Boris Vian
| Boris Vian | |
 Boris Vian | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | [2][3][4][5][6][7][8][9][10][11][12][13][14]  Ville-d'Avray, Franța |
| Decedat | (39 de ani)[2][3][4][5][6][7][8][9][15][11][12][10][13] Paris, Franța[16] |
| Înmormântat | Ville-d'Avray |
| Cauza decesului | cauze naturale (infarct miocardic) |
| Frați și surori | Alain Vian[*] |
| Căsătorit cu | Michelle Vian[*] (–) Ursula Kübler[*] (–) |
| Copii | Patrick Vian[*] Carole Vian[*] |
| Cetățenie | .svg){kind=small} Franța |
| Ocupație | polimat cântăreț poet trompetist[*] textier pictor traducător inginer libretist[*] dramaturg scriitor cantautor muzician compozitor scenarist muzician de jazz[*] critic literar[*] music journalist[*] critic muzical[*] |
| Activitate | |
| Alte nume | Bison Ravi[1], Andy Blackshick[1], Xavier Clarke[1], S. Culape[1], Aimé Damour[1], Michel Delaroche[1], Joëlle Du Beausset[1], Gérard Dunoyer[1], Jules Dupont[1], Bison Duravi[1], Fanaton[1], Hugo Hachebuisson[1], Zéphirin Hanvélo[1], Onuphre Hirondelle[1], Amélie de Labmineuse[1], Odile Legrillon[1], Otto Link[1], Thomas Quan[1], Eugène Minoux[1], Gédéon Molle[1], Josèfe Pignerole[1], Adolphe Schmürz[1], Vernon Sullivan[1], Lydio Sincrazi[1], Anna Tof[1], Anna Tof de Raspail[1], Claude Varnier[1], Boriso Viana[1] |
| Studii | Lycée Condorcet[*], Lycée Hoche[*], École centrale de Paris |
| Gen muzical | jazz |
| Instrument(e) | trompetă voce[*] |
| Premii | ordre de la Grande Gidouille[*] |
| Prezență online | |
Modifică date / text  | |
| Literatură franceză |
| Istoria literaturii franceze |
|
Medievală |
| Scriitori francezi |
|
Listă cronologică |
| Portal Franța |
| Portal Literatură |
Boris Vian (n. 10 martie 1920, Ville-d'Avray — d. 23 iunie 1959, Paris) a fost scriitor francez, poet, dramaturg, romancier, traducător, inginer, inventator, trompetist și comentator muzical. A publicat, de asemenea și sub pseudonimul Vernon Sullivan sau Bison Ravi, Baron Visi sau Brisavion (anagramele numelui său).
Biografia[modificare | modificare sursă]
Boris Vian s-a născut în 1920 la Ville d’Array, lângă Paris, într-o familie burgheză, ca fiu al lui Paul Vian, beneficiarul unei rente care reușea să asigure cu ușurință nevoile financiare ale întregii familii și al Yvonne Ravenez[17] , care provenea la rândul ei dintr-o familie înstărită.
La 5 ani, Boris știe să scrie și să citească, la 8 ani i-a citit deja pe Corneille, Racine și Molière. La vârsta de 12 ani a contactat o febră reumatică urmată de tifos, boli care-i vor marca sănătatea pentru întreaga viață. La vârsta de 17 ani a învățat să cânte la trompetă. A studiat la Liceul Versailles și și-a luat diploma în inginerie civilă în 1942.
A debutat în 1943 cu "Verocquin et le Plancton". În timpul războiului a scris cronici muzicale în ziarul "Le jazz hot" și a compus el însuși cântece. Între acestea, cel mai bine vândut a fost "Le Déserteur" (1955), un cântec despre războiul din Algeria, pe care autoritățile franceze l-au interzis. De asemenea, a scris scenarii și a fost actor de film. A tradus în franceză scriitori americani: Raymond Chandler, William Tenn, Henry Kuttner, Ray Bradbury. Deși nu a fost luat în serios ca scriitor în timpul vieții, s-a remarcat în cercurile existențialiste și postsuprarealiste. În 1952 a fost ales membru în Colegiul de Patafizică ( știința soluțiilor imaginare -unde îl are alături, între alții, pe Eugen Ionescu), inițiat de Alfred Jarry. Literatura pe care o scrie nu-l prea ajută să-și câștige pâinea de zi cu zi și e silit să practice alte meserii. În 1956, "rezultat al unui surmenaj neîntrerupt, grefat pe o inimă destul de anemică", după cum marturisește chiar Vian, face un edem pulmonar. Boala de inimă i se agravează, pieptul îi vibrează vizibil. Pe 23 iunie 1959, cel ce spusese odată "voi muri înainte de 40 de ani", se duce să asiste la avanpremiera unui film făcut după "Voi scuipa pe mormintele voastre", cartea sa "scandaloasă". E împotriva acestei ecranizări și ar vrea ca numele să nu-i apară pe generic. Dimineața a uitat să-și ia medicamentele. La zece minute după începerea filmului, inima încetează să-i bată.
Opera[modificare | modificare sursă]
Romane[modificare | modificare sursă]
- J'irai cracher sur vos tombes (Voi scuipa pe mormintele voastre) (1946, sub pseudonimul Vernon Sullivan) [18]
- L'Écume des jours (Spuma zilelor) (1947)
- L'Automne à Pékin (Toamna la Pekin) (1947)
- L'Herbe rouge (Iarba roșie) (1950)
- L'Arrache-cœur (Smulgătorul de inimi) (1953)
- Femeile nu-și dau seama
- Moarte pocitaniilor
Nuvele[modificare | modificare sursă]
- Les Fourmis (Blues pentru o pisică neagră ) (1949)
- Conte de fées à l’usage des moyennes personnes (Poveste de adormit oamenii obișnuiți)
- Amintirea
- Licantropul
- Omul de zăpadă
Poezie[modificare | modificare sursă]
- Je voudrais pas crever (1962) – N-aș prea vrea ca s-o mierlesc / Je voudrais pas crever, poeme, ediție bilingvă, traducere de Linda Maria Baros și Georgiana Banu, Editura Paralela 45, 2002, reeditare 2004, 2006
Teatru[modificare | modificare sursă]
Traduceri[modificare | modificare sursă]
- The Big Sleep de Raymond Chandler ca Le grand sommeil (1948)
- The Lady in the Lake de Raymond Chandler ca La dame du lac (1948)
- The World of Null-A de A. E. van Vogt, ca Le Monde des Å (1958)
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ a b c d e f g h i j k l m n o p q r s t u v w x y z aa ab General catalog of BnF, accesat în
- ^ a b „Boris Vian”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
- ^ a b Autoritatea BnF, accesat în
- ^ a b Boris Vian, SNAC, accesat în
- ^ a b Boris Vian, Find a Grave, accesat în
- ^ a b Boris Vian, Internet Speculative Fiction Database, accesat în
- ^ a b Boris VIAN, NooSFere, accesat în
- ^ a b Boris Vian, BD Gest', accesat în
- ^ a b Boris Vian, Brockhaus Enzyklopädie, accesat în
- ^ a b Boris VIAN, Le Delarge
- ^ a b Boris Vian, Gran Enciclopèdia Catalana
- ^ a b Boris Vian, GeneaStar[*]
- ^ a b Boris Vian, Roglo
- ^ Boris Vian, Babelio
- ^ Boris Vian, Catalogo Vegetti della letteratura fantastica
- ^ „Boris Vian”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
- ^ [1] Famille Vian
- ^ Cea mai frumoasa istorie a iubirii..., Adina Dinițoiu, Observator cultural - numărul 242, octombrie 2004, accesat la 30 ianuarie 2014
