Wikipedia:Pagini de recuperat/Ionuț Caragea

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare

Ionuț Caragea[modificare sursă]

Bună ziua din București. Vă rog să aveți bunăvoința de a recupera articolul despre scriitorul Ionuț Caragea. Poate că în 2011, când a mai existat o cerere de recuperare, conform arhivei pe care am cercetat-o în detaliu, nu se justifica crearea unei pagini Ionuț Caragea, de aceea nici nu voi aduce în discuție elementele din cererea aceea, pentru a nu mai pierde timpul nimănui, dar cred că se poate justifica în acest moment, la 4 ani depărtare. Am constatat în arhive că Ionuț Caragea a fost un wikipedist care a intrat în conflict cu proiectul, ceea ce este condamnabil, dar nu cred că acest aspect trebuie să influențeze sau să restricționeze prezența unui articol despre scriitor pe Wikipedia. Cred că putem să ne rezumăm strict la activitatea literară a autorului, ceea ce ar fi de folos proiectului și cititorilor. Și sper să nu mă înșel, iar asta veți analiza și dumneavoastră, când spun că autorul Ionuț Caragea a câștigat în notabilitate în ultimii ani, acest lucru putând fi constatat din noile realizări după 2011: un premiu internațional pentru aforisme – premiul de creativitate la concursul Naji Naaman din Liban, la care au participat 1341 concurenți din întreaga lume (după cum se poate observa în ziarul Adevărul, „Lansate în 2002, premiile literare Naji Naaman sunt decernate în Liban în fiecare an autorilor de creații literare cele mai originale și mai incitante din punct de vedere stilistic și al mesajului, care vizeazǎ revigorarea și dezvoltarea valorilor umane.”[1]), premiu urmat de includerea în Antologia internațională a premiilor Naji Naaman; includerea în Antologia aforismului românesc contemporan, o lucrare de excepție, conform spuselor din sursele prezente mai jos, publicată la respectabila editură Genesi din Torino, Italia – antologie care a participat la salonul de carte din Italia și în care au fost incluși 20 dintre cei mai importanți aforiști români contemporani, conform spuselor din surse (Fabrizio Caramagna, reputat specialist în aforismul european, reprezentantul Editurii Genesi, i-a selectat pe autori, eveniment consemnat și de Institutul Cultural Român); prezența în reviste internaționale precum Europa din Novi Sad, pag. 119 [2], Levure Litteraire din Franța [3], Carmina Balcanica, pag. 113-116 [4]; cronici de la critici literari serioși, profesori universitari doctori, premiați pentru critica literară - Theodor Codreanu (critic și istoric literar distins cu trei premii naționale Eminescu pentru critică, distins cu premiul Titu Maiorescu al Academiei, care spune în Oglinda literară sau Feed Back că romanul Uezen al lui Ionuț Caragea pare a fi opera de răsunet a autorului, că Ionuț Caragea e un talent autentic care a ținut să se diferențieze atât de vechii textualiști, cât și de „naturalismul” fiziologic al colegilor de generație, că stilul său este remarcabil prin economia mijloacelor de expresie, reușind să fie expresiv prin sprinteneala cuvântului, prin dramatism dialogic), Marius Chelaru (premiat pentru critică de Convorbiri literare, care scrie doua cronici despre autor în Convorbiri literare), Maria-Ana Tupan (critic, membru al USR, secția critică literară, distinsă cu premii ale revistelor Convorbiri literare, Viața Românească și premii ale USR pentru critică literară, care spune în revista Contemporanul, într-o cronică despre cartea de poezie Cer fără scări, că Ionuț Caragea amintește adesea de Marin Sorescu, făcând și unele fac trimiteri la Blaga: “Recontextualizând cu spirit jucăuș și inventiv formule de limbaj asociate unor situații tipice, poetul ne amintește adesea de Marin Sorescu, neabandonând nici poza inițiatului orfic sau tentația rostirii aforistice: „poezia e o trecere de pietoni/ între viață și moarte” sau „Dacă Lucian Blaga distingea rolul pur ornamental al tropismelor de cel revelator (metafore cognitive), Ionuț Caragea pare interesat de un heideggerian act poetic al devenirii întru ființa mai profundă, inteligibilă.”) și tot Maria-Ana Tupan, într-un alt articol din Contemporanul, face o cronică elogioasă despre romanul Uezen al lui Caragea (Romanul aparține Noului Val de SF, în accepțiunea lansată de Judith Merril în anii ’60, de “ficțiune speculativă”: povestiri menite să exploreze și să descopere, prin proiecție, extrapolare, analogie, experiment ipotetic pe hârtie, ceva despre natura omului, universului, realității. Autorul lui Uezen compensează caracterul futurist al peisajului, recuzitei, tehnologiei genetice și al zborurilor intergalactice prin familiaritatea analogiilor (de obicei, răsturnate, negative) cu o tradiție esoterică de diverse proveniențe: biblică, hermetică, gnostică… … Folosind scenariul biblic drept cadru de referință al unei bune părți din umanitate, Ionuț Caragea a refuzat să dea Științei, mai ales celei aliate cu Puterea, tributul pretins, precum scriitorii naturaliști ai secolului trecut). Sau comparații cu intriga scriitori marilor clasici, prin analogie ( „Am putea compara dilema din miezul acestei intrigi cu reevaluarea condiției umane în lumina teoriilor eredității de la sfârșitul secolului al nouăsprezecelea. Zola sau Thomas Hardy, care doreau să scrie „roman științific”, se confruntau cu dificultatea de a crea personaje înzestrate cu liberul arbitru ce definește condiția umană și, în același timp, determinate în mod absolut de factori genetici. Așa cum Tess refuză să știe ceva despre strămoși, pentru a nu descoperi că repetă viața altcuiva, citim și în Uezen o declarație de independență a unei… clone față de originalul său, clamându-⁠și dreptul la destin diferit, propriu.”), Ștefan Borbely (critic cu stagii de pregătire la universitățile din Columbia și North Carolina, bursier la Universitatea Indiana, premiat de USR pentru eseu și critică, premiat pentru critică la Festivalului Național de Literatură (FestLit), care îl consideră pe Caragea unul dintre cei mai atipici literați din România, un bard cosmic liber etc.: „Nu-l cunosc personal pe autorul volumului de față, ceea ce înseamnă că portretul interior pe care voi încerca să-l schițez e construit exclusiv pe baza poeziilor pe care el le scrie. Rar se întîmplă să ai parte de un asemenea privilegiu; în general, eul fizic interferează abuziv cu cel poetic, și nu de puține ori chiar ajunge să-l ecraneze sau să-l înlocuiască. Nu e și cazul rîndurilor de acum, născute oarecum dintr-un pariu personal cu o bătaie mai lungă: știam că Ionuț Caragea publicase multe volume pînă acum (cel de acum, Cer fără scări, este al 27-lea, dacă am numărat bine!), citisem ciclul SF scris de el despre Uezen și, mai ales, volumul său dedicat literaturii virtuale aparținătoare „generației” Google și eram curios să fac cunoștință în mod direct cu unul dintre cei mai atipici literați de care dispune în prezent România. Un personaj complex, egocentric și orgolios, cu o retorică lirică și autoscopic-eseistică pe măsură. Ne-am tot obișnuit cu poeți modești, sau cu unii care mimează smerenia în versuri gîtuite, ca pe un exercițiu de autoflagelare publică. Caragea nu face parte din nici una dintre aceste categorii, scriind cu prețul unei singurătăți dobîndite prin repudiere.”), Ionel Bota (critic și istoric literar, premiul de excelență al revistei Orient latin, finalist la premiile USR Timișoara pentru critică literară, care spune că Uezen și alte povestiri e una din puținele cărți serioase ale genului, carte evaluând etapa altui triumf dintr-un traseu original în literatura noastră contemporană, cu un proprietar titular inconfundabil: Ionuț Caragea, și tot Ionel Bota în revista Mișcarea literară din Bistrița, unde îl consideră pe Caragea unul dintre liderii generației douămiiste, un autor foarte important după 2000, care a scris o minunată carte de poezie), Daniel Corbu (critic literar distins cu ordinul meritul cultural, premiul Mihai Eminescu al Academiei, care în revista Feed Back îl consideră pe Caragea unul dintre liderii generației douămiiste, unul din marii blestemați la înalta frazare lirică), Adrian Dinu Rachieru (critic literar, membru al USR, distins cu numeroase premii naționale Mihai Eminescu sau premiul festivalului Nichita Stănescu, premiul revistei Luceafărul etc., care spune despre Caragea în Convorbiri literare și în Acolada că este un poet autentic, un literat atipic, că dedicațiile sale lirice, uneori splendid spuse, nu lasă loc echivocului); în reviste respectabile din România, majoritatea sub egida USR, unele dintre ele având mare vechime, precum Convorbiri literare (4 articole), Contemporanul (2 articole), Oglinda literară (mai multe articole), Mișcarea literară, Actualitatea literară, Dunărea de Jos, Feed Back, Acolada etc.; aprecieri ale celor mai respectabile voci din poezia și aforistica românească despre cărțile autorului, nume mari care au semnat pe cărți (chiar dacă nu sunt surse independente, vreau doar să arat atenția de care se bucură autorul în rândul celor mai mari scriitori români), și mă refer în special la Ana Blandiana, câștigătoare a premiului Herder (care spune că Ionuț Caragea, prin activitatea sa literară, nu mai are nevoie de prezentare) și Valeriu Butulescu (considerat de Alex Ștefănescu cel mai mare aforist român și care spune că Ionuț Caragea știe să pună punctul acolo unde trebuie, că folosește cu maximă economie cuvântul etc.), același Butulescu pomenind despre Caragea în ziarul Văii Jiului, spunând despre el că are aforisme de un lirism elevat[5]; prezența în presa importantă precum ziarul Adevărul, care anunță aparițiile editoriale ale lui Caragea și atenția de care se bucură acesta din partea marilor critici; dobândirea titlului de membru al Academiei Româno-Americane de Arte și Științe, cea mai veche și mai importantă organizație românească de peste hotare, conform spuselor din surse, academie care a primit aprecieri din partea lui Ion Iliescu, Bill Clinton și Emil Constantinescu; includerea în antologia care cuprinde autori reprezentativi de proză scurtă din România, conform spuselor din surse, intitulată „Alertă de grad zero în proza scurtă românească actuală”, lucrare publicată de editura Herg Benet, despre care s-a scris în Luceafărul și România literară, iar povestirea lui Caragea din antologie a fost premiată la concursul Helion; includerea în Dicționarul autorilor români contemporani, alcătuit de doctorul în filologie de la Universitatea din București, Carmen Cătunescu, autorul articolului pomenind numele lui Caragea printre acelea ale autorilor care s-au afirmat în producția editorială și publicistică actuală, fiind astfel cunoscuți publicului [6]; publicarea romanului de ficțiune Uezen la o editură americană serioasă, care nu este selfpublishing, și care a publicat mulți autori de talie mondială, e vorba de Wildside Press, roman apreciat de criticul literar Theodor Codreanu (care spune, reiterez, că… și ca scriitură, într-adevăr, Ionuț Caragea a ținut să se diferențieze atât de vechii textualiști, cât și de „naturalismul” fiziologic al colegilor de generație. Stilul său este remarcabil prin economia mijloacelor de expresie, reușind să fie expresiv prin sprinteneala cuvântului, prin dramatism dialogic, punând, în același timp, la lucru un idiom science-fiction care nu abuzează de ermetism scientist”.) și multe alte realizări. Iată sursele recente, cu excepția primelor două, care sunt mai vechi, una dovedind apartenența la USR și alta fiind o cronică mai veche care fusese deja considerată o sursă serioasă, care pot dovedi, cu îngăduința dv., notabilitatea recentă:

  • Membru al Uniunii Scriitorilor din România, filiala Iași (din 2009)[7]
  • Marius Chelaru în revista Convorbiri literare, martie 2008, rubrica „Peregrinus” [8]

-- Surse recente după 2011:

  • Marius Chelaru în revista Convorbiri literare, aprilie 2013, rubrica „Peregrinus”[9]
  • Prof. Univ. Dr. Ștefan Borbély în revista Convorbiri literare, noiembrie 2014, rubrica „Literatura Azi”[10]
  • Prof. Univ. Dr. Adrian Dinu Rachieru în revista Convorbiri literare, martie 2015 [11], în Acolada[12], pag. 21, în Cetatea culturală, februarie 2015, pag. 75[13]
  • Emilian Marcu (critic de întâmpinare la Convorbiri literare, membru USR) în volumul „Vitrina cărților (un deceniu de singurătate... în bibliotecă)”, editura Pim, Iași, 2013, pag. 78 (cronici din revista Convorbiri literare)[14] (Caragea e menționat în articol printre cei mai importanți scriitori colaboratori)
  • Prof. Univ. Dr. Maria Ana Tupan în revista Contemporanul, nr. 7, iulie 2014, rubrica „(Con)texte” [15]
  • Prof. Univ. Dr. Maria Ana Tupan în revista Contemporanul, nr. 3, martie 2015, rubrica „(Con)texte” [16]
  • Prof. Dr. Theodor Codreanu în revista Oglinda literară, nr. 157, ianuarie 2015, pag. 10581 [17] sau în revista Feed Back, pag. 18-19, nr 1-2. 2015[18]
  • Prof. Dr. Ionel Bota în revista Luceafărul de seară, octombrie 2014 [19]
  • Prof. Dr. Ionel Bota în revista Mișcarea literară, nr.1, 2015, pag. 113/114[20]
  • Daniel Corbu în revista Feed Back, martie-aprilie 2013, pag. 173, ISSN 1584-9295[21]
  • Remus Valeriu Giorgioni (USR Timișoara) în revista Actualitatea literară, nr. 42, octombrie 2014, pag. 15, rubrica „Lăsați cărțile să vină la mine”[22]
  • Petre Rău (USR Iași) în revista Dunărea de Jos din Galați, noiembrie 2012, nr. 129, pag. 38[23]
  • Lucian Gruia (critic literar, membru U.S.R. București, în revista Oglinda literară, mai, 2015, pag. 10868[24]
  • Antologia Alertă de Grad Zero în proza scurtă românească actuală (Editura Herg Benet), articole despre antologie în Luceafărul [25], România literară[26]
  • Antologia dell`aforisma romeno contemporaneo (Antologia aforismului românesc contemporan), limba italiană, editura Genesi Editrice, Italia, 2012, ISBN 9788874143887 (situl Editurii Genesi)
  • Apariție editorială de excepție în Italia - Antologia aforismului românesc contemporan (revista Actualitatea magazin)
  • Scriitorul Ionuț Caragea, membru al Academiei Româno-Americane de Arte și Științe (revista Clipa din S.U.A.), aprecierile președinților despre Academie [27], membria se vede aici [28]
  • Academia Româno-Americană de Arte și Științe, cea mai veche și mai importantă organizație românească de peste hotare[29]
  • Ana Blandiana consideră că Ionuț Caragea, prin activitatea literară desfășurată în Canada și în România, nu mai are nevoie de prezentare. [30]
  • Remarca lui Valeriu Butulescu despre aforismele lui Caragea[31]
  • Articolul din ziarul Adevărul care anunță aparițiile editoriale și atenția de care se bucură în rândul personalităților literare[32]
  • Nominalizarea la premiile U.S.R., filiala Iași, din 2012, secțiunea poezie[33]
  • Premiul la Concursul internațional Naji Naaman din Liban [34]
  • Romanul Uezen publicat la editura Americană Wildside Press [35], editura fiind pe Wikipedia menționată cu peste 10 000 de titluri publicate[36]
  • Antologia aforismului românesc la salonul de carte din Italia, articol pe situl Institutului Cultural Român, care dovedește importanța națională, dar și internațională a antologiei[37], prezență consemnată și în alte reviste [38] sau în ziarul Adevărul [39]
  • Dicționarul scriitorilor români contemporani, Editura ARIAL, Ploiesti, 2013[40], dicționar realizat de doctorul în filologie al Universității din București, Carmen Cătunescu.

Vă rog să luați în considerație recuperarea paginii Ionuț Caragea. Cred că avem de-a face cu un autor important al generației sale, iar vocile respectabililor critici, profesori doctori sau universitari doctori, care îl aseamănă cu marii scriitori români sau îl consideră unul dintre liderii generației sale, sunt concludente și serioase, acești critici literari asumându-și afirmațiile critice în reviste respectabile, nu pe bloguri și nici pe siteuri obscure. Notabilitatea nu cred că este doar regională, fiind vorba de ziare și reviste din toate colțurile țării (Iași, București, Bistrița, Timișoara, Constanța, Cluj-Napoca, Galați, Satu Mare), plus antologiile naționale și internaționale, revistele internaționale, dicționare etc. În ceea ce privește revistele naționale, menționez revista Convorbiri literare, fondată de Titu Maiorescu în 1867 (4 cronici despre autor în Convorbiri literare), revista Mișcarea literară, fondată de Rebreanu în 1924, revista Contemporanul, fondată în 1881 (2 cronici despre autor în Contemporanul), Oglinda literară, revistă sub egida USR, la al 14-lea număr, membru fondator al ARPE, Asociația revistelor și publicațiilor din Europa, revista Actualitatea literară din Timișoara, revistă cu tradiție a USR, Cetatea culturală, revistă de critică literară din Cluj, aflată la al 16-lea an de activitate, revista Dunărea de Jos, fondată în 1908 etc. Nu cunosc prea mulți autori ai generației de după 2000 despre care critici sau scriitori importanți precum Theodor Codreanu, Maria-Ana Tupan, Ștefan Borbely, Adrian Dinu Rachieru, Ana Blandiana, Valeriu Butulescu și alții să facă aprecieri atât de onorabile și nici să fie prezenți în atâtea publicații și reviste importante. Mai mult de atât, autorul pare a fi notabil nu numai în poezie, conform cronicilor literare sau nominalizării la premiile USR, ci și în proză și aforistică, iar cele trei antologii, două internaționale, alta națională, și premiul internațional o confirmă. Cred că parcursul literar a autorului din ultima vreme este ascendent, iar acest lucru îi poate aduce prezența în momentul de față pe Wikipedia. Dacă sunteți de acord, pot crea un articol bine pus la punct, de folos proiectului și cititorilor.--George Voinescu (discuție) 27 aprilie 2015 18:29 (EEST)

  • Convingător, dar puneți linkuri care pot fi accesate. Când faceți o asemenea cerere, puneți linkuri care pot fi accesate, să nu îi mai faceți pe ceilalți să caute aiurea. De exemplu, linkul către revista Europa din Novi Sad e nefuncțional. Revista se poate accesa de aici[41], autorului fiindu-i publicate doar 13 aforisme la pag. 119. Iar la revista Carmina Balcanica trebuia să specificați pagina, ca și la revista Europa, să nu îi faceți pe ceilalți să citească toată revista pentru a-l găsi pe autor. Era vorba de patru pagini între 113-116 în care autorul are poezii publicate în română și în engleză. În rest, ce să zic, sursele par a fi convingătoare, sunt câțiva critici foarte importanți (Codreanu, Rachieru, Tupan, Borbely) care au scris despre autor în reviste foarte importante, având frumoase aprecieri, prezența într-o antologie națională de proză, într-o antologie internațională de aforisme, un premiu internațional despre care se discută în presă. Acum depinde cât de iertători vor fi wikipediștii vizavi de vechile conflicte de acum 5 ani. Dacă dânșii vor fi corecți, așa cum sunt de obicei, nu văd ce motiv ar avea să nu recupereze articolul, pentru a putea fi adus la zi.--Liviumuresan1967 (discuție) 29 aprilie 2015 09:02 (EEST)
  • Ca răspuns la aprecierile lui Liviumuresan1967 de deasupra, criteriile de notabilitate nu sunt influențate în niciun fel de disputele purtate la Wikipedia sau aiurea. Dacă dl. Caragea a atins un nivel de notabilitate satisfăcător conform criteriilor de la Wikipedia atunci asta e tot ce contează – eu unul chiar m-aș bucura să dovedim că suntem obiectivi și luăm deciziile corecte indiferent de istorie. --Gutza DD+ 30 aprilie 2015 12:20 (EEST)
  • Imi cer scuze. Nu a fost cu intentie. Cand am cautat informatii, adresa era functionala. Intre timp a devenit nefunctionala. Gratitudine pentru completarile si ajutorul acordat. Aveti dreptate in legătura cu paginile. Apreciez si corectez. Domnul Gutza, gratitudine pentru obiectivitate. Scandalurile nu ma intereseaza. Informatia utila, da.--George Voinescu (discuție) 3 mai 2015 16:13 (EEST)
  • Recuperează Ștergerea anterioară a articolului a fost efectuată în urma unor discuții interminabile, cauzate în general de tendința autorului de a se autorpomova agresiv (această autopromovare fiind cauzată și de influența mentalității nord-americane, unde autopromovarea este necesară pentru a te remarca) și din lipsa surselor convingătoare din arealul literar din România, la acea dată. Din punctul meu de vedere argumentele prezentate de utilizatorul George Voinescu sunt suficiente pentru recuperarea articolului. --Silenzio (discuție) 3 mai 2015 17:56 (EEST)

Discuție încheiată.Pagină recuperată, în vederea actualizării și îmbunătățirii ei. Pafsanias (discuție) 3 mai 2015 18:02 (EEST)