Adrian Dinu Rachieru

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Adrian Dinu Rachieru
Date personale
Născut (68 de ani) Modificați la Wikidata
Soloneț, România Modificați la Wikidata
Cetățenie Flag of Romania.svg România Modificați la Wikidata
Ocupație critic literar[*]
eseist[*]
scriitor Modificați la Wikidata
Activitate
Limbi limba română  Modificați la Wikidata
Studii Facultatea de Filosofie a Universității din București  Modificați la Wikidata

Adrian Dinu Rachieru, fiul învățătorilor Ioan Rachieru și Felicia Rachieru (n. Strilciuc), este un profesor universitar român, critic literar, eseist și prozator, născut la 15 septembrie 1949, în localitatea Soloneț, județul Suceava.

Viața și opera[modificare | modificare sursă]

După absolvirea Liceului Ștefan cel Mare din Suceava, în 1967, urmează cursurile Facultății de Filosofie – secția Sociologie – de la Universitatea din București (1967 – 1971). Este doctor în sociologie al Universității din București cu teza Postmodernismul românesc și circulația elitelor în context postdecembrist (1999). Funcționează ca sociolog la diferite întreprinderi din Timișoara, între anii 1971 și 1985, cercetător științific (la Centrul de Igienă și Sănătate Publică din orașul de pe Bega, între anii 1985 și 1993), inspector-șef la Cultură, în județul Timiș (1993 – 1994), consilier al Editurii Augusta, redactor la revistele Rostirea românească (2000 – 2006), Oglinda literară etc., conferențiar, apoi profesor, la Universitatea Tibiscus. A fost decanul Facultății de Jurnalism, Comunicare și Limbi Moderne până in toamna anului 2012, când a fost numit prorector al Universității Tibiscus din Timișoara.

Un deceniu s-a scurs între debutul său din revista Viitorul social, din anul 1973, și debutu-i editorial, cu volumul de eseuri, Orizontul lecturii (1983). Adrian Dinu Rachieru a continuat să publice interesante lucrări de critică literară, de sociologia culturii ori incitante romane ale paradoxalei realități postdecembriste.

ALTE TITLURI:

  • Vocația sintezei. Eseuri asupra spiritualității românești (Timișoara, Editura Facla, 1985);
  • Pe urmele lui Liviu Rebreanu (București, 1986);
  • Cele două Românii? (Timișoara, 1993);
  • Scriitorul și umbra. Eseu despre proza lui Sorin Titel (Timișoara, 1995);
  • Marin Preda. Omul utopic (București, 1996);
  • Liviu Rebreanu. Utopia erotică (Timișoara, 1997);
  • Elitism și postmodernism (Chișinău, 1999);
  • Bătălia pentru Basarabia (Timișoara, 2000);
  • Alternativa Marino (Iași, 2002);
  • Biblioteca din iarbă (publicistică, Timișoara, 2002);
  • Vina (primul volum din trilogia romanescă, Legea conservării scaunului – Timișoara, 2002);
  • Globalizare și cultură media (Iași, Institutul European, 2003);
  • Frica (roman), Editura Eubeea, Timișoara, 2004;
  • Nichita Stănescu — un idol fals? (Iași, Princeps Edit, 2006);
  • McLumea și cultura publicitară (Editura Augusta – Artpress, 2008);
  • Eminescu după Eminescu (Timișoara, Editura Augusta, 2009);
  • Ion Creangă, spectacolul disimulării (Timișoara, Editura David Press Print, 2012);
  • O întâlnire mirabilă: Eminescu – Creangă (București, Supliment al revistei Contemporanul. Ideea europeană nr. 11/2013);
  • Literatură și ideologie (Timișoara, Editura Excelsior Art, 2013);
  • Con-viețuirea cu Eminescu (Iași, Editura Junimea, 2013);
  • 13 prozatori de ieri (Timișoara, Editura David Press Print, 2013);
  • Generația orfelină (Mitografii lirice), Editura Ideea Europeană, București, 2014;
  • Cercul doclinian (Editura Marineasa, Timișoara, 2015);
  • Elemente de antropologie socială (Editura David Press Print, Timișoara, 2015);
  • Romanul politic și pactul ficțional (Editura Junimea, Iași, 2015).

Distincții[modificare | modificare sursă]

http://www.renasterea.ro/stiri-timisoara/cultura/distinctie-academica-pentru-adrian-dinu-rachieru.html

2012 – Premiul Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova pentru volumul Ion Creangă – spectacolul disimulării.

2011 – Premiu pentru istorie literară (volumul Poeți din Basarabia), Filiala Bacău a Uniunii Scriitorilor (USR)

– Diplomă jubiliară „Bucovina literară -70”, Consiliul Județean Suceava

2010 – Premiul Național Eminescu – Suceava/Putna

2009 – devine membru al Uniunii Scriitorilor din România, filiala Bacău

2008 – Medalia Festivalul Internațional de poezie N. Labiș – Suceava, ediția a XL-a – Medalia Cernăuți - 600

2007 – Diploma de excelență, Consiliul Județean Suceava

– Premiul revistei LUMINA, Cercul HONORIS CAUSA (Novi Sad), decembrie

Premiul pentru eseu – Salonul Internațional de Carte, Chișinău, septembrie (pentru vol. Nichita-un idol fals?)

Premiul pentru critica poeziei, Tg. Jiu (pentru vol. Nichita-un idol fals?)

– Premiul Eminescu, Festivalul de poezie Drobeta Turnu Severin / Orșova

2006 — Premiu pentru critică, Festivalul de Poezie „Nichita Stănescu” – Chișinău

2002 — Ordinul Național „Pentru Merit” în gradul de Cavaler oferit de Președintele României, domnul Ion Iliescu, iunie

— Premiul pentru critică (Offert par la Ville de REIMS, Franța), Revista Artă și Poezie (Revue internationale de culture française), septembrie

Diplomă, Primăria orașului Făget, mai

2001 — Premiul „Relații Culturale”, Uniunea Scriitorilor din R. Moldova

—    Diplomă de onoare, Societatea Română de Radiodifuziune

—    Premiul cultural „Gh. Bulic”, S.L.A Uzdin (Iugoslavia) – pentru contribuția la promovarea și afirmarea valorilor românești

—    Premiul pentru eseu, vol. Elitism și Postmodernism, acordat de Societatea Scriitorilor Bucovineni, mai, Suceava; Salonul de Carte (Iași, octombrie, 1999); SNC — Chișinău, septembrie 2000

—    Diplomă specială (Casa de editură Sedona), 19 iulie 

2000 — diplomă – Reuniunea scriitorilor Români din Cernăuți, 2-3 septembrie

Premiul pentru eseistică, Fundația Culturală a Bucovinei

Distincție — Zilele culturale „Liviu Rebreanu”, Casa de Cultură Aiud

1999 — diplomă de merit — C.P.E., „Libertatea” — Panciova, 23 iulie

1997 — Liviu Rebreanu —Utopia Erotică, premiul pentru eseu la Salonul Național de carte, 13-15 octombrie, Iași

1996 — premiul de Istorie literară din partea Societății Scriitorilor Bucovineni pentru volumul Poeți din Bucovina

– membru al Uniunii Scriitorilor din R. Moldova

1995 — premiul de critică literară „Mihai Eminescu” pentru volumul Scriitorul și umbra, Inspectoratul pentru cultură al jud. Suceava

—   Premiul pentru Istorie și critică literară, oferit de Fundația Culturală a Bucovinei

—   Diploma de onoare, Primăria comunei Maieru, jud. Bistrița-Năsăud

—   Premiul pentru critică literară, oferit de Clubul ntelectualilor, Oravița, iunie. 

1993 — diplomă de onoare, Inspectoratul pentru Cultură Caraș-Severin, Biblioteca „Paul Iorgovici” — Reșița (Centenarul Lecturii Publice), 18 noiembrie

—   Medalia aniversară — „Rădăuți 600”

1982 — premiul pentru critică al revistei Luceafărul

INCLUS ÎN:                                       

•  WHO IS WHO ÎN ROMÂNIA (Enciclopedia personalităților din România), ediția a VI-a, 2011, Hübners Who is Who;

•    Academia Română: Dicționarul general al literaturii române (P/R), Ed. Univers Enciclopedic, București, 2006

•    Dicționarul biografic al literaturii române (M-Z), Aurel Sasu, Ed. Paralela 45, Pitești, 2006

•    Dicționar al Scriitorilor din Banat (coordonator: Al. Ruja), Ed. Universității de Vest, Timișoara, 2005

•    Enciclopedia Bucovinei (vol. II), Emil Satco, Ed. Princeps Edit, Iași, 2004

•    The ninth Edition of The International Who’s Who of Intellectuals

•    Men of Achievement (Fifteenth Edition, 1990), dicționare apărute sub patronajul International Biographical Center (Cambridge)

•    Dicționarul Scriitorilor Români (R-Z), Ed. Albatros, 2002

•    Scriitori români din anii ’80-’90, Dicționar bio-bibliografic, vol. III (P-Z), Ed. Paralela 45, 2001

•    Scriitori și lingviști timișoreni, Dicționar bibliografic, Ed. Marineasa, 2000

•    Dicționarul Personalităților din Banat, 1996

•    Dicționarul Personalităților din Bucovina, 1993

Referințe critice[modificare | modificare sursă]

Între coordonatele ecriturii lui Adrian Dinu Rachieru – semnalate de criticul / stilisticianul Crișu Dascălu – se evidențiază: «nesaț(ul) informativ, supus însă unei cenzuri delimitatoare, capacitate de sinteză, cu știința de a impune ceea ce este esențial în subiectele tratate, în cazul de față, romanul politic, romanul obsedantului deceniu, teoria curajului auctorial, tradiție și inovație în critică, problema generației literare etc. Preocuparea de a înțelege literatura ca pe un câmp de relații este evidentă în cartea următoare, Vocația sintezei (1985), cuprinzând „eseuri asupra spiritualității românești“, în care sunt discutate, fără idei preconcepute, relațiile dintre literatură și cultură (apoi dintre aceasta și istorie), dintre occidental și oriental, dintre protocronism și sincronism. [...] Următoarele cărți dedicate lui Marin Preda (1996) și lui Liviu Rebreanu (1997), schițează un nedisimulat și cu atât mai demn de interes proiect critic de situare a unor mari prozatori față de utopiile lor private. Utopiile sunt gândite drept mari goluri decupate premeditat, în care sunt absorbite operele reale – adecvări cu mijloace și grade diferite la proiecte niciodată realizate integral. [...] Adrian Dinu Rachieru aduce în cercetarea literară o perspectivă sociologică proaspătă, dovedind cu mijloace superioare și îndeosebi prin efectele ei în plan interpretativ cât de utilă este o asemenea abordare, când domolită de un spirit erudit, când stimulată de cel polemic. În postură de romancier, Adrian Dinu Rachieru și-a propus să scrie trilogia Legea conservării scaunului, anunțată încă în 1987 (într-un interviu din „Tribuna“). Sociologul, mizând pe „argumentele“ prozatorului, avansează, în cheie postmodernă, o radiografie a patologiei puterii, așa cum s-a manifestat ea ante- și postdecembrist...» (Academia Română, Dicționarul general al literaturii române, P / R, București, Editura Univers Enciclopedic, 2006, p. 495 sq.).

Privitor la cartea lui Adrian Dinu Rachieru, Nichita Stănescu — un idol fals ? (2006), criticul literar Ion Pachia Tatomirescu remarcă: «Recenta carte a d-lui prof. univ. dr. Adrian Dinu Rachieru consacrată „fenomenului Nichita Stănescu”, bineînțeles, cu un titlu punând sub semnul interogației o aserțiune grigurcuistă (cf. Gh. Grigurcu, Amurgul idolilor, Buc., Ed. Nemira, 1999), abordează într-adevăr un caz de sociologie literară, în cele cinci secțiuni ale volumului: Despre gloria inerțială (Nichita între Gicu și Alex), În zarea transmodernismului, Despre „nichitizare” (Nichita Stănescu — un poet sârb ?), Nichita în Basarabia / Addenda și Nichita Stănescu și „dreptul la timp”. Analizând cu obiectivitate „fenomenul Nichita Stănescu”, cu multă eleganță, ori cu deosebită prudență, respingând contestatarii unuia dintre cei mai valoroși militanți antiproletcultiști, respingând contestatarii celui mai important ctitor al mișcării paradoxismului, arătând că „noua ideologie literară s-a înverșunat, sub flamura postmodernismului, contra bătrânilor șaizeciști“, „vituperând chiar proletcultic“, „inchizitorii de modă nouă“ ce excelează „în rescrierea biografiilor“, criticul Adrian Dinu Rachieru conchide — parcă din imediata vecinătate a unui Maiorescu profețind lui Eminescu, în 1889 —, în cel mai firesc dintre chipuri: „Suntem convinși că lirica sa, inegală valoric (cum altfel ?), trecând testul primenirii generațiilor, va străluci și în zarea transmodernismului ce va să vină“...» (Anuarul de martie, Timișoara, II, nr. 2, 2007, p. 76 sq.).

ORIZONTUL LECTURII (Editura Facla, Timișoara, 1983)

„Tentativa lui Adrian Dinu Rachieru este interesantă pentru că el propune racordarea disciplinei la ceea ce numim global sociologia literară empirică din câmpul literelor, oferindu-i o justificare teoretică articulată. Interesul cărții provine deci și din această paronamare a celor mai importante discuții literare din ultimul deceniu, trecute prin filtrul noțiunilor sociologice clarificatoare. (...) Intervenția lui dovedește o familiarizare cu câmpul literaturii nu numai sub aspect sociologic, ci și sub acela al substanței intime a acesteia. (...) Critica literară fără o sociologie minimă, refulată, nu există, ne atrage atenția Adrian Dinu Rachieru.”

(M. Ungheanu, Adrian Dinu Rachieru: Orizontul lecturii, în Luceafărul, nr. 42(1172)/1984)·

VOCAȚIA SINTEZEI (Editura Facla, Timișoara, 1985)

„Carte foarte ambițioasă, unitară, Vocația sintezei anunță un program și confirmă o adeziune la un program de cercetare”.

(Cornel Ungureanu, Semnal editorial, în Drapelul roșu, nr. 12775/6 martie 1986)

„Făcându-și apariția în publicistică oarecum târziu față de colegii de generație, Adrian Dinu Rachieru a debutat în schimb fără impreciziile și stângăciile juventuței. Stilul său a fost clar și expresiv de la început, alert, polemic, semn limpede de maturitate.”

(Radu G. Țeposu, în vol. Istoria tragică & grotescă a întunecatului deceniu literar nouă, Editura Eminescu, 1993)

SCRIITORUL ȘI UMBRA (Editura Timpul, Reșița, 1995)

„Adrian Dinu Rachieru supune această operă unei priviri integratoare, trecând cu eleganță analitică și stilistică, dar fără pedantism belferesc, prin toate etapele ei. (...) Ajunge, astfel, la împlinirea unei sinteze a opiniilor critice exprimate până acum și a propriilor concluzii asupra operei lui Sorin Titel.”

(Radu Ciobanu, Reabilitarea provinciei, în Opinii culturale, nr. 2 (1996)        

„Un astfel de text critic dens, plin de sugestii, deschis, va putea constitui o mină de inspirație pentru cine vrea să găsească argumente concrete într-o operă sau alta.”

(Roxana Sorescu, O premieră, în Luceafărul, nr. 7(260)/1996)

POEȚI DIN BUCOVINA (Editura Helicon, Timișoara, 1996)

„Afirm din capul locului că avem de-a face cu o carte [Poeți din Bucovina] în multe privințe exemplară; subtextual, un fel de sinteză asupra unui fenomen literar, iar, propriu-zis metodologic, un dicționar critic și o selecție «de gust». Așadar, o muncă enormă, de autor, care presupune mai multe calități, între care prevalează, pe lângă entuziasm, deocamdată atipic pentru români, aceea de critic literar.”

(Petru Poantă, Poeți din Bucovina, în Ateneu, nr. 5/1997)

ELITISM ȘI POSTMODERNISM (1999; 2000)

„O foarte doctă carte despre elitism / postmodernism (postmodernitate) ne oferă criticul și istoricul literar Adrian Dinu Rachieru.

Meritul ei fundamental este de a ne da întregul tablou fenomenologic al avatarurilor postmodernismului care se vrea curent de idei, paradigmă, epistemă. Sunt expuse toate datele problemei și sunt date pe față – ca să zicem așa – toate cărțile. Demersul exegetic urmărește alfabetizarea, introducerea în temă, dar și implicarea cititorului în analiza fenomenului și dezvăluirea esenței. Rachieru este un fenomenolog obiectiv, împătimit, dar fără patima partizanatului. (...) El își reconfirmă vocația de fenomenolog al paradoxurilor, aruncându-ne, din labirintul dedalic al confuziilor și nelămuririlor, un salvator fir al Adriadnei.”

(Mihai Cimpoi, Elitism, postmodernitate, postmodernism, în Convorbiri literare, nr. 5(53)/mai 2000)

„Adrian Dinu Rachieru este un critic inteligent, talentat, un om fără îndoială cultivat, pentru al cărui scris nutresc o stimă deosebită. Nu pot să înțeleg însă ce i-a trebuit să facă o asemenea carte care prea seamănă cu un Dictionnaire des idées reçues.”

(Radu Voinescu, Postmodernismul – nec plus ultra, în Luceafărul, nr. 2/19 ian. 2000)·

NICHITA STĂNESCU – UN IDOL FALS? (Princeps Edit, Iași, 2006)

„Meritul principal al demersului întreprins de Adrian Dinu Rachieru vine de acolo că încearcă o explicare la rece, deși nu lipsită de tensiune intelectuală, a fenomenului Nichita Stănescu.”

(Theodor Codreanu, Controversatul Nichita Stănescu, în Bucovina literară, nr. 4/2007)

EMINESCU DUPĂ EMINESCU (Texte și contexte), Editura Augusta, Timișoara, 2009.

Eminescu după Eminescu este o carte cu valoare de îndrumar în susținerea actuală a dezbaterilor ce-l vizează, obsesiv, pe Eminescu.”

(Constantin Cubleșan, Eminescu – receptare critică, în Dacia literară, nr. 3(90)/2010)

„Adrian Dinu Rachieru este nu doar un foarte bun cunoscător al lui Eminescu și al eminescologiei, dar și o conștiință responsabilă pentru destinul culturii și civilizației românești în condițiile încă foarte tulburi ale globalizării și ale integrării noastre europene.”

(Theodor Codreanu, Un bilanț în eminescologie, în Bucovina literară, nr. 3(229)/2010)

POEȚI DIN BASARABIA (Editura Academiei, București; Ed. Știința, Chișinău – 2010)

Poeți din Basarabia aspiră să fie mai mult decât o antologie, ea se dorește a fi și o istorie critică, din care să nu lipsească strădania de a distinge între literar și cultural, între literatura adevărată (chiar minoră) și falsurile realist-socialiste.”

(Răzvan Voncu, Nici depozit, nici manifest, în România literară, nr. 44/2010)

„Datorită profesionalismului organizării, pertinenței analizelor, echilibrului aprecierilor, Poeți din Basarabia a deschis drumul cunoașterii de adâncime a unei bune părți a liricii scrise românește dincolo de Prut, în ultima sută de ani.”

(Dan Mănucă, Poezie „moldovenească” sau „românească”?, în Convorbiri literare, nr. 5(185)/2011)

ION CREANGĂ. SPECTACOLUL DISIMULĂRII (Editura DavidPressPrint, Timișoara, 2011)

„Cu o justă intuiție, Adrian Dinu Rachieru își propune a desluși în fenomenul Creangă cu precădere spectacolul disimulării.”

(Gheorghe Grigurcu, Creangă, un autor „epuizat”?, în România literară, nr. 37/2012)

„Cartea lui Adrian Dinu Rachieru este o surpriză plăcută în peisajul critic, o lectură provocatoare și va deveni un reper de neocolit, prin suma de cuprinderi și sugestii, în bibliografia dedicată lui Ion Creangă.”

(Radu Voinescu, Ion Creangă: inventarul problemei, în Luceafărul de dimineață, nr. 12/decemrie 2012)

„Cartea lui Adrian Dinu Rachieru, cuprinzătoare, cu extinderi colaterale, face o sinteză însuflețită a interpretărilor, unificând sau elucidând opinii, propunând puncte de vedere noi, captivante.”

(Paul Aretzu, Povestea lui Ionică cel deștept, în Cafeneaua literară, nr. 1(120)/2013)

DESPĂRȚIREA DE EMINESCU? (Editura Tibiscus, Uzdin, Serbia, 2012)

„Eseurile lui Adrian Dinu Rachieru, polemice în esență, reprezintă de fapt o atentă examinare analitică a comentariilor contradictorii privind receptarea lui Eminescu azi, căutând o linie de mijloc între pozițiile atât de antagoniste (pasionante) ale combatanților.

Eseurile îndeamnă la cumpătare și deopotrivă la rigoare, la cunoașterea, înainte de toate, în profunzime a întregului operei eminesciene.”

(Constantin Cubleșan, Despărțirea de Eminescu?, în Dacia literară, nr. 1-2/2014)

LITERATURĂ ȘI IDEOLOGIE (Editura Excelsior Art, Timișoara, 2013)

„Sociolog ca pregătire universitară, cu o erudiție organic asimilată, cunoscător, ca puțini alții, al fenomenului literar românesc și european, având ca nucleu receptiv criteriul estetic, Adrian Dinu Rachieru, spirit echilibrat și obiectiv, cu un discurs public de o rară urbanitate, nu s-a lăsat niciodată sedus de extremismele diverselor mode și ideologii.”

(Theodor Codreanu, Mize majore ale unei noi istorii literare, în Convorbiri literare, nr. 12(216)/2013)