Confederația Rinului
| Confederația Rinului | ||||
| États confédérés du Rhin (fr) Rheinbund (de) | ||||
| — republică clientelară franceză(d) — | ||||
| ||||
| ||||
 Confederația Rinului în 1812 | ||||
| Capitală | Frankfurt | |||
|---|---|---|---|---|
| Limbă | germană, franceză | |||
| Guvernare | ||||
| Formă de guvernare | confederație | |||
| Protector | ||||
| - Napoleon | lista | |||
| Primat | ||||
| - 1806-1813 | Karl von Dalberg | |||
| - 1813 | Eugène de Beauharnais | |||
| Legislativ | diet[*] | |||
| Istorie | ||||
| Epoca istorică | Epoca napoleoniană | |||
| Bătălia de la Austerlitz | ||||
| Dizolvarea Sfântului Imperiu Roman | ||||
| Bătălia de la Leipzig | ||||
Modifică date / text  | ||||
| Istoria Germaniei | |
 Acest articol este parte a unei serii | |
| Antichitatea | |
|---|---|
| Triburile germanice | |
| Perioada migrațiilor | |
| Imperiu Francilor | |
| Evul Mediu | |
| Sfântul Imperiu Roman | |
| Colonizarea răsăritului | |
| Apariția națiunii germane | |
| Confederația Rinului | |
| Confederația Germană | |
| Confederația Germană de Nord | |
| Imperiul German | |
| Imperiul German | |
| Primul Război Mondial | |
| Republica de la Weimar | |
| Republica de la Weimar | |
| Germania nazistă | |
| Germania nazistă | |
| Al Doilea Război Mondial | |
| Germania postbelică | |
| Germania între 1945-1990 | |
| Ocupația și împărțirea | |
| Expulzarea germanilor | |
| Republica Democrată Germană | |
| Germania de Vest | |
| Reunificarea Germaniei | |
| Germania modernă | |
| Germania | |
Portal Germania |
Confederația Rinului (în germană Rheinbund; în franceză États confédérés du Rhin [oficial] Confédération du Rhin [în uz]) a fost un stat ce a existat între 1806 și 1813. A fost format din 16 state germane de către Napoleon, după ce acesta a învins armatele reunite ale Austriei și Rusiei în Bătălia de la Austerlitz. Tratatul de la Pressburg a consfințit crearea Confederației Rinului. Membrii confederației erau prinți germani (Fürsten) din Sfântul Imperiu Roman, cărora li s-au adăugat mai târziu alți 19, statul conținând peste 15 milioane locuitori și oferind un avantaj strategic Imperiului Francez pe frontul de est.
Istoric
[modificare | modificare sursă]La 12 iulie 1806 16 state de pe teritoriul actual al Germaniei au semnat Tratatul Confederației Rinului (Rheinbundakte), trecând de la Sfântul Imperiu Roman la o confederație ce unea peste 20 de state germane. Napoleon era protectorul acestei alianțe. La 6 august, după un ultimatum venit din partea lui Napoleon, Francisc al II-lea a renunțat la titlul de împărat și a declarat Sfântul Imperiu Roman dizolvat. În anii următori, alte 23 de state germane au aderat la confederație, dinastia habsburgică a lui Francis urmând să conducă rămășițele imperiului sub numele de Austria. Numai Austria, Prusia, Holsteinul danez și Pomerania suedeză au rămas în afara confederației, fără a se lua în calcul malul vestic al Rinului, și Principalitatea Erfurtului, anexate de Imperiul Francez.
Conform tratatului, confederația urma să fie condusă de corpuri constituționale comune, dar statele individuale (în special cele mari) doreau suveranitate absolută.
În locul unei conduceri monarhice, precum Sfântul Imperiu Roman, cea mai înaltă poziție în cadrul confederației era ocupată de Karl Theodor von Dalberg, fostul Mare Cancelar, care acum deținea titlul de Prim Prinț (Prince-Primate) al confederației. Astfel, el era președinte al Colegiului Regilor și lider al Dietei Confederației, un corp cvasiparlamentar care nu a fost niciodată înființat efectiv.
Confederația era, înainte de toate, o alianță militară: membrii trebuiau să livreze cantități mari de personal militar Franței. În schimbul cooperării, unii conducători de stat primeau statut superior: Baden, Hessa, Cleves și Berg au devenit Mari Ducate, iar Württemberg și Bavaria regate. Statele puteau de asemenea deveni mai mari încorporând numeroasele Kleinstaaten - foste mici state membre ale imperiului desființat.
După înfrângerea Prusiei în fața Franței din 1806, multe state de mărimi mici și medii au aderat la Rheinbund. Confederația și-a atins apogeul în 1808, având patru regate, cinci mari ducate, 13 ducate, 17 principalități și orașele hanseatice libere Hamburg, Lübeck și Bremen.
În 1810 părți mari din Germania de nord-vest au fost încorporate rapid de Imperiul Napoleonian, pentru a urmări mai bine embargoul comercial cu Marea Britanie, Sistemul Continental.
Confederația Rinului a dispărut în 1813, după campania eșuată a lui Napoleon împotriva Rusiei. O mare parte din membrii săi au trecut de cealaltă parte în timpul Bătăliei Națiunilor, când devenise evident faptul că Napoleon va pierde Războiul celei de-a Șasea Coaliții.
Monarhiile membre
[modificare | modificare sursă]
Ducatul Anhalt-Bernburg s-a alăturat la 15 decembrie 1806- Ducatul Anhalt-Dessau s-a alăturat la 15 decembrie 1806
- Ducatul Anhalt-Köthen s-a alăturat la 15 decembrie 1806
Ducatul Arenberg co-fondator 25 iulie 1806
Marele Ducat Baden co-fondator 25 iulie 1806
Regatul Bavariei co-fondator 25 iulie 1806, fost ducat
Marele Ducat Berg co-fondator 25 iulie 1806 (a absorbit Cleves, amândouă foste ducate)
Marele Ducat Hessa-Darmstadt co-fondator 25 iulie 1806
Principatul Hohenzollern-Hechingen co-fondator 25 iulie 1806- Principatul Hohenzollern-Sigmaringen co-fondator 25 iulie 1806
Principatul Isenburg-Birstein co-fondator 25 iulie 1806
Principatul Leyen co-fondator 25 iulie 1806
Principatul Liechtenstein co-fondator 25 iulie 1806
Principatul Lippe-Detmold s-a alăturat la 15 decembrie 1806
Arhiepiscopia Mainz co-fondator 25 iulie 1806, fost Principat-Ecumenic și Electorat; după 1810 
Marele Ducat Frankfurt
Ducatul Mecklenburg-Schwerin s-a alăturat la 15 decembrie 1806- Ducatul Mecklenburg-Strelitz s-a alăturat la 15 decembrie 1806
Ducatul Nassau (Usingen și Weilburg) resultat din uniunea Principalităților Nassau-Usingen și 
Nassau-Weilburg, co-fondatori (25 iulie 1806)
Ducatul Oldenburg s-a alăturat la 15 December 1806
Principatul Reuss-Ebersdorf s-a alăturat la 15 decembrie 1806- Principatul Reuss-Greiz s-a alăturat la 15 decembrie 1806
Principatul Reuss-Lobenstein s-a alăturat la 15 decembrie 1806- Principatul Reuss-Schleiz s-a alăturat la 15 decembrie 1806
- Principatul Salm (Salm-Salm și Salm-Kyrburg) co-fondatori 25 iulie 1806
Ducatul Saxa-Coburg s-a alăturat la 15 decembrie 1806- Ducatul Saxa-Gotha s-a alăturat la 15 decembrie 1806
- Ducatul Saxa-Hildburghausen s-a alăturat la 15 decembrie 1806
Ducatul Saxa-Meiningen s-a alăturat la 15 decembrie 1806- Ducatul Saxa-Weimar s-a alăturat la 15 decembrie 1806
Regatul Saxoniei s-a alăturat la 11 decembrie 1806
Principatul Schaumburg-Lippe s-a alăturat la 15 decembrie 1806
Principatul Schwarzburg-Rudolstadt s-a alăturat la 15 decembrie 1806- Principatul Schwarzburg-Sondershausen s-a alăturat la 15 decembrie 1806
Principatul Waldeck s-a alăturat la 15 decembrie 1806
Regatul Westfaliei ultimul care s-a alăturat, 15 noiembrie 1807
Regatul Württemberg co-fondator 25 iulie 1806
Marele Ducat Würzburg s-a alăturat la 15 septembrie 1806
.svg){kind=small}
.svg){kind=small}
.svg){kind=small}
.svg){kind=small}
.svg){kind=small}
.svg){kind=small}
.svg){kind=small}
.svg){kind=small}
.svg){kind=small}
Urmări
[modificare | modificare sursă]După dizolvarea Confederației Rinului, singura încercare de coordonare politică în Germania, până la crearea Confederației Germane la data de 21 octombrie 1815, a fost un organism numit Consiliul Central al Administrației (germană Zentralverwaltungsrat), al cărui președinte a fost Heinrich Friedrich Karl Reichsfreiherr vom und zum Stein (1757 – 1831). A fost dizolvat la data de 20 iunie 1815.
La data de 30 mai 1814 Tratatul de la Paris a declarat independența statelor germane. În 1815 Congresul de la Viena a redesenat harta politică a continentului. Statele germane au suferit doar schimbări frontaliere minore, Confederația Germană ulterioară corespunzând aproximativ acelorași membri cu cei ai Confederației Rinului.
| ||||||||||||||||||||||
