Wilhelm Blaschke

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Wilhelm Blaschke
Wilhelm Blaschke.jpg
Date personale
Născut[1][2][3] Modificați la Wikidata
Graz, Austro-Ungaria[4] Modificați la Wikidata
Decedat (76 de ani)[1][2][3] Modificați la Wikidata
Hamburg, Germania[5] Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of Austria.svg Austria Modificați la Wikidata
Ocupațiematematician
profesor universitar
scriitor Modificați la Wikidata
Activitate
Alma materUniversitatea din Viena
Scuola Normale Superiore din Pisa
Universitatea Georg-August din Göttingen
Universitatea Bonn  Modificați la Wikidata
OrganizațieUniversitatea din Tübingen
Universitatea din Hamburg
Universitatea Leipzig  Modificați la Wikidata
Partid politicPartidul Nazist  Modificați la Wikidata
PremiiPremiul Național al Republicii Democrate Germane[*]
Ackermann–Teubner Memorial Award[*] ()
Profesor pentruShiing-Shen Chern  Modificați la Wikidata

Wilhelm Johann Eugen Blaschke (n. 13 septembrie 1885 - d. 17 martie 1962) a fost matematician austro-ungar, cunoscut mai ales pentru contribuțiile sale în domeniile geometriei diferențiale și celei integrale.

Printre studenții săi s-au numărat matematicienii Shiing-Shen Chern (1911-2004, american de origine chineză), Luis Santaló (1911-2001, argentinian) și Emanuel Sperner (1905-1980, german).

Biografie[modificare | modificare sursă]

Tatăl său, care preda geometria descriptivă la un liceu din Graz, i-a insuflat idealul geometriei pure, prefigurat de către matematicianul elvețian Jakob Steiner.

Wilhelm Blaschke a studiat mai întâi arhitectura la Universitatea din Viena. Apoi s-a orientat către matematică, urmând cursurile lui Wilhelm Wirtinger, în 1908 obținând licența. Continuă studiul matematicii sub îndrumarea lui Luigi Bianchi la Școala Normală Superioară din Pisa și apoi la Universitatea din Göttingen, unde are i-a avut ca profesori pe matematicienii Felix Klein, David Hilbert și Carl Runge.

Opera[modificare | modificare sursă]

Blaschke explorează cea mai mare parte a domeniilor geometriei diferențiale (mai ales geometria diferențială afină) aducând contribuții în domenii ca: determinarea soluțiilor unor probleme de extrem geometric (suprafețe minimale, probleme izoperimetrice), corpuri convexe, geometrie integrală, spații "fibrate", aplicații geometrice ale teoriei grupurilor, geometria cercului și a sferei (continuând drumul deschis de Edmond Laguerre, August Ferdinand Möbius, Sophus Lie).

De asemenea, Blaschke s-a ocupat cu studiul soluțiilor ecuațiilor cu derivate parțiale de ordin finit sau infinit, de teoria funcțiilor armonice.

Pentru prima dată a abordat problemele topologice de geometrie diferențială. În lucrările sale a mai abordat și geometriile de grup fundamental dat.

Relații cu matematicienii români[modificare | modificare sursă]

În 1956 a participat la Congresul Matematicienilor Români de la București. În 1935 a făcut o vizită la Universitatea din Iași. A colaborat la revista Mathematica din Cluj, cu care ocazie a conferențiat în cadrul Societății de Științe Matematice București.

Modul lui Blaschke de abordare a teoriei funcțiilor armonice a fost utilizat de Miron Nicolescu la funcțiile poliarmonice.

Blaschke a fost prieten cu scriitorul și matematicianul Ion Barbu (Dan Barbilian).

Scrieri[modificare | modificare sursă]

  • Gesammelte Werke, Thales, Essen, 1985
  • Vorlesungen über Differentialgeometrie, 3 vol., Ed. Springer, în Grundlehren der mathematischen Wissenschaften, 1921 - 1929:
    • vol. 1: Elementare Differentialgeometrie,
    • vol. 2: Affine Differentialgeometrie,
    • vol. 2: Differentialgeometrie der Kreise und Kugeln, 1929
  • Nicht-Euklidische Geometrie und Mechanik I, II, III, Leipzig: B.G. Teubner (1942)
  • Zur Bewegungsgeometrie auf der Kugel, în: Sitzungsberichte der Heidelberger Akademie der Wissenschaften (1948)
  • Kinematik und Quaternionen, Berlin: VEB Deutscher Verlag der Wissenschaften (1960)
  • Projektive Geometrie, ediția a III-a, Birkhäuser 1954
  • Analytische Geometrie, ediția a III-a, Birkhäuser, 1954
  • Kreis und Kugel, ediția a III-a, Berlin, de Gruyter, 1956
  • Vorlesungen über Integralgeometrie, VEB, Berlin, 1955
  • Ebene Kinematik, Oldenbourg, München, 1956
  • Einführung in die Geometrie der Waben, Birkhäuser, 1955
  • Einführung in die Differentialgeometrie, în colaborare cu H. Reichardt, Springer, 1960
  • Elementare Differentialgeometrie, în colaborare cu Kurt Leichtweiß, Springer, 1973

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b „Wilhelm Blaschke”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  2. ^ a b Autoritatea BnF, accesat în  
  3. ^ a b MacTutor History of Mathematics archive, accesat în  
  4. ^ „Wilhelm Blaschke”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  5. ^ „Wilhelm Blaschke”, Gemeinsame Normdatei, accesat în