Édouard Lalo

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Édouard Lalo
Édouard Lalo2.jpeg
Édouard Lalo
Date personale
Născut[1][2][3][4][5] Modificați la Wikidata
Lille, Franța[6][7] Modificați la Wikidata
Decedat (69 de ani)[1][2][4][5] Modificați la Wikidata
Paris, Franța[8][7] Modificați la Wikidata
ÎnmormântatCimitirul Père-Lachaise[9] Modificați la Wikidata
Căsătorit cuJulie-Marie-Victoire Bernier de Maligny[*] Modificați la Wikidata
CopiiPierre Lalo[*] Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of France.svg Franța Modificați la Wikidata
Ocupațiecompozitor Modificați la Wikidata
Activitate
StudiiConservatoire à rayonnement régional de Lille[*]  Modificați la Wikidata
Gen muzicalmuzică clasică  Modificați la Wikidata
Instrument(e)vioară
violă  Modificați la Wikidata
PremiiLegiunea de Onoare în grad de Ofițer[*]  Modificați la Wikidata
Prezență online
Édouard Lalo
(1823-1892)

Édouard Victor Antoine Lalo (n. ,[1][2][3][4][5] Lille, Franța[6][7] – d. ,[1][2][4][5] Paris, Franța[8][7]) a fost un compozitor francez de origine spaniolă.

A studiat, cu începere din anul 1833, la Conservatorul din Lille, vioara, violoncelul și compoziția. În 1839 se mută la Paris.

Creația sa a cuprins opere, simfonii, concerte pentru vioară și violoncel.

Edouard Lalo era cunoscut în epocă mai mult ca violonist. Compune mai mult pentru instrumentul al cărui interpret este: concerte pentru vioară și orchestră, simfonia spaniolă și fantezii instrumentale, dar și melodii pentru voce și pian, chiar și opere. Totodată, mai scrie pentru vioară și un concert rus. Celebru este și concertul pentru violoncel, cu o melodică de tip spaniol.

Este înmormântat la Paris, în cimitirul Père Lachaise.

Creații[modificare | modificare sursă]

  • Instrumentale
    • Simfonie (1886)
    • Divertissement (1869)
    • Concert pentru pian și orchestră (1888)
    • Concert pentru vioară și orchestră nr.1 op.20 (1873)
    • Concert pentru vioară și orchestră nr.2 op.21 Symphonie espagnole (1873/74)
    • Concert pentru vioară și orchestră nr.3 Fantaisie norvégienne (1878)
    • Concert pentru vioară și orchestră nr.4 op.29 Concerto russe (1879)
    • Concert pentru violoncel și orchestră (1877)
  • Piese pentru scenă și alte piese vocale
    • Fiesque, operă (1866-68)
    • Le Roi d'Ys, operă (1875-87)
    • La Jacquerie, operă (1889, neterminată)
    • Namouna, balet (1881/82)
    • Néron, pantomină (1891)
    • 23 Lieduri
  • Muzică de cameră
    • Fantaisie originale pentru pian și vioară op. 1 (cca. 1848)
    • Allegro maestoso pentru pian și vioară op. 2 (cca. 1848)
    • Deux impromptus (Espérance, Insouciance) pentru pian și vioară op. 4 (cca. 1848)
    • Arlequin, esquisse caractéristique pentru vioară sau violoncel și pian (cca. 1848)
    • Trio pentru pian nr. 1 op. 7 (cca. 1850)
    • Impromptus (Pastorale, Scherzo alla Pulcinella) pentru vioară și pian op. 8 (cca. 1850)
    • Trio pentru pian nr. 2 (1852)
    • Sonată pentru pian și vioară op. 12 (1853)
    • Deux pièces (Chanson villageoise, Serenade) pentru violoncel și pian op. 14 (1854)
    • Allegro pentru violoncel și pian op. 16 (1856)
    • Soirées parisiennes pentru vioară și pian op. 18 (1850) (împreună cu C. Wehle)
    • Sonată pentru viloncel și pian (1856)
    • Cvartet de coarde op. 19 (1859) [1880 prelucrat ca și op. 45]
    • Trio pentru pian nr. 3 op. 26 (1880)
    • Guitare pentru vioară și pian op. 28 (1882)
    • Cvartet de coarde op. 45 (1880) (Prima variantă în 1859 ca și op. 19)

Legături externe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c d „Édouard Lalo”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  2. ^ a b c d Autoritatea BnF, accesat în  
  3. ^ a b Edouard Victor Antoine Lalo, Baza de date Léonore, accesat în  
  4. ^ a b c d Édouard Lalo, SNAC, accesat în  
  5. ^ a b c d Édouard Lalo, International Music Score Library Project, accesat în  
  6. ^ a b „Édouard Lalo”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  7. ^ a b c d Лало Эдуар, Marea Enciclopedie Sovietică (1969–1978)[*] 
  8. ^ a b „Édouard Lalo”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  9. ^ Deux siècles d'histoire au Père Lachaise[*], p. 464  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)