Utilizator:Remigiu/metro2

Metroul din București
Informații de bază
Localități deservite	București
Tip	metrou
Număr de linii	4
Pasageri pe zi	650.000
Operare
Începutul operării	16 noiembrie 1979
Operator(i)	Metrorex
Date tehnice
Lungimea sistemului	70 km (aproximativ)
Ecartament	1432 mm

Metroul din București este un sistem de metrou care deservește municipiul București, capitala României. A fost inaugurat pe 19 decembrie 1979 cu deschiderea liniei M1 și începutul circulației între stațiile Semănătoarea și Timpuri Noi. Sistemul este complet electrificat și constă din patru linii. Se află aproape în întregime la subsol, unica stație situată pe suprafață fiind Depou IMGB.

Rețeaua trenurilor subterane în București este operată de o companie Metrorex, fiind separată din rețeaua transporturilor de suprafață, întreprinsă de către RATB. Există însă bilete comune pentru ambele sisteme, iar RATB asigură transportul înlocuitor temporar în cursul unor lucrări, ș.a.m.d. la metrou, precum a fost în cazul încheierii stații Obor în 2008. În plus, RATB a organizat servicii de metrou ușor care leagă zonele încă nedeservite de metrou cu restul rețelei.

Metroul din București are 49 de stații (43, dacă s-ar conta fiecare stație de corespondență să fie una singură indiferent de numărul peroanelor) și aproximativ 70 km de șine. În 2009 s-a estimat că 650.000 de călători folosesc zilnic acest sistem de transport urban, rezultând în peste 237 de milioane de pasageri pe an.

Istorie

Primele proiecte pentru a deschide o rețea de metrou în București datează de la anii '30 ale secolului XX împreună cu alte eboșe de dezvoltare și moderinzare a orașului. Planul a fost conceput și dezvoltat de Dimitrie Leonida. În 1938 autoritățile locale de atunci au înființat S.A. „Metropolitanul” și l-au însărcinat cu proiectarea traseelor și construcția liniilor de transport subteran. Inaugurarea ar fi avut loc în 1941, dar al Doilea Război Mondial și instalarea ulterioară a regimului comunist au împiedicat și întârziat realizarea proiectelor.

În 1970, Întreprinderea de Transport București (care s-a transformat în 1990 în RATB) nu a reușit în asigurarea transportului în comun în zonele orașului nou construite, chiar dacă rețeaua era una din cele mai mari din Europa. S-a organizat o comisie, care a ajuns la concluzia că unica soluție potrivită ar fi constuirea unei retele de trenuri subterane – întorcându-se de fapt la concepția părăsită dintr-o perioadă interbelică. Lucrările au fost începute în 1975, iar toată construcția s-a bazat pe studiile efectuate de specialiștii din România folosind echipamente produse în uzinele românești. Metroul S.A. este o companie care a clădit metroul și care se ocupă de dezvoltarea rețelei și astăzi.

Fiindcă București se află pe un strat acvifer, majoritatea stațiilor și tunelelor a fost construită folosind o metodă de „a săpa și a acopera” rezultând în faptul că metroul din București este puțin adânc. Cealaltă metoda utilizată pentru construcția a fost găurirea mecanică a solului sub suprafață la o adâncime medie de 15 m.

Primul tren a trecut pe tronsonul magistralei 1 între Timpuri Noi și Semănătoarea pe 16 noiembrie 1979, circulația regulară începând pe 19 decembrie 1979. Această porțiune a liniei, rămânând în uz permanent până astăzi, avea aproape 9 km și a conținut șase stații. Două ani mai târziu, la data de 28 decembrie 1981, s-a extins magistrala, lungimea ei dublându-se (tronsonul nou avea 10 km).

Magistrala 3 a fost de fapt cea de-a doua pentru a fi construită. Fragmentul liniei între Eroilor și Industriilor a fost deschis pe 19 august 1983, funcționând ca o ramificație a magistralei 1. Anul următor, a fost deschisă o legătură între Semănătoarea și Crângași iar pe 24 ianuarie a fost dat în uz primul tronson al magistralei 2 cu depoul nou. Linia nouă a legat Piața Unirii cu partea meridională a orașului, terminându-se la stația Depou IMGB. La 25 octombrie 1987 s-a prelungit linia 2 până la Pipera, dându-i forma sa actuală. Ulterior acest an, pe 25 decembrie, a fost deschisă și prelungirea magistralei 1 de la Crângași până la Gara de Nord. La data de 17 august 1989 linia 1 a fost mai extinsă până la Dristor, ceea ce a fost ultima investire la metrou din partea guvernului comunist.

După revoluția română și căderea regimului lui Nicolae Ceaușescu, dezvoltarea rețelei s-a încetinit. Între 1990 și 2000 au fost deschise doar trei stații, incluzând două în tunelurile existente (Gorjului pe M3 pentru a scurta distanța trecută de metropolitanul fără oprire între Armata Poporului și Păcii în 1991 și Basarab pentru a ușura trecerea între M1 și viitoarea M4 care a fost atunci în curs de construire în 1993. Pe 1 martie 2000 magistrala 4, având aproape 4 km de lungime și conținând patru stații a fost deschisă. Ultima prelungire a rețelei a avut loc pe 19 noiembrie 2008 când s-a deschis tronsonul liniei 3 între Nicolae Grigorescu și Linia de Centură. Lucrările atât la M3 cât și la M4 au fost începute în perioada comunistă — nicio investire mare la metrou nu a fost concepută de către autoritățile democratice stabilite după 1989.

Infrastructură

Magistrale și stații

Rețeaua trenurilor subterane din București cuprinde patru magistrale numerate de la 1 la 4 și marcate cu culoare. Magistrala 1 formează în mare parte o centură care înconjoară centrul orașului, având și un fragment al traseului comun cu magistrala 3. Magistrala 2 traversează orașul din nord în sud, iar magistrala 4, acum cea mai scurtă, leagă Gara de Nord cu cartierele situate în partea de nord-vest a municipiului.

Magistralele metroului din București

Număr	Culoare	Capete	Deschidere	Lungime (km)	Număr stații	Călători pe an
M1	Roșu	Dristor 2 — Pantelimon	1979	31,7	22
M2	Albastru	Pipera — Berceni	1986	18,6	14
M3	Galben	Preciziei — Anghel Saligny	1983		15
M4	Verde	Gara de Nord — Laminorului	2000	6,1	8

Metrorex menține 43 de stații din care șase servează că stațiile de corespondență și fiecare dintre ele poate fi considerată fie ca una singură, fie ca două separate. Acestea sunt: Basarab, Dristor, Gara de Nord, Nicolae Grigorescu, Piața Unirii și Piața Victoriei. Gara de Nord nu este însă o adevărată stație de corespondență fiindcă pentru a se transborda pasagerii trebuie să părăsesc incinta ei. Toate stațiile se află pe teritoriul municipiului București și deservesc toate sectoarele ale acestui oraș.

Rețeaua metroului dispune de patru depouri.