Funcție armonică

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Funcție armonică este un termen folosit în matematică (mai ales în teoria probabilităților), fizică și se referă la acele funcții dublu derivabile , unde este un interval deschis al lui , care satisfac ecuația lui Laplace:

pe întreg intervalul U. Într-o formă mai compactă se mai poate scrie:

sau .

Exemple[modificare | modificare sursă]

Exemple de funcții armonice cu două variabile:

  • partea reală și partea imaginară a oricărei funcții olomorfe
  • funcția

definită pe , de exemplu potențialul electric produs de un fir încărcat sau potențialul gravitațional datorat unei mase cilindrice.

Proprietăți[modificare | modificare sursă]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Bobancu, V. - Dicționar de matematici generale, Editura Enciclopedică Română, București, 1974
  • Iacob, C. - Curs de matematici superioare, București, 1957

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]