Zona britanică de ocupație era formată din:

Cartierul-general al Zonei britanice de ocupație se afla în orașul Bad Oeynhausen.

La început, Franței, deși făcea parte dintre Aliați, nu-i fusese repartizată o zonă de ocupație, în principal datorită temerilor cu privire la reacția populației, dată fiind ostilitatea istorică dintre francezi și germani, dar și datorită importanței mai scăzute din punct de vedere militar a Franței Libere, în timpul războiului ^[1]. Până în cele din urmă, americanii și britanicii au căzut de acord să cedeze câte o porțiune din propriile lor zone de ocupație în favoarea francezilor. Datorită acestui aranjament, Zona franceză de ocupație era formată din două teritorii separate, și anume:
1. Renania-Palatinat;
2. Zona sudică a landului Baden-Württemberg.

Cartierul-general al Zonei de ocupație franceze se afla în orașul Baden-Baden.

Zonele occidentale de ocupație au fost combinate, mai târziu, în Trizonă.

Zona sovietică de ocupație era formată din:

Cartierul-general al Zonei sovietice de ocupație se afla în sectorul Karlshorst al Berlinului răsăritean.

Berlinul a fost ocupat de cele patru Puteri Aliate, fiind divizat la rândul lui în patru zone de ocupație.

Fiecare putere ocupantă a format propria autoritate de guvernare și a dus diferite politici față de populația civilă și guvernarea locală.

Planul original care prevedea guvernarea Germaniei ca un singur stat prin intermediul Comisiei Aliate de Control a fost abandonat în 1946 – 1947 (fără să fi fost vreodată pus în practică), datorită tensiunilor în creștere dintre occidentali și Uniunea Sovietică, care au primit denumirea generică de Războiul Rece. Ruptura definitivă dintre Aliați în privința administrației Germaniei postbelice a devenit evidentă în timpul Blocadei Berlinului.

Cele trei zone occidentale de ocupație au fost unite pentru a forma Republica Federală Germania, noul stat german fiind proclamat la 23 mai 1949. În zona sovietică de ocupație a fost proclamată Republica Democrată Germană la 7 octombrie 1949.

În Germania de Vest ocupația a continuat în mod oficial până în 1955, dar după proclamarea RFG-ului guvernatorii militari au fost înlocuiți cu înalți comisari civili, a căror poziție era între cea a unui guvernator și cea a unui ambasador. După recunoașterea Germaniei occidentale ca stat pe deplin suveran în 1955, ocupația s-a terminat, iar înalții comisari au fost înlocuiți cu ambasadori.

Orașul Berlin nu a fost parte a niciunui stat și a continuat să se afle sub controlul Aliaților până în 1990. Cele trei sectoare occidentale au fost unite în scopuri administrative în Berlinul Occidental, în vreme ce sectotul sovietic a funcționat ca Berlinul Răsăritean.

Toate teritoriile germane de la est de Odra și Neisse (Pomerania, Neumark, Silezia și Prusia Răsăriteană) au fost anexate de Polonia și Uniunea Sovietică. Klaipeda (în germană: Memel) și regiunea înconjurătoare au fost alipite la RSS Lituaniană. Teritoriile Franței, Austriei, Belgiei, Cehoslovaciei, Poloniei și Lituaniei anexate de Germania Nazistă în timpul războiului au fost retrocedate țărilor respective sau au fost anexate de URSS.